3,498 matches
-
profund mă scufund în străfundul unui gând caut delirul unui cuvânt uitat, nespus mă smulg din tăcere plâng de durerea unui vis înăbușit ... Citește mai mult VIStaine în noaptedelir înăbușitprintre șoaptegânduri interzisezori revărsațiîntr-o clipă târzieprofund mă scufundîn străfundul unui gândcaut delirul unui cuvântuitat, nespusmă smulg din tăcereplâng de durereaunui vis înăbușit... XIV. PAȘI, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. PAȘI ieri mă plimbam pe alei și frunzele foșneau sub pașii mei mereu osteniți și
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
mă adun și mai rău dar și mai bun, apoi iar să fiu țesut și-n prezent dar și-n trecut! Să m-adaug țesăturii îmbrăcând coapsa naturii, nod în nod și fir cu fir, și-n credință și-n delir, să fiu aripi de mătase, car în lemn visându-și case, un salcâm cu albe flori, gălbenuș sub coji de nori! 15 februarie 2016, București Referință Bibliografică: GĂLBENUȘ SUB COJI DE NORI / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GĂLBENUŞ SUB COJI DE NORI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384680_a_386009]
-
notele auzul fin Spre astrul nopții mă înclin Un aer din vis mă-mpresoară Cu tine în gând în fapt de seară. SERI ÎNMIRESMATE Gândul unduitor în liane, praguri Trecute prin inimi, timide șiraguri În viața aceasta mai stau în delir Din cupe de ambră parfumul inspir Mai trece prin arbori duhul cel bun Și perle-n adâncuri mereu o s-adun Cuvinte acumulate, prețioase mărgăritare Strălucesc nestemate, alintate de mare Prin cerul albastru se plimbă privirea Mereu în rărunchi sălășluiește fericirea
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
ideologia este o) “idee transcendentă situațional, care nu reușește niciodată de facto să-și realizeze conținutul”. Or, cine (ce) pune în evidență acest eșec, iremediabil, al ideologiilor? Timpul, trecerea vremii. Timpul dă deoparte, după legitățile lui tainice, acest văl, acest delir, care maschează frumusețea, sau lipsa de frumusețe a lumii, care ocultează sau falsifică izbânzile ori dramele umanului, care împiedică, oricum, contactul normal al eului cu ambianța și cu semenii. În acest rol, atribuit, instinctiv (deliberat?), timpului, în acest rol ce
EUGEN DORCESCU, IDEOLOGIE ŞI LITERATURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383460_a_384789]
-
vedere. Se perindă apoi prin fața ochilor articole amuzante, dar care ne pun pe gânduri, cum sunt reflecțiile pe marginea unei simple călătorii cu metroul bucureștean, articol semnat de Corina Diamanta Lupu, sau citatele și aforismele autorului Ionuț Caragea, din culegerea „Delir cu tremurături de gînduri“ (cu î din i!) sau versurile de duminică ale poetei Luminița Amarie. Nu lipsește nici un excurs pe marginea originii etnonimului „blach“, un derivat din „valahul“ nostru, întâlnit de Domnul George Roca și în lumea occidentală. Revista
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
corector la Timpul. Se angajează funcționar la Institutul de statistică, pentru ca mai apoi să ajungă secretar de redacție la ” Evenimentul zilei”. Scriitorul pleacă în armată în 1943-1945. Ajunge corector la ”România liberă” în 1945. O viață ca un roman ”Moromeții”, ” Delirul”, ” Imposibila întoarcere”, ” Marele singuratic” și ” Cel mai iubit dintre pământeni” sunt doar câteva dintre capodoperele literare pe care Preda le-a lăsat moștenire literaturii române în scurta lui viață. În centrul destinului lui Preda s-a aflat literatura, considerată ” Singura
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
mii de rânduri despre moartea suspectă a scriitorului. S-a vehiculat și ideea asasinării, dat fiind că, prin opere sale, Marin Preda își atrăsese ”dușmănia” regimului și a Securității. Se spune că a ajuns în vizorul Securității, după apariția romanului ” Delirul”, prin care adusese în fața opiniei publice, în plin regim comunist, profilul moral al generalului Ion Antonescu, prezentându-l într-o lumină pozitivă. Se mai spune că a atras și mai mult atenția Securității prin ”Cel mai iubit dintre pământeni”, capodoperă
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
sus, însă, afirmam că Poetul debutant este plin de curiozitatea ajungerii în lumea mirifică a subversiunii cuvintelor, întru posibila muzică. Este un adevăr, demonstrat prin beția de hierogamii, în lumea verbum-ului (uneori, captivarea este în lumea zeilor, alteori, în mlaștina delirului verbal): hematii pe terasa unei vene (cf. Evadare în interior), suburbiile conștiinței (cf. Călifarul),pedante mișcări de translație (cf. Contemplare), frig ancestral (cf. Nesomn...), cadranul hidrografiei, delta nemuririi, răsăritul atlasului geografic (cf. Râul), mări veninoase (Cu ace...). Destul de greu, dar
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
corzile vocale ale harpei/acordă octave pe claviaturi/insomnia iluziei pe portative//notele adună la difuzare/simularea bifonică a partiturii... (cf. Sunete) - ...și unde, o, Doamne, mai este/rămâne LUNA, cu apanajul ei de ...degete oarbe?! CĂTĂLIN MOLDOVEANU ajunge la delir gongorizant de cuvinte, nu din infatuare, ci din curiozitate și exces de încântare/ auto-fermecare (cum am zis, mai sus: narcisiacă!), față de potențele infinite ale Logos-ului descoperit, în etapele trudei sale. Dar aceasta înseamnă să nu ții cont că, Poet
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
emisiuni, interviuri, anchete sau reportaje, nimeni nu mai are, în această ultimă zi a anului, obiecții, nimeni nu fuge după cuvinte, mulțumit că posedă totuși trei, doar trei, care fac cât o împărăție: La Mulți Ani! E, dacă vreți, micul delir anual la care toți ne supunem, oricât am fi de lucizi și de sobri primăvara, vara sau toamna. Ce să analizăm, ce să nu analizăm? Despre ce oare am mai putea să scriem astăzi? Poate despre istoria de 95 de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93504_a_94796]
-
care depun Jurământul de credință față de Statul Mondial Unitar. Ereziile ulterioare sunt sancționate exemplar, dar mai sigur e să nu apară martiri. Considerăm nepotrivită stocarea textului notat Stațiunea în Depozitul de memorie „SOCIAL”. Eventual, eliminarea din orice bancă de date. Delir de grandoare neagră: trece. Cumpără-ți un costum elegant; două: unul de zi, altul de seară; cămăși fine, încălțăminte ușoară, din chevreau. O pălărie de fetru, pentru ocazii, ochelari cu ramă fină, cum ai văzut, la televizor, că poartă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vorbe tot mai meșteșugite, uitând, se pare, că tocmai din vorbe trăiești; ar fi mai avantajat, poate, dacă ți-ar arăta un scalpel! De-acum, cine să te mai creadă cu adevărat? Și cum să mai separe forma de esență? Delirul de hiperluciditate? Umbra de penumbră? Jocul - dacă se poate numi așa - te-a marcat definitiv: știi, de-o vreme, că totul e Lazaret și că nu există nici o scăpare. Conștient, ți-ai torturat vecinii, urlând, dincolo de miezul nopții, KK! Sonoritatea-scato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
încă de la început, golemul a eschivat o lovitură disperată, repezindu-i, apoi, rivalului - cu toată forța - scutul între omoplați. De durere - sau de groază - învățăcelul s-a prăvălit la pământ, ferindu-și privirea cu brațul. Parcă încremenise. Tribuna era în delir. „Să moară! Să moară!” strigau până și oamenii de ordine! „Să moară!” se distingeau glasurile ascuțite ale femeilor. „Să moară!” se auzeau, și mai ascuțite, cele ale copiilor. Toată lumea era cu ochii pe Magistrat; spre degetul lui mare, ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
omenesc. Zece picături provoacă stupoare și calmează durerea cea mai scăpărătoare, cum e aceea care arde, uneori, În cavitatea dinților, În canalele auriculare sau În circumvoluțiunile creierului, ca În cazul dumitale. Douăzeci de picături și mintea se scufundă Într-un delir de vedenii năvalnice. Vălul pe care Dumnezeu l-a așezat peste rușinile noastre cele mai tainice se sfâșie și intelectul rațional pătrunde În Împărăția sufletului. Mintea capătă darul blasfemator al unei puteri profetice inspirate nu de Dumnezeu, ci de diavolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ei era doar un surâs ceresc. În locul acela sordid al plăcerilor, ajunsese oare cu adevărat un mesager al Domnului, se surprinse pe sine poetul că se gândea, unul dintre Îngerii care pășiseră pe străzile Sodomei, intangibili până și În toiul delirului iscat de dorințele imunde? Antrenate de rotirea din ce În ce mai rapidă, poalele mantiei Începuseră să se ridice și să se lărgească sub forma unei extraordinare corole care se tot deschidea sub privirile spectatorilor, amuțiți dintr-o dată, În timp ce muzica se răspândea Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îndepărtat stratul solidificat. — Mai negi că un vrăjitor Își face mendrele În cetatea noastră? Îngăimă Bargello În spatele lui. Mortul părea să Își strige acordul, cu gura deschisă În urletul de pe urmă. Lui Dante i se părea că se cufundă În delir. Până În acea clipă, Își concentrase toată atenția asupra trupului chinuit. Privirea Îi alergă spre cufărul ferecat. Pe jos, dinaintea capacului deschis, zăceau foile pe care le zărise prima oară. Le culese cu aviditate, În timp ce constata că leacul miraculos dispăruse. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se adunaseră, În murmurul de stupefacție al asistenței, dinaintea lui Nicolae Corbu, obligându-l pe maître să declare Închiderea jocurilor, ceea ce echivala cu recunoașterea faptului că banca se află În incapacitate de plată. Într-o stare de excitație vecină cu delirul, fericitul norocos năvălește În miez de noapte În camera zgubiliticului său finanțator și-i comunică precipitat vestea că l-a Îmbogățit. Nu c-ar fi fost el vreun nevoiaș, dar, oricum, era vorba despre o sumă fabuloasă, care nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
povestirii, o luase aiurea pe arătură, Încurcând borcanele, după care glisase la fel de neașteptat Într-un expozeu schizofrenic despre comunism, fără nici o legătură cu nimic anterior sau cu ceva privitor la aventura lui pe coclaurile Centrului. De data asta, plonjase În delir sadea, oricât de mult se chinuise să păstreze o oarecare logică a discursului. Dar cel mai tare mă Îngrijorase oprirea bruscă a șirului de cuvinte și faptul că Adam Adam rămăsese dintr-odată nemișcat, exact În poziția de Întrerupere: cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aparențelor de normalitate comportamentală și a coerenței formale a actului vorbirii, În creierul afectat al pacientului se produce un scurtcircuit violent, care se soldează cu discontinuități de percepție a realității, compensate sau, mai bine spus, deviate În manifestări atipice de delir verbal. Atipice, pentru că durează foarte mult, uneori câte o zi Întreagă, după care bolnavul cade Într-o stare de prostrație, de muțenie și imobilism din care nu poate fi scos. Pe parcursul unor astfel de derapaje schizoide, Adam Adam povestește cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
își construiește discursul pe infinitezimalele percepției, simțirii și gândirii individului. În acest discurs, recluziunea dialogală cu sine străbate mai multe etape, situate între visarea căreia i se abandonează în mod firesc elevul Vadim în camera lui modestă de acasă și delirul lucid al cocainomanului Maslennikov, izolat într-un spațiu necunoscut lui, dar propice marilor întrebări: ce caut eu aici? Cine sunt eu? Vocea „din subterană“ care, ca și la Dostoievski, răsună provocator, „plină de sine și nerușinată“, se adresează lumii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tu ești! spune el în silă. Credeam că a venit omul. Ei, intră dacă ai venit.“ Și am intrat. *** Aici se termină, mai exact, se întrerup însemnările lui Vadim Maslennikov care a fost adus la spitalul nostru în stare de delir în gerul lui ianuarie 1919. După ce-a fost ajutat să-și revină, Maslennikov a recunoscut că e cocainoman, că a luptat mult cu sine, dar totdeauna fără succes. Printr-un mare efort de voință, reușea să se abțină de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din ce în ce mai mult. Poate reușea să-l convingă pe comandantul secției de poliție că aveau de a face cu un asasin în serie, un psihopat care lovea fără milă și începuse să ucidă tot mai des. Probabil că starea acestuia de delir se accentua, pe măsură ce timpul trecea, setea de sânge devenind tot mai greu de stăpânit. Comportamentul era tipic, iar tânărul polițist avea impresia că vede în fața ochilor un caz descris în manualul de psihologie a crimei. Așa acționau toți, la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ele și privea fix spre cer, fără a scoate o vorbă.“ Aceeași M.D. Kașkina va mai ridica un pic vălul draperiei de deasupra acelei lumi nebune În care Conspirația găsise un teren fertil pentru tot ce Însemna superstiție, practică ocultă, delir mistic, inclusiv fanatism religios și desfrîu. „La mănăstire Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișînd familia țarului plutind printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În spatele Consiliului Militar. Obiectul devoțiunii mele, un somptuos stilou negru garnisit cu Dumnezeu știe cîte rafinamente și titluri, prezida vitrina ca și cînd ar fi fost vorba de una din bijuteriile coroanei. Această unealtă, o minunăție În sine, era un delir baroc de argint, aur și mii de curbe ce străluceau precum farul din Alexandria. CÎnd tata mă scotea la plimbare, eu nu tăceam pînă cînd nu mă ducea să văd stiloul. Tata spunea că acela trebuie că fusese, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pliurile pielii, neregularitățile, negii minusculi și primeam în față respirația lui mirosind a grăsime și a ceapă, izurile de vinuri scumpe, aromele de carne și cafea amară. — Nu s-a întâmplat nimic, mă auziți? Nebuna asta a visat... Fantezii, povești, delir de bețiv, vedenii! Nimic, înțelegeți? Și vă interzic să-l deranjați pe domnul procuror, vă interzic! De altfel, v-am adus deja la cunoștință că ancheta a fost preluată de colonelul Matziev. Primiți ordine de la el. Puteți pleca. Și Josăphine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]