1,050 matches
-
deducția. Ea este, mai întâi, silogismul propriu-zis: structura logică alcătuită din trei termeni și două premise, plus concluzie și care respectă alte reguli privitoare la cei trei termeni (major, minor și mediu) și la cele două premise și concluzie. Dar deducția este, la Aristotel, și raționament de "reducere la imposibil" (sau la absurd), prin care o judecată este dovedită falsă prin imposibilitatea de a admite consecințe derivate din ea.70 Ea are însă și sensul de "abducție", un raționament silogistic prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a admite consecințe derivate din ea.70 Ea are însă și sensul de "abducție", un raționament silogistic prin care se obține o concluzie doar probabilă, dat fiind faptul că, deși majora este evidentă, minora este nesigură.71 Spre deosebire de inducție și deducție (cu sensurile multiple semnalate mai sus pornind doar de la textele lui Aristotel, dar având, în istoria logicii, și alte sensuri, întemeiate, însă, în cele menționate), care sunt operații logice în sens restrâns, reducția și reconstrucția, deși sunt și ele operații
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
transcendentale în orizontul judicativului constitutiv? Dacă acestea două constituie și reglează cunoștința veritabilă care are forma judecății (sintetice a priori), atunci încadrarea susținută mai sus nu este nici măcar problematică. Și mai poate fi adăugat, în sensul acestei încadrări, faptul că deducția transcendentală a categoriilor intelectului are ca temei tipurile de judecăți. Toate acestea, desigur, nu fac inutile observațiile privind prezența elementelor non-judicative în proiectul filosofic al lui Kant. Dimpotrivă, prin indicarea și interpretarea lor într-un mod care presupune, esențial, luarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unde acestea aveau un rol regulativ preeminent; judecata este condiția "logică" necesară a cunoștinței, ca și pentru logica organon, dar, mai mult, ea condiționează forma concept și forma raționament. Pentru a pune în evidență aceste condiționări către categorii, Kant operează deducția transcendentală a acestora, oferind, altfel spus, "explicația modului în care concepte se pot raporta a priori la obiecte."132 Pentru a evidenția condiționările judecății către raționamente, Kant concepe însăși dialectica transcendentală; 2) adevărul-corespondență ipostaza adevărului proprie dictaturii judicativului este funcțional
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și în contextul de față, orizontul de interpretare cel mai generos cu putință pentru a formula aspectele de continuitate și de rezistență ale dictaturii judicative, în condițiile unei critici radicale a ipostazelor anterioare ale ei. 3.2.2. Reducție și deducție; constituirea cunoștinței 3.2.2.1. Introducere Prezența timpului în toate momentele importante ale prelucrării "subiective" a cunoașterii (sensibilitate, imaginație, intelect) ne conduce către ideea că am putea descoperi în proiectul critic toate elementele unei reducții judicative. De altfel, chiar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constând în recuperarea sensului de timp din toate elementele dictaturii judicativului, capătă o șansă, desigur, ca un sens posibil al criticii rațiunii pure, pe segmentul său "analitic". Totuși, ceea ce prinde o anumită formă la Kant nu este reducția propriu-zisă, ci deducția. Aceasta poate fi gândită și în termenii unei veritabile reducții, dar nu acesta este gândul cel mai bun în sesizarea sensurilor propriu-zis kantiene. De fapt, dincolo de chestiunea terminologică, și neaccentuând poziția foarte importantă în logica transcendentală a termenului "deducție", atunci când
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ci deducția. Aceasta poate fi gândită și în termenii unei veritabile reducții, dar nu acesta este gândul cel mai bun în sesizarea sensurilor propriu-zis kantiene. De fapt, dincolo de chestiunea terminologică, și neaccentuând poziția foarte importantă în logica transcendentală a termenului "deducție", atunci când demersul kantian trece de la unele instanțe analitice la altele de exemplu, de la tipurile de judecăți la categorii are loc o coborâre pe linia "exemplificării" (folosind un termen al logicii organon), adică al pierderii de generalitate; ceea ce reprezintă, în primul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de la unele instanțe analitice la altele de exemplu, de la tipurile de judecăți la categorii are loc o coborâre pe linia "exemplificării" (folosind un termen al logicii organon), adică al pierderii de generalitate; ceea ce reprezintă, în primul rând, nu reducție, ci deducție. Acesta este drumul constituirii cunoștinței: de la "forma" apercepție originară transcendentală ("eu gândesc"), prin unitatea sintetică a conceptului, către schema imaginativă, la intuiția sensibilă, la "obiect". În această coborâre nu se pierde, totuși, nimic din substrat ("subiect"): doar se câștigă în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acum. 3.2.2.2. Analitica transcendentală ca organon al constituirii cunoștinței veritabile; semnificația ei judicativă ca topos al constituirii fenomenale (a fenomenului și a cunoștinței veritabile) Partea cea mai dificilă a "criticii", susține Kant însuși, este cea referitoare la deducția transcendentală a conceptelor pure ale intelectului (categoriilor). Și aceasta pentru că noi folosim multe concepte empirice, a căror justificare urmărește însăși originea empirică a lor, însă, susține Kant, există și câteva concepte "care sunt menite folosirii pure a priori (cu totul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
concepte empirice, a căror justificare urmărește însăși originea empirică a lor, însă, susține Kant, există și câteva concepte "care sunt menite folosirii pure a priori (cu totul independent de orice experiență) și a căror justificare are totdeauna nevoie de o deducție."133 Acestea din urmă se definesc printr-o anumită funcție în judecată, pe care tocmai deducția o pune în evidență. Totuși, nu este vorba nici despre o funcție oarecare, ci despre una determinată prin tipul de judecată, și nici despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
câteva concepte "care sunt menite folosirii pure a priori (cu totul independent de orice experiență) și a căror justificare are totdeauna nevoie de o deducție."133 Acestea din urmă se definesc printr-o anumită funcție în judecată, pe care tocmai deducția o pune în evidență. Totuși, nu este vorba nici despre o funcție oarecare, ci despre una determinată prin tipul de judecată, și nici despre orice concept al intelectului, ci doar despre acelea care pot îndeplini funcția în cauză și care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
printr-o determinare de timp, cum ar spune Kant); dar este evident sensul acesteia: permanență în primul caz, succesiune în al doilea, simultaneitate în ultimul. Și faptul acesta este deosebit de important, fiindcă în demersul lui Kant nu este vorba despre deducție din concepte a unor "obiecte", "existențe", "realități" sau instituiri fenomenale. Kant însuși face precizări apăsate în privința diferenței radicale dintre modul de operare dogmatic, potrivit căruia, de exemplu, din conceptul existenței și modului de existență al unui lucru "se poate ajunge
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de posibilitate ale fenomenului și ale cunoștinței. Poate chiar pentru motivul că este vorba despre două rânduri de obiecte: cel reprezentat de ipostazele propriu-zis fenomenale ale "obiectului" și cel propriu cunoștinței. Dar în structura ambelor deși, din sub exigența unei "deducții transcendentale" discriminarea aceasta strictă nu funcționează nu poate lipsi operația constitutivă, aceea care în-ființează. În plus, timpul este cel care prelucrează totul, adică își dă ipostaze operaționale și se încarcă de sensuri "ontologice", obiectuale. Până la urmă, timpul face cu putință
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este cel care prelucrează totul, adică își dă ipostaze operaționale și se încarcă de sensuri "ontologice", obiectuale. Până la urmă, timpul face cu putință constituirea fenomenală și forma de judecată sintetică a priori a cunoștinței veritabile. De aici sensul judicativ al deducției transcendentale kantiene, în genere, al demersului "analitic" despre principiile intelectului pur. Mai sus precizam ideea despre unitatea șirului de operații de constituire fenomenală și a șirului de ipostaze obiectuale pe care aceste operații le determină. Ajungeam, în final, la apercepția
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Kant reconstruiește analitica și dialectica într-un sens judicativ-constitutiv tare; e drept, sunt schematizate și câteva sensuri non-judicative, care au fost indicate aici. Constituirea fenomenală apare doar ca timporizare: de aici marca dictaturii judicativului; tehnic, este vorba despre sinteză și deducție, în primul rând. Ambele au de-a face atât cu sensibilitatea, cât și cu intelectul, iar în ultimă instanță, ele constituie "posibilitatea experienței". Totuși, "ultimul" lor sens este acela al unei reducții: la timp. Potrivit cercetării de față, din punct
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca părți ale logicii transcendentale, aceasta din urmă în mod necesar unită cu estetica transcendentală, se desfășoară astfel: 1. reducția (reducția transcendentală a conceptelor de spațiu și timp în sensul constituirii intuiției sensibile ca parte a unei constituiri fenomenale); 2. deducția (deducția transcendentală a categoriilor, în sensul unei constituiri fenomenale integrale, considerată sinteză formal-intuitivă); 3. reconstrucția (constituirea fenomenală, prin schemele imaginației transcendentale și prin principiile inetelectului pur: axiome ale intuiției, anticipații ale percepției, analogii ale experienței și postulate ale gândirii empirice
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
părți ale logicii transcendentale, aceasta din urmă în mod necesar unită cu estetica transcendentală, se desfășoară astfel: 1. reducția (reducția transcendentală a conceptelor de spațiu și timp în sensul constituirii intuiției sensibile ca parte a unei constituiri fenomenale); 2. deducția (deducția transcendentală a categoriilor, în sensul unei constituiri fenomenale integrale, considerată sinteză formal-intuitivă); 3. reconstrucția (constituirea fenomenală, prin schemele imaginației transcendentale și prin principiile inetelectului pur: axiome ale intuiției, anticipații ale percepției, analogii ale experienței și postulate ale gândirii empirice, a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aria analogiilor cu filosofia kantiană, am putea spune că cele două ipostaze ale judicativului au drept corespondent mai degrabă principiile intelectului. Cele constitutive, anume axiomele intuiției și anticipațiile percepției, constituie ca atare obiecte, ceea ce înseamnă, în registru kantian, operare prin deducția transcendentală, adică prin "aplicarea" categoriilor intelectului la un material empiric divers, prin mijlocirea schemelor temporale ale imaginației. Cele regulative, anume analogiile experienței și postulatele gândirii empirice, nu constituie ca atare "obiecte" (fenomene, adică), ci pun în anumite relații obiectele constituite
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
76 Cf. Analitica secundă, II, 19, 100 a; p. 188. A se vedea și definiția inducției din Topica, I, 12, 105 a: "Inducția însă este ridicarea de la individual la general.", p. 25. 77 "Aristotel a descris cunoașterea ca pe o deducție." Pierre Aubenque, Problema ființei la Aristotel, p. 58. 78 Aristotel, Metafizica, XII (Λ), 9, 1074 b; (1965) p. 393. 79 Pentru o discuție a acestei răvășitoare probleme, a se vedea Pierre Aubenque, Op. cit.; Introducere, Cap. II: "Filosofie primă sau metafizică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și cam naiv, era un companion pe care îl preferam la o cafea "pe îndelete", cum îi plăcea lui să spună. Eu mă amuzam cu povestea "Comoara lui Lazaro" (p. 427) dar el chiar săpa cu sîrg după ce îi prezentam deducțiile mele (de ageamiu sadea!),rezultate din capul unui matematician strașnic. Nu știu dacă în final Lazaro a găsit sau nu comoara, cert este că eu nu m-am ales cu nimic și regret și acum că am dat-o în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ar putea ca Lazaro...să-mi fi tras clapa... Un amic, cu care făceam lungi plimbări prin grădina botanică din Havana, mi-a povestit o pățanie hazoasă pe care a trăit-o un coleg al său. Eram convins, după mature deducții, că pățania a tră it-o chiar el, așa cum am prezentat-o în povestirea "Umor latino-american" (p. 481). Hazul era umbrit de amintirile mele despre infernalele toalete publice de pe la noi, în anii cînd eram multilateral dezvoltați. Îl amintesc în această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o săptămînă de lacrimi, Ramón o mîngîie ușor pe My. Ce zici, o luăm de la capăt? Nu, vreau pantofi! Vreau să ne trăim prezentul! Viața se scurgea domol în casa lui Ramón, dar armonia aceea misterioasă n-a mai revenit! Deducții de amator În cartierul Vedado din Havana s-a răspîndit vestea unei oribile crime. Un german, care închiriase un micuț apartament, a fost ucis. Ăsta este al doilea neamț de la începutul anului, șoptea lumea pe la colțuri. Toți știau despre ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
400 Cu femeile... este o chestie 403 Mi-au luat osul! 406 Boxerul Vasilică 410 Vamos a guarachar 413 Una cena amistosa 416 Bastonul 420 Bicicleta lui Héctor 423 Comoara lui Lázaro 427 Curățătorul de palmieri 430 Cutia armoniei 433 Deducții de amator 436 Două sute de dolari 441 El viaje (voiajul) 445 Eleggúa nu glumește 448 Dureri din exil 452 Capcane la tropice 458 Fructele de mango 462 Pălăria mexicană 465 Conflict de interese 468 Iguana neagră 471 Secretul pictorului 474
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
comunicării cu Maia din mers, din relația bunicii cu adulții. Cu limba și comunicarea era o cu totul altă problemă și aceasta pentru că Maia vorbea o română arhaică, aș spune eu, ușor stricată și, de cele mai multe ori, trebuia să faci deducții lingvistice, după care încercam să-i explicăm varianta corectă, dar era suficient de încăpățânată și de cele mai multe ori refuza să primească informația. De pildă, niciodată n-a putut pronunța corect cuvântul „facultate” și-i spuneam silabisind: - Maia, fii atentă, se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
nădejdea mea cea mare e în altă parte”, va auzi, „lovită în inimă”, din gura prefectului, propriu-i gând (până atunci încă temut, ocolit, într-o încercare, parcă, de a și-l „ascunde” sieși), acum rostit într-o logică a deducției reci: „Iată, dintre oameni, slujbașul regelui a fulgerat un cuvânt, care-i adevărul. Acest cuvânt stătea și-ntr-însa, numai nu îndrăznea să-l scurme. Pe Nechifor l-au răpus răii”. Însă, din perspectiva eroinei, până și-o astfel de lămurire cu
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]