851 matches
-
jubilația intensă a descoperirii lumii" (Nicolae Manolescu): structura discursivă încorporând senzațiile cele mai fruste, gesticulația nu lipsită de retorism voindu-se de amplitudine cosmică (...) însetată de comuniunea cu elementele"50. De îndată, însă, suntem conduși direct către drumul de interpretare. Dedublarea trecut/prezent, dedublarea interior/exterior, încercarea neputincioasă de reconstruire a realității prezente, prin propagarea stării idilice a trecutului capătă valențe tragice. Distincția dintre trecutul idilic și realitatea degradantă a societății prezente apare transpusă în "metafora arcului de vișin, care capătă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
descoperirii lumii" (Nicolae Manolescu): structura discursivă încorporând senzațiile cele mai fruste, gesticulația nu lipsită de retorism voindu-se de amplitudine cosmică (...) însetată de comuniunea cu elementele"50. De îndată, însă, suntem conduși direct către drumul de interpretare. Dedublarea trecut/prezent, dedublarea interior/exterior, încercarea neputincioasă de reconstruire a realității prezente, prin propagarea stării idilice a trecutului capătă valențe tragice. Distincția dintre trecutul idilic și realitatea degradantă a societății prezente apare transpusă în "metafora arcului de vișin, care capătă două conotații distincte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
noțiune fără sens". Și îndată: Poetul există și rămâne numai prin ceea ce reușește să nu trăiască și, netrăind, să creeze doar. Pentru că, după cum bine se știe, numai ceea ce nu există în planul vieții se realizează în planul artei""53. Permanenta dedublare poetică dedublare cu valențe tragice între a fi și a nu fi, arta fiind instrumentul, nu este decât o fugă pe un drum nebătătorit, cu numeroase bifurcații, cu numeroase poteci, fiecare ducând spre nicăieri. Totuși, în poezia tinereții această căutare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sens". Și îndată: Poetul există și rămâne numai prin ceea ce reușește să nu trăiască și, netrăind, să creeze doar. Pentru că, după cum bine se știe, numai ceea ce nu există în planul vieții se realizează în planul artei""53. Permanenta dedublare poetică dedublare cu valențe tragice între a fi și a nu fi, arta fiind instrumentul, nu este decât o fugă pe un drum nebătătorit, cu numeroase bifurcații, cu numeroase poteci, fiecare ducând spre nicăieri. Totuși, în poezia tinereții această căutare este estompată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este cum, aici, expresionismul blagian și oboseala existențială îmbracă o formă originală la Ana Blandiana, simbol al deconstrucției canonului paradigmatic. Fluiditatea construiește un spațiu nesigur, într-un mers invers dinspre moarte spre viață, timpul confundându-se cu spațiul, realizând aceeași dedublare cu care autoarea obișnuiește. Privit în oglindă, cu totul inversată forța explozivă a poemelor blagiene, încărcată de un optimism puternic, se atenuează aici, căpătând o notă rezervată, aproape pesimistă. Dar cum iubirea, ca "zenit al subiectivității"72 "luminează poate cea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un dublu rol: spațiu al refugiului, dar și spațiu al morții. Constituind puntea de trecere spre cealaltă lume, prin intermediul visului, somnul, la fel ca toate metaforele subversive ale Anei Blandiana, pendulează între răsfirare și restrângere, între dilatare și comprimare, între dedublare și închidere. 3.1.2. Etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției 3.1.2.1. Absența metaforei A doua vârstă a poeticii blandiene începe cu volumul Somnul din somn, 1977, care, este, totodată și ultimul volum care mai conține
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
asistăm la o criză a cuplului, numai că această criză nu este provocată de rutina care, de obicei, face dintr-un cuplu erotic unul administrativ. Altele sînt cauzele care îi tîrăsc spre derizoriu; pierzîndu-și identitatea ca afect al unei continue dedublări și mistificări a propriei persoane cele două personaje Mina și Ilie ajung să fie nimeni, își puteau închipui că sînt oricine. În mod firesc, această falsificare contaminează și realitatea înconjurătoare imediată sau îndepărtată. Astfel e cu putință apariția "calului verde
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
probabil contradicția cea mai acută a literaturii: „limbajul poemului este normat de puterea unei priviri absolute, o privire non-mimetică, pe care cuvîntul nu o poate Înțelege. (...)Limbajul poetic nu mai ordonează vizibilul gîndirii conform economiei reprezentative, ci are ca principiu dedublarea prin care orice lucru Își prezintă sensul și orice vizibil, invizibilul.” Dar prezența, știm, nu echivalează cu ființa. Sensul rămîne, o spune Lyotard, ne-Întruchipabil. Contradicția poate fi rezolvată, Însă, prin stil. Stilul este, de fapt, la un moment dat, exact
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
întrucât își fac din ce în ce mai simțită prezența, prin intermediul durerilor, a opoziției față de funcționarea firească, dobândind treptat personalitate. Acest aspect constituie unul din motivele fragmentării eu-lui. Alte cauze sunt: încorporarea în el a tot mai multe amintiri, nostalgia după posibilii proprii ratați, dedublarea prin intermediul copiilor. * Posibilă întrebare pentru autor: La ce ajută ideile tale? (Este o abordare dintr-o perspectivă pragmatică, ce vrea să identifice sporul pe care îl aduce orice efort). Posibil răspuns: La a supraviețui! (Corolarul este: La a nu te
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în vedere modelul camusian), dar un câștig pe planul gândirii și al descoperirii de sine. Pierderea în prezent aduce risipirea, recuperarea fiind posibilă prin smulgerea către sine adusă tocmai de distanțarea de sine. Semn că sinele ascunde în el o dedublare. * Care este diferența dintre Celălalt și Altul? Două chipuri ale Aceluiași. Mi-au trebuit atâția ani ca să înțeleg cât de multe trebuie să știi pentru a pune o întrebare în mod potrivit (ceea ce nu înseamnă că acum știu cum să
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
face pe același fond afectiv. Jurnalul livrează grade de comparație pentru judecarea eului propriu. * Uneori scrisul, în loc să se rezume la redarea gândurilor și trăirilor, adaugă un conținut nedefinit existenței mele și claritatea unui observator obiectiv. Semn că presupune atât o dedublare cât și un spor al ființei dintâi. * A scrie un jurnal de idei înseamnă a renunța să te prezinți în hainele de duminică în fața eventualilor cititori, încercând să descoperi care este vestimentația cea mai potrivită pentru sufletul tău. Sensul tare
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
brute, devoratoare. Oedip este imaginea rațiunii, a spiritului de ordine și echilibru. Sfinxul este „cel care Întreabă”, iar Oedip este cel care răspunde. Sfinxul este Inconștientul, iar Oedip este Eul conștient. În cazul dubletului Dante și Virgiliu trebuie să vedem dedublarea pedagogică a maestrului (Virgiliuă și a discipolului (Danteă, educatorul și elevul, cel care conduce și cel care este condus. Un alt dublet cu o mare semnificație este reprezentat de Faust și Mefistofel, pe care, Într-o anumită privință, Îl putem
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la care am făcut referire nu pot fi imaginate altfel decât au fost menționate și sunt cunoscute. Ele sunt funcționale și inteligibile doar prin complementaritatea lor. Ele au funcția de a da o anumită dinamică persoanei, printr-un act de dedublare simbolică a acesteia. Dar ce este această complementaritate care definește dubletele? Ea nu este altceva decât separarea persoanei În părțile din care aceasta este constituită. Am putea afirma că dubletele sunt simbolurile didactice ale persoanei În acțiune. Faust nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
călătoria sa fără a fi călăuzit de Virgiliu. Oedip nu-și va putea Începe marea aventură a existenței sale tragice, decât descifrând enigma Sfinxului, iar Socrate nu va accede la Înțelepciune fără ajutorul daimonului său interior. Persoana se Împlinește prin dedublarea sa. Dubletul este Începutul oricărei acțiuni, dar, În același timp, este și un act inițiatic, o deschidere, Între condiția Îndeplinirii de sine. Oricare din acțiunile celor de mai sus au ca moment inițial dedublarea, iar dubletul este anulat o dată cu Încheierea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
său interior. Persoana se Împlinește prin dedublarea sa. Dubletul este Începutul oricărei acțiuni, dar, În același timp, este și un act inițiatic, o deschidere, Între condiția Îndeplinirii de sine. Oricare din acțiunile celor de mai sus au ca moment inițial dedublarea, iar dubletul este anulat o dată cu Încheierea acțiunii. Dubletul este, prin urmare, condiția esențială a Împlinirii unei misiuni a persoanei umane. Care este, prin urmare, semnificația dublului? Pentru ce este el necesar? Care sunt virtuțile sale? Acestor Întrebări li s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
semantic, expresia poetică nu pierde prea mult din amplitudinea viziunii în cartea următoare de versuri ale lui Ștefan Amariței, intitulată simplu Psalmi (Editura Cronica, Iași, 2004). Doar că unghiul percepției care dictează aceste exerciții psalmice suferă o mutație decisivă: tentativa dedublării malefice dispare cu totul, lăsând locul unei curate conștiințe religioase. În întregime, cartea așezată sub emblema devizei Ordinului Iezuit, ad maiorem Dei gloriam transcrie exclusiv întâlnirile cu alteritatea radicală care este Dumnezeu "Cel Prea Înalt și puternic, Cel tare/ Creatorul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
război aproape va fi"); bătaia în poartă a Omului cu lampa înnegurată, al cărui cântec "mi-a fost iubita în giulgiu o noapte" etc. etc. Un punct de maximă intensitate a percepției halucina(nt)e este propriul ritual sepulcral; strania dedublare postthanatică, amintind pe undeva de postuma eminesciană Ioan Vestimie sau de A treia resemnare a lui Márquez, păstrează totuși marca indiscutabilă a halucinantei transfigurări aruștiene. O mână (desigur) picturală și o sensibilitate hipertrofiată efasează contururile realului, le întunecă și le
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
plouă// sunt acum mânzul alb sunt lumină/ ei se-ascund undeva mult mai jos/ eu mai fac iar un semn oarecare/ spun ceva însă mai frumos". Cea de-a doua ipoteză are în vedere constanta revenire a poetului la motivul dedublării: "Duhul meu ca un frate sărac/ Pe deasupra-mi în chipuri ciudate/ Cum să se-mpartă ar vrea și cum/ De atâta tăcere nu poate// Priviți sunt întreg și cuminte/ Și curat și am brațul subțire/ Stau la colțul acesta de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
orice ar face, Ovidiu Nimigean nu poate scăpa slăbesc în intensitate atunci când sunt alăturate textelor în care toți porii sensibilității sunt deschiși spre restaurarea unui eu poetic "vindecat de urticaria epife-nomenelor", sătul de "răzuit palimpsestul", măcinat exclusiv de dramele identitare dedublarea este, de altfel, tema de recurență a acestui gen de texte, izolate, grafic, între paranteze pătrate. Notabile, dintre ele, sunt în special (Spune că nimic nu e mai cumplit...) și (Îmi spun...), aspre confesiuni ale alterității care inspiră și repugnanță
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în proză. Eseuri literare și filosofice, Princeps Edit, Iași, 2007), poetul Mihai Ursachi apelează atât de frecvent la retorica dualității, încât sfârșește prin a da propriei lirici aparența unui veritabil Ianus bifrons. Nu mă refer, desigur, doar la utilizarea motivului dedublării, deși încă din Inel cu enigmă autorul își face un obicei din prelucrarea temelor subsecvente raportului dintre identitate și alteritate ("O, Doamne, cu ură mă hăituiesc eu pe mine,/ ca pe o vulpe'mpuțită, și eu, hăituitul,/ îmi fug dinainte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ajuns la un număr mare de clase de elevi supraaglomerate, la creșterea obligațiilor didactice ale personalului din învățămînt, cu urmări negative asupra calității instrucției și educației. Cea mai gravă consecință a sistemului de educație din perioada totalitarismului comunist o constituie dedublarea personalității tinerilor, pervertirea conștiinței lor. De îndată ce începeau să conștientizeze distanța dintre realitatea trăită și cele spuse la școală deseori fără convingere, dar totuși spuse! elevii mimau adeziunea la ideile promovate oficial și disimulau propriile lor convingeri. "Școala socialistă" care a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
1122). Filip cel Frumos nu ezită să îl umilească și să îl surghiunească pe papă, iar apoi să anihileze cel mai puternic ordin creștin (lichidarea Templierilor, 1321). Ca o ultimă și profundă diviziune, a avut loc pentru o vreme o dedublare antagonistă a papilor (Marea Schismă a Occidentului, 1378-1418). Pe parcursul Evului Mediu, se accentuează o altă diviziune între Occident și Răsărit: aceasta pune față în față Vestul maritim, unde după perioada de exaltare a Cruciadelor încep să aibă loc primele schimburi
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
dedicate istoriei românești comunică un sentiment statornic de patriotism, construcția vădește rigoare, personajele participă motivat la evenimentele prezentate. Nici piesele din această categorie nu sunt absolvite de tributul plătit preconcepției, unei scheme căreia narațiunea i se subordonează. Rachierița, dramă a dedublării, este considerată o reușită a teatrului istoric scris de L. Întâmplările înfățișate, având drept punct de plecare cronica lui Ion Neculce, se petrec în secolul al XVII-lea, sub domnia lui Dumitrașcu Vodă, și glosează pe motivul romantic al purității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
profund. Această valvă joacă un rol important în patologia venoasă a membrelor inferioare. (Mozes, Gloviczki, 2007, Greenberg et al., 2008, Arshard et al., 2009) În 15-20% din populație vena safenă internă prezintă 2-3 ramuri paralele situație ce poartă denumirea de dedublare a venei safene interne și care este responsabilă de recidivele bolii varicoase (Bucur, 2003, Rutherford, 2005) (fig. 3). Vena safenă internă are numeroase colaterale (existând un mare grad de variabilitate anatomică) (Rutherford, 2005, Mozes ,Gloviczki, 2007, Greenberg et al., 2008
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
de planul plantar; perforanta Cockett IV la 24 cm de planul plantar (fig. 1). 1.1.1.4. CARACTERE STRUCTURALE GENERALE Venele superficiale fiind situate la nivelul hipodermului nu au un sistem de susținere solid, fiind înconjurate doar de o dedublare aponevrotică care nu le conferă o rezistență mare la suprasolicitări. Acesta este motivul pentru care aceste vene se dilată ușor formând varice în ciuda faptului că pereții sunt de 4 ori mai groși decât cei ai venelor profunde. Venele superficiale au
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]