1,286 matches
-
și am pornit-o pe coridoare, grăbit să rezolv cât mai repede formalitățile legate de sosirea mea și să mă lungesc pe un pat. Am rătăcit însă vreo oră fără să nimeresc birourile administrației, timp în care prin fața mea a defilat un șir nesfârșit de uși vopsite în alb murdar, identice. Întâlneam bătrâni, înfășurați în halatele lor vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
șapcă mă admonesta, trecându mă în seama altor comisari care încercau să mă salveze - ziceau ei - măcar în ultima clipă - dacă voi avea luciditatea să recunosc că am greșit și să mă grăbesc a mă alinia lor și de a defila în pas muncitoresc. Repetat, repetat eram învinuit, mereu eram amenințat și treceam prin noi încercări traumatizante, îngrijorându-mă și înfricoșându-mă! Mă aduseseră într-o stare disperată, încrâncenată, obositoare, încât am zis: Mulțumesc Ție, Doamne! că am scăpat numai cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
confruntările dure cu unitățile hitleriste - lucru nemaiîntâlnit în analele istoriei mondiale. Și încă un lucru semnificativ e faptul că unele unități române care s-au acoperit de glorie pe câmpul de luptă, la încheierea războiului n-au fost admise să defileze pe sub Arcul de Triumf, fiind înlocuite la momentul festiv de unități din cele două divizii române formate pe teritoriu sovietic - cu rol determinant în așa-zisa „democratizare (epurare)” a armatei române. După aceste considerații revin asupra substanței memoriilor de război
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a Întrebat pe șoptite pe surorile sale: — E deja aici? Ultimele treizeci de minute dinaintea venirii lui Matt Hassinger au fost marcate de o teamă crescândă din partea tuturor În afară de Armanoush. Au pus-o să Încerce mai multe rochii și să defileze Îmbrăcată așa prin fața lor, până când au ajuns la o decizie unanimă: rochia turcoaz. Ținuta a fost completată cu niște cercei asortați, o poșetă purpurie cu mărgele, despre care mătușa Varsenig a pretins că ar adăuga o notă de feminitate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se poate! A, nu! Nu! Dar totuși! Cum așa?“. Am un creion și scriu pe margine “a Înnebunit!“. Mai bine mi-aș spune că nebunul sînt eu. La bordul batiscafului meu mental, cobor În adîncurile submarine ale trecutului meu. Văd defilînd pe dinaintea mea animale greoaie care Înoată lent, pești de coșmar cu gură flască, lipsiți de ochi În straturile adînci unde lumina nu mai pătrunde. Mă mișc În liniștea, bezna și frigul abisurilor. Era tare frumos să mă joc În pîntecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și am pornit-o pe coridoare, grăbit să rezolv cât mai repede formalitățile legate de sosirea mea și să mă lungesc pe un pat. Am rătăcit însă vreo oră fără să nimeresc birourile administrației, timp în care prin fața mea a defilat un șir nesfârșit de uși vopsite în alb murdar, identice. Întâlneam bătrâni, înfășurați în halatele lor vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de mîine: supraoameni”. Textul exprimă - „în oglindă” - sensibilitatea estetico-ideologică a comentatorului, opțiunea sa pentru apropierea prozei de poezia lirică, refuzul „anecdoticului” tradițional, gustul decadent pentru „geniul melancolic” al modernității, sensibilitatea social(ist)ă pentru marginali și dezmoșteniți: „Vagabonzii și cerșetorii defilează, desenați cu o nemaipomenită îndrăzneală și poetizați, în decorul cel mai încîntător; cum zice Vogue: realism liric. Nenorocul, mizeria, lenea, vițiul, alcoolul, totul contribuie la sporirea mulțimei mizerabile și anonime, din care scriitorul își alege pe studentul sărac, pe negustorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nebunia din jur. Eu sînt Îmbrăcată Într-un trening Gap, care vă jur că arată leit variantei mult mai scumpe de la Juicy Couture, și pantofi sport Puma nou-nouți. Pot spune că mă simt foarte bine, de parcă aș fi Victoria Beckham defilînd printr-un aeroport, dar, firește, fără șapca de baseball, ochelarii de soare și extensiile de păr. Nu-mi vine să cred că plecăm Într-adevăr În vacanță! La soare! Relaxare! Dezamăgirea prilejuită de prezența Lindei și a lui Michael pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai primitivă formă a sa, este un recipient complex al Universului, o bucată policromă din pulberea de stele ce călătorește rătăcită prin cosmos, umplând zadarnic inertul bloc de vid cu care a fost blestemată închisoarea astrală în ceasul zidirii sale. Defila în fața miliardelor de suflete pecetluite cu stindardul pierzării, vindecând rănile reci pe care vacarmul surd, venit de nicăieri, le lăsa îngreunând existența a tot ceea ce voia a se numi viață în inima Universului. Eșuată acum pe o nouă planetă, forma
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că programul avea să le permită să determine, printre miile de texte arhivate, pe cel din care proveneau, și lansă căutarea. Apoi Își Împinse scaunul pînă la biroul lui, Îndemnîndu-i să-l solicite dacă era nevoie. Pe ecran Începură să defileze cu viteză titluri de articole. Apoi imaginea se stabiliză asupra unuia dintre ele. Un articol În chenar, cam de vreo douăzeci de rînduri, intitulat: NECUNOSCUTA DIN MOLÈNE. „Descoperire macabră a corpului pe jumătate descompus al unei femei trasă de plasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
redevenim o familie. În penumbra Încăperii mari, dar deloc Înalte din casa familiei Kermeur, luminată doar de zeci de lumînări, mobilele fuseseră Împinse de-a lungul pereților, iar cele două sicrie erau așezate pe niște capre de lemn improvizate. Localnicii defilau unul după altul, sub discreta supraveghere a lui Fersen și Morineau, și depuneau flori ca omagiu adus dispăruților. Arthus ținuse să se deplaseze și să vină să ia parte la durerea lui Jeanne, fidela lor menajeră. Se Înclină În fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
luate de prima cameră arătau un plan amplu al sitului, unde se vedeau foarte deslușit siluetele celor doi jandarmi de pază. Cealaltă avea În prim-plan menhirul pe care era săpat semnul meduzei. În partea de jos a fiecărui ecran, defilau În viteză cifrele care indicau ora captării imaginilor. Glasul lui Lucas Îi trăda exaltarea. - Gwenaëlle a șters-o de acasă după ora 20, manevra s-a petrecut probabil Între acel moment și ora 9 dimineața... - Ora 4, comentă Marie citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acasă după ora 20, manevra s-a petrecut probabil Între acel moment și ora 9 dimineața... - Ora 4, comentă Marie citind cifrele de pe ecran. Tot nimic... Privirile lor treceau necontenit de la un ecran la celălalt, nervozitatea creștea odată cu orele care defilau În ritm accelerat, fără ca ceva notabil să se ivească. - Ora 6, se face ziuă, o să vedem ce se Întîmplă, altfel nu e cu putință... Zbirii noștri sînt tot acolo de pază... ora 7... ora 8.... Dumnezeule! Marie strigă odată cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din colecția Cent questions sur; Michel absoarbe cunoștințe. De asemeni, pleacă adesea cu bicicleta pe drumurile de țară. Pedalează din toate puterile, umplându-și plămânii cu mireasma eternității. Eternitatea copilăriei este o eternitate scurtă, dar el Încă nu știe; peisajul defilează. La Charny n-a mai rămas decât o băcănie; Însă dubița măcelarului trece miercurea, cea a negustorului de pește vinerea; adesea, sâmbătă la prânz, bunica gătește morun cu sos de smântână. Pentru Michel e ultima lui vară la Charny, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ocoleam... O dată s-a deschis singură, ea singură, într-o dimineață, ca o fereastră. A crăpat așa, dintr-o dată, s-a auzit până departe. O! Ce-a mai fost și atunci! Fanfara tot îi dădea, tot îi dădea și noi defilam pe buza gropii, ne făceam că ne uitam în ea și ne aruncam sâmburii... He-he... Ce aiureală mai era și atunci... (BĂRBATUL CU TOMBERONUL se îndreaptă, cuprins de nostalgie, spre tomberon și începe să-i răstoarne conținutul în groapă.) Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bufet și s-au luat și cu alții care mai era acolo și s-au îmbătat ceva de pomină. Tata s-a suit în clopotnița bisericii și a bătut clopotul în dungă, de mobilizare. Ăialanții se-ncolonase pă șosea și defilau și cântau cum cântă recruții când pleacă la armată. Mai să-i ia cu miliția, să-i ducă la bulău. - Cehoslovacia a fost în șaișopt. Asta cu planul lui Valev a fost în șaișpatru. Să nu încurcăm istoria, că fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au murit copii, au fost răniți. Ceva ca la tragedia de la Cotroceni, din iunie 1936, când de Ziua Restaurației, la 8 iunie, s-au rupt tribunele și a murit lume nevinovată. Era elev atunci Venise cu străjerii din Județ să defileze în fața regelui. S-a speriat așa de tare, că un an a urinat în pat noapte de noapte. L-a scăpat de rușine doctorul Wintris, bătrânul, cu hipnoză și frecții între picioare, două luni la rând. Mai avea destul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șoldurile ei spre mulțumirea mea, adică nu eram nici mulțumit, nici gelos (de gelozie nu pot fi acuzat, n-am fost niciodată gelos.) Se uita Chișu la ea, Dan Chișu, om serios, ce putea să vadă la Alexandra, și ea defila la stânga, defila la dreapta, atrăgându-mi atenția asupra propriului spectacol și comentând puținătatea bărbaților care pot fi cuceriți atât de ușor. Ea defila, ea comenta. Din acele clipe nu am mai avut încredere. A murit încrederea, și repet că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spre mulțumirea mea, adică nu eram nici mulțumit, nici gelos (de gelozie nu pot fi acuzat, n-am fost niciodată gelos.) Se uita Chișu la ea, Dan Chișu, om serios, ce putea să vadă la Alexandra, și ea defila la stânga, defila la dreapta, atrăgându-mi atenția asupra propriului spectacol și comentând puținătatea bărbaților care pot fi cuceriți atât de ușor. Ea defila, ea comenta. Din acele clipe nu am mai avut încredere. A murit încrederea, și repet că asta nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Se uita Chișu la ea, Dan Chișu, om serios, ce putea să vadă la Alexandra, și ea defila la stânga, defila la dreapta, atrăgându-mi atenția asupra propriului spectacol și comentând puținătatea bărbaților care pot fi cuceriți atât de ușor. Ea defila, ea comenta. Din acele clipe nu am mai avut încredere. A murit încrederea, și repet că asta nu a fost cauzată de gelozie. Dar a murit ceva foarte important, a murit CREDITUL pe care Alexandra îl avea la mine, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și... Cuvintele i se uscară în gât. Tuși pentru a-și regăsi vocea. — Ia și mănâncă. Mă simțeam de parcă aș fi făcut o gafă. Umerii mi se ridicau, gâtul mi se strângea. Nu știam ce să spun. Prin minte îmi defilau posibile cauze, discuții auzite de la părinți, certuri de demult, istoria personală a bunică-mii, cu evenimente la care aș fi putut face aluzie din naivitate (sau din „delicatețe”, cum spunea ea), și cu toate că vinovăția lucra cu folos, sondându-mi conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
poate porunci ce vrea duhurilor ei. —Peaseblossom, Cobweb, Moth și Mustardseed! strigă ea. Toată lumea radia în seara aceea. Ranjit făcu roba, rostogolindu-se pe scenă ca un cerc, strigând „Gata!“ când porni; Cobweb cel înalt și blond, aruncându-și țigara, defilă pe scenă ca un model și abia scoase un „Și eu!“, în silă; iar fata care o juca pe Moth, aruncându-se în genunchi, alunecă pe ultimii câțiva metri și se opri fix la câțiva centimetri de Titania, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a spus el după jumătate de țigară. N‑a mai spus nimic vreo zece minute, apoi, ca din senin, spuse : — Oamenii, situațiile sunt ca niște picturi. Nu trebuie să‑i judeci, trebuie doar să‑i privești, să‑i lași să defileze prin fața ta fărĂ să intervii cu nimic. — Bine, dar e nedrept ! Individul Ăsta e plătit ca să găsească soluții, iar el ne ia cu tot felul de baliverne. Toată lumea se preface că problema nici măcar nu există și se vor trezi abia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și eu mintea simplă și clară, gata să se angajeze definitiv pe calea virtuții, pentru a deprinde arta de a lăsa RĂul să se scufunde sub propria greutate. Adina Dabija 82 Realizam că parte din această fantezie care mi‑a defilat o clipă prin fața ochilor În timp ce discutam cu Teo Haiduc provenea din faptul că, la fel ca Întreaga mea generație școlită În mare parte În vremea comunismului, Îmi fusese inoculat adânc În minte un model utopic, romantic, al existenței, În care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
prin iubire. m-am evaporat prin Poezie. m-am condensat prin dragostea Agape, pe care am Încercat-o sporadic, dar care nu mi-era străină... m-am solidificat prin căutarea unei structuri a lumii. Dintre toate modelele care mi-au defilat prin fața ochilor, de la iubire, cea mai fluidă stare a sufletului, până la Înțelegerea structurii solide - prin decriptarea jocului pornind de la descifrarea personajelor acestuia, nu am ales nici una. Ele Își vor continua misterioasa, imprevizibila trecere dintr- una În alta, la fel ca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]