30,841 matches
-
de pe noptieră și porni caseta: ,atiorți-cîsintorevalbua-preloa-ufarel-hlwootapibtoklbumesga" răsună cristalin vocea din aparat și Klaus nu se putu abține să zîmbească, amintindu-și de privirea dreaptă, înclinarea capului și de agitația brațelor micuței turuitoare. Klaus își atinse buza de sus, plimbă buricul degetului peste vîrful limbii și închise ochii. În urechi începură să-i răsune, ca dintr-o altă lume, șoaptele, cuvintele și exclamațiile micului Klaus, el însuși un bombănitor pe cinste, cu mult timp înainte de a deveni psihologul logoped, care era acum
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
cu plante, crengi și nisip din cel mai fin, care nu cunoșteau decît regula iuțelii, înșfăcării instantanee și a sfîrtecării sălbatice, exemplarele falnice ale speciei lor, cei patru pești piranha, Hermann, Rudolf, Joseph și Adolf. }inea peticul de hîrtie între degetul mare și arătător, grijuliu să nu îl păteze cu grăsimea transpirației lui abundente. Ciocăni ușor în ușă, dar cum nu primi nici un răspuns, își luă inima în dinți și intră în vîrful picioarelor. Aruncă o privire asupra patului, încă nedesfăcut
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
la Walburga! își luă Hansi avînt, mirîndu-se el însuși de unde își adunase atîta curaj. - Poate, pe naiba! Să vedem de ce e în stare...Pînă una alta, te ocupi de adopție! Am zis! trînti Walburga, încleștîndu-și iar mîinile deasupra pieptului uriaș. Degetele ei atinseră petecul de hîrtie, care rămăsese nemișcat în adăpostul masiv al pieptului unduitor. Ridică petecul de hîrtie spre ochi, dar Hansi i-l smulse și se trase un pas înapoi. - Bine, inimioara mea! Facem așa cum spui tu! se înfierbîntă
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
prin minte tot felul de imagini dar mai ales cea a copilului ascuns în căruța cu mere soarele amenințându-l cu putrezirea nici un copil nu poate opri rostogolirea Nimic nu-mi seamănă îmi aduc aminte cum vântul mă plesnea peste degete în timp ce mama cânta la pian în camera cu miros de naftalină și flori de șofran copiii râdeau chiar dacă nu aveai nici o vină prin aer treceau cai - cai mânați de lumină Toamna la mare carapacea de miere în care adorm copilărește
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
de lună bună să mă balansez în umbra lui ca într-un legănat prin care se strecura geamătul subțire al mamei îmi îndrept găteala mă târăsc pe acoperișul de ceară al minții la ureche îmi atârnă Mărgăritarul lui Vermeer pe deget port inel din solzi de sânge tămăduitor în pieptul meu trăiește spaima ca un cameleon uneori îmi zâmbește o fetiță dintr-o fotografie Aud un scârțâit: să fie pantoful de metal al lunii? sau ușa prin care dispari, rece ca
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
expiră femeile iarna în somn fecund - ce dăruire mai deplină, o portocală. o însingurare dincolo de păcat și inocență, doar aburită de amintirea arborelui, însă aerul s-a prăbușit în gri în fața catedralei, cîntul închis în martie, muguri se revarsă în degete domnule Bach, chipul tău tăcut și albit de vreme senin plutește estimp peste străzile înfremătate de o primăvară străină acestui pămînt
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
Daniela Crăsnaru 1 Dă-i drumul, hai, primele cuvinte sunt grele. Ca și când ai face amor după un deceniu, se mișcă încet creierul, se bâlbâie. Se bâlbâie brațele care nu mai au îndemânarea de altădată, degetele împiedicate în nasturii prea mulți. Te dezechilibrezi și cazi inestetic pe pat, până să-ți dai jos toate cele te-apucă amețeala, dar nu aia de acum douăzeci de ani când cădea la picioarele patului (sau pe hol sau dracu
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
Emil Brumaru La mînăstirea , În fiecare dimineață, Un înger își pudra rochița Cu clopoțel la poponeață. Veneau prințese pe mătăsuri Să-l copie. El, ca vădana, Numai măscări, numai răsfățuri, Le întorcea pe deget geana Și le sufla în sîni ca-n pufuri, Către balauri să-i ridice, Le gîdila cu pămătufuri În gaura de la burice, Le picura pe unghii oje Și păru-l ciripea cu drotul, Pînă ce ele (Boje!, Boje!!) Se dezbrăcau
Sucevița by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11627_a_12952]
-
-l emite o piramidă umplută cu rufe murdare o slujnică pipăie lacrimile scorojite uscate de mult pe masa din bucătărie somnul fără vise al prafului așternut pe drumul de țară un salahor cară cu roaba veșmintele copilăriei tale amestecate cu degete lipicioase cu țipete tandre cu pleoape ce încă se mai zbat pe care le va-ngropa de vii (pesemne mai pline de viață veșmintele decît tine). Călătorie în munți Plin de sine muntele-acesta care strangulează șoseaua îndesat indigest cum un
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
vreme cînd o să trec pe stradă, Aplaudat de-o șleahtă de Doamne dulci, superb Și indolent în droșcă, prinț gras de mascaradă, Ținîndu-și mîna-n plușuri și mestecînd zăpadă În timp ce-n țeasta-i caldă fluturi bezmetici fierb. Și-atunci c-un deget lenș te-oi cere din mulțime Să te-mpletești pe roata cupelei ca un lujer, Tu! cea pe care-odată o răsfățam în rime, Cerșită pe mătăsuri fără s-o știe nime. Și vulgu-n piața rondă va izbucni în mugeri! Ci
Ranchiuna unei nopți de vară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11516_a_12841]
-
zaruri cu ciudă izbite în scara corăbiei noastre. și rîsul fetelor lăutarului cînd puștanii le toarnă porcărioare în urechi sau le miră sub tricouri țîțișoarele calde și amețite... roșie e poezia din curtea ca un trup mustind de-adrenalină din degete picurînd - multă de poți să o strîngi în garafe, ca seva lăstarilor pentru leacuri băbești, noaptea,-n tăcerea somnoroaselor vii. invocație turturică din cîmpiile neantului, te întorci în jurul uguitului tău prin salcîmii pe care i-am botezat Philemon și Baucis
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
și nu-i nimeni în jur/ ce limbă străină/ durerea trece din pagină în pagină/ desfăcând ghemul/ în care gâtul/ se zbate". Doar înstrăinându-se, în chip de umbră onirică, surdă la apelul comunitar, poetul are puterea să arate cu degetul conspirația Răului, devitalizarea comuniunii între semeni. Sensibilitate ultragiată de violarea codurilor morale, poetul cu inima în "corul îngerilor" și totodată marcat de "marionetele părăsite după spectacol", este generatorul propriei singurătăți sinucigașe, din limbul căreia își trage incisivitatea și sarcasmul de
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
de neliniștitor. Dar, ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, printr-un miracol de butaforie, frunzele galbene se desprindeau ușor de pe ramuri și cădeau încet, după leneșe volute, peste personajele piesei. Își trecu mâna prin păr și prinse între degete o frunză pe care o puse pe masă, alături de farfurie. Uitase de prezența gazdelor, vorbele lor îi treceau pe lângă urechi fără să le audă. Simți doar că un singur lucru lipsea din această atmosferă: drama. Sau poate că exista și
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
le-ar fi descoperit, le-ar fi aruncat la gunoi fără să le deschidă. Așa că n-ar fi fost, oare, mai bine să le arunce singur, să le distrugă sau să le șteargă printr-o simplă apăsare cu un singur deget pe acea tastă pe care scrie Del ? Delete. Pirinei Razna printre vii soare căzut butași cu ciuf de frunze transparente "...verde crud, verde crud..." Razna printre dealuri munți, albastru ochiul Mării maci și rosmarin cimbrișor și migdali și smochini "...e
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
distanța, cum... Și, deodată, mi se face teamă că n-ar fi chiar sută la sută român. Nu, nu se grăbește deloc. Mai întâi gândește, chibzuiește și doar apoi face: ridică mâna dreaptă, o privește serios, se căznește să deschidă degetele; apoi ridică stânga, o privește, o pregătește și abia când e sigur că palmele se vor întâlni în aer, aplaudă. Aplaudacul are nouă luni și se numește Gustav.
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
sicriu, Iar sângele mustind, eretic sau pios, E o cerneală acră în vrejul de pe os. Cârtiță de argint, mi-ai plugărit în piele, Și-ai dat de-o rună scrisă cu pleoapa unei stele Și de-o peniță prinsă pe degetul cel mare, Cu un belciug de aur, de rob fără scăpare. Te-ncumeți să m-aștepți pe dealul din cetate, Cu frați-ți laolaltă, flămânzi, pe jumătate. Postul în lut e-o clipă și-un veac de așteptare, Cât inima
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
chipul tău cum se înnoadă anii, Sub pasul umbrei mele se surpă bolovanii. Ai vrut un prinț s-apară-n perdeaua din fereastră, Cu-n spic de-argint și stele-n coroana lui albastră. Dar n-a venit. Doar mutul, cu-n deget, în aer, rășchirat, ți-a desenat conturul și-apoi l-a-mbrățișat. Și surdul, spân, ce-ngână cu preoții tropare, ți-a mângâiat un deget, plângând, în postul mare. Am iscodit magiștrii ursitelor și-n carte, Să aflu cine suntem, ce-am
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
spic de-argint și stele-n coroana lui albastră. Dar n-a venit. Doar mutul, cu-n deget, în aer, rășchirat, ți-a desenat conturul și-apoi l-a-mbrățișat. Și surdul, spân, ce-ngână cu preoții tropare, ți-a mângâiat un deget, plângând, în postul mare. Am iscodit magiștrii ursitelor și-n carte, Să aflu cine suntem, ce-am fost, în doi și-n parte, Dar m-am ales cu-n hârb de ghicitori deșarte. Când orbul ne-a atins cu-n
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
plângând, în postul mare. Am iscodit magiștrii ursitelor și-n carte, Să aflu cine suntem, ce-am fost, în doi și-n parte, Dar m-am ales cu-n hârb de ghicitori deșarte. Când orbul ne-a atins cu-n deget plin de rouă, A scos, zâmbind, din traistă, un măr tăiat în două.
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
fel ca zilele viitoare o dinamică suportabilă de sentimente asemeni unui nor fără patrie dacă fumul țigării îmi năruie idolii dacă-mi acopăr ochii cu o tăcere dacă mâinile mi le satur cu gesturi lipsite de flacără Capătul zilei Cu degete înghețate torn ceaiul în cești - e un frig presimțit doar în oasele mele precum o lumină precară o ființă străină pare a-mi duce mai departe neliniștea plăsmuită din fum și zăpezi cu eul proptit de cealaltă parte a nopții
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
fie luat de mână și dus de nas condus prin tunele unde totul era permis dar degeaba erau ochii cât sarmalele umpluți cu coate și genunchi și umeri și înveliți în foiță de gerunziu genital nu-și mai aminteau buricele degetelor ce odată pipăiau cheia din buzunarul dirijorului parapsiholog și lucid jucător de ping pong avea ca melodie preferată in the ghetto venit prin elvis mai încolo i-a contemplat pe ofițerii în ținuta reglementară care încă funcționa ca pe roate
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
pong avea ca melodie preferată in the ghetto venit prin elvis mai încolo i-a contemplat pe ofițerii în ținuta reglementară care încă funcționa ca pe roate cum frecau de zor balizele cu usturoi fără să clipească deși în buricele degetelor fiecăruia UNIVERSUL dansa sarabanda încă samizdat de imediat recunoșteai din darabane aroma celor ce-și digerau barierele balizele valizele cu un simplu fluierat de arie sau barcarolă detectai coeficientul de fericire de te simțeai imediat înlocuibil de o frunză de
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
un viteaz și brațul Lui spune tot: Iată că plata biruinței lui este cu el și răsplata izbânzii merge înaintea lui" înger Numai ție îți dau Mărturie despre viața mea. Aici stau De demult. Ceara fierbinte ce-mi picură pe degete închipuie o pavăză grea Hotarelor mele. Nu mă mai atinge lumescul. Cerul răsturnat și îndurerat de prea multe păcate. Cu un deget iau stropul de mir De pe fruntea ta Și-l sorb ca pe-o mare Ce-mi alină setea
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
Numai ție îți dau Mărturie despre viața mea. Aici stau De demult. Ceara fierbinte ce-mi picură pe degete închipuie o pavăză grea Hotarelor mele. Nu mă mai atinge lumescul. Cerul răsturnat și îndurerat de prea multe păcate. Cu un deget iau stropul de mir De pe fruntea ta Și-l sorb ca pe-o mare Ce-mi alină setea. Peștele din Sud Iată Peștele însetat la nesfârșit Cu botul căscat veșnic primind șuvoiul ce curge Din vasul de pe umărul Omului apelor
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
într-o ședință de la Uniunea Scriitorilor, menită să demaște cosmopolitismul, Mihail Davidoglu și-a pus cenușă în cap spunând autocritic că citise și-i plăcuseră scrieri ale lui Eugene O'Neill, traduse de Comarnescu. Atunci, Traian Șelmaru a arătat cu degetul spre traducător: ,Dușmanul e aici, printre noi!" în alt context, Zaharia Stancu îl atacă pentru poziția lui estetică în propunerile de a fi jucate piese de O'Neill și Synge. Avea să constate, cu prisosință, că unele idei pe care
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]