2,891 matches
-
călătorit și că ai o misie importantă la cancelaria ducală. Ai auzit ceva legat de cel care se proclamă noul profet în ținuturile arabe? Mi-am ridicat privirea pentru a o întâlni pe a sa: nu era încețoșată sau pradă demenței celor bătrâni, ci doar învăluită în cenușiu între trandafiriile pleoape căzute. Aș fi vrut să evit întrebarea, dar el a stăruit, așa că i-am spus ceea ce știam: - Este vorba despre un nobil arab care a studiat și a călătorit mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pat, am avut lungi convorbiri. Din care am înțeles că de-acum totul i se părea zadarnic, își pierduse mândria pentru ceea ce clădise cu trudă și nu mai avea niciun reazem pentru noi planuri. Au venit apoi primele semne de demență, bruște și scurte. Într-o zi era cât pe-aci să-și înjunghie fiul, pe motiv că, pentru a câta oară, deflorase o fată; s-a trezit tremurând, leoarcă de sudoare, cu pumnalul la o palmă de pieptul lui Rodoald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
știa dacă ar fi vrut să facă sex cu ea, nici măcar dacă ar fi vrut s-o vadă dezbrăcată. Viața lui sexuală era destul de sobră. Mai precis, se culcase cu două femei și avea 32 de ani. Uneori îl apuca demența, gândindu-se la această parte întunecată a vieții lui. Prima oară fusese în timpul facultății. Hălăduia prin oraș, pe la Terasa actorilor, la Taifas, prin Cișmigiu, și în unul dintre aceste locuri o cunoscuse pe Cateluța, o femeiușcă vioaie, blondă și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
crimele astea, toate sînt numai din vina lor de la bun Început! Ei au ucis-o pe Gwenaëlle a mea! Ei i-au ucis pe frații tăi, Marie! Trebuie să-i răzbuni! Pradă unui acces de ură, Yvonne vocifera, la limita demenței. Cei doi gardieni, asistați de un infirmier, puseră mîna pe ea și o tîrÎră spre infirmerie În vreme ce continua să urle. - Arthus e diavolul! El, fiul lui și cu Armelle, ei sînt monștrii! Ei sînt cei care au omorît pe toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mod regulat ? Mă duc în mod regulat la înot. Mă duc din când în când la înot. Intenționez să încep un regim de înot regulat. Când am timp. În ultima vreme am fost foarte ocupată cu serviciul, a fost curată demență. Beți 8 pahare de apă pe zi ? Da Une Nu. Îmi las jos creionul și înghit în sec. În colțul opus al camerei, Maya ridică ochii de la crăticioarele cu ceară și sticluțele cu ojă. Maya e cosmeticiana care se ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dar am avut câteva chestii urgente de pus la punct la serviciu și nu știu cum a trecut un an fără să găsesc un moment liber. Sunt avocată la Carter Spink și în clipa asta suntem ocupați până peste cap, e curată demență. Dar o să fie mai bine. Nu trebuie decât să scap de următoarele câteva săptămâni. Oricum, mătușa Patsy mi-a trimis felicitarea de ziua mea de anul ăsta - și mi-am dat brusc seama că mai e puțin și îmi expiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
meu și-și pune degetele sub bărbia mea, cu un aer îngrijorat. — Ai pulsul foarte accelerat. Nu e ceva sănătos. Te simți tensionată din vreun motiv în momentul ăsta ? — Sunt destul de aglomerată la serviciu, spun ridicând din umeri. E o demență. Dar sunt bine. Pe bune acum, mai frecăm mult menta aiurea ? — Bine. Maya se ridică. Apasă pe un buton fixat în perete și în încăpere se revarsă o muzică liniștitoare, la nai. — Nu pot să spun decât că ai nimerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o căruță de materiale de citit până mâine oricum. Vrei să lucrezi ? Se holbează la mine. Acum ? Vorbești serios ? Tu chiar n-ai de gând să te oprești niciodată ? — Suntem foarte ocupați în momentul ăsta, spun drept scuză. E o demență. — Întotdeauna e o demență ! Întotdeauna există o criză de rezolvat ! În fiecare an amâni să faci și tu ceva amuzant... — Nu-i adevărat. — În fiecare an îmi spui că peste puțin timp o să fie mai bine. Dar asta nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de citit până mâine oricum. Vrei să lucrezi ? Se holbează la mine. Acum ? Vorbești serios ? Tu chiar n-ai de gând să te oprești niciodată ? — Suntem foarte ocupați în momentul ăsta, spun drept scuză. E o demență. — Întotdeauna e o demență ! Întotdeauna există o criză de rezolvat ! În fiecare an amâni să faci și tu ceva amuzant... — Nu-i adevărat. — În fiecare an îmi spui că peste puțin timp o să fie mai bine. Dar asta nu se întâmplă niciodată ! spune pătimașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
salturi carnavalești.) RECRUȚII (În cor, dar pe un ton foarte jos.): Nu se poate... FETIȘCANA (Pur și simplu vorbind în urechea și în fața spectatorilor.): Da! Nu se întâmplă nimic! Ați fost duși în eroare. Actul întâi este o improvizație, o demență colectivă, o chestie total lipsită de sens! Actu-ntâi nici nu trebuie văzut de nimeni, e o eroare că l-ați văzut, o lașitate! MAMA: Așa e! Sunteți niște lași! RECRUȚII (În cor.): Oare sunt ei niște lași? MAMA: Da, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
buzele, cu alint, pe suprafață oglinzii.) Bzzz... Na! (Pupătură macabră.) Țoc! (Extaz, își apropie ochiul de oglindă, se privește atent în ochiul stâng.) Uuuu... Își mângâie ochiul, clepfăie, își smulge câteva fire de păr din geană.) Na! Nnnna! (Mirat până la demență, își privește pupila, și-a lipește de fața oglinzii, fluieră nemulțumit; își lustruiește oglinda de pantalon, reia contemplarea schimbându-și mereu poziția corpului; se oprește și se privește în tăcere câteva zeci de secunde; scârbit.) Vax! (PARASCHIV apare, speriat, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
găsească? Vrei să te spânzure? MACABEUS (Fericit.): Da, da... Asta vreau... PARASCHIV: Nu se poate, Maco... Aici nu se găsește nimeni o sută de ani... Nu vrei să stai o sută de ani cu mine? MACABEUS (Plângând, icnind, copilărește, între demență și neagră deznădejde.): Nu... PARASCHIV: De ce nu, de ce? Ti s-a urât? MACABEUS: Mi s-a urât... PARASCHIV: Am să te îngrijesc, Maco, am să-ți dau de mâncare, am să te șterg la fund... MACABEUS: Mi-e greață... Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fost cu mult timp în urmă. Nu l-am ascultat niciodată, dar îmi aduc aminte că se ocupa cu știrile. Lucrurile de genul ăsta îți dispar din minte. — Așa și trebuie, spuse tânărul dr. Epstein. Țin de o perioadă de demență care trebuie uitată cât mai repede cu putință. — La Auschwitz..., începu mama lui. — Lasă Auschwitz-ul, spuse dr. Epstein. Știți ce-a fost la Auschwitz? întrebă mama lui. — Da, am spus. — Acolo mi-am petrecut începuturile vieții de tânără femeie, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și un titlu, care era Das Reich der Zwei - „Un imperiu pentru doi“. Avea să fie o piesă despre dragostea pe care eu și soția mea o nutream unul pentru celălalt. Avea să arate cum într-o lume ajunsă la demență, doi îndrăgostiți au putut supraviețui fiind loiali doar unui imperiu compus din ei înșiși - un imperiu pentru doi. Pe o bancă de vizavi de mine s-a așezat un american între două vârste. Arăta ca un neghiob care trăncănește verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
care ar fi lichidat pe unul dintre aceia, în personalul de F. (cu plecare la 16.45). Opiniile celor care se pronunțaseră până atunci asupra acestui caz erau însă împărțite. Cei mai mulți susțineau că părintele avusese o criză de isterie sau demență, ceva în sensul acesta, pe fundalul unor tracasări la tribunal. Îl și duseseră, de altfel, la sanatoriul doctorului Wintris. Cel care murise, D.M.M., fusese funcționar la CEC-ul din Tr. Venise în oraș să se înscrie, el și nepoata sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ajutat-o să se ridice și am depus-o pe canapea. Am pornit o conversație pe care am dorit-o cât mai sinceră, cât mai caldă. Le-am spus tuturor cât de rău îmi pare de bunică-mea și de demența ei. Le-am dat asigurări că sunt binevenite în casa mea, că voi anunța autoritățile și că voi face tot ce-mi va sta în putință pentru ca ele să se simtă ca într-o familie. Oricum aș lua-o, bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
eu, sigur că da, zise Brunetti. Brusc, se Întoarseră cu toții spre sunetul unul lătrat sălbatic din casă. Pe când se uitau, ușa din față se crăpă puțin și-un câine mare negru țâșni de după ea pe scări În jos. Lătrând cu demență, cățeaua alergă direct la Kayman și sări la el, lingându-l pe față. Se Întoarse spre cei doi bărbați, Îi cercetă din priviri, apoi alergă câțiva pași Într-o parte pentru a se lăsa pe vine În iarbă și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mulți ar fi izbucnit În țipete de nestăvilit, s-ar fi repezit apoi, bezmetici, un fel de zombi, În stradă. Lipsiți de memorie, dar cu porniri sexuale greu de potolit; doar acuplarea i-ar fi liniștit, oarecum, pînă la următoarea demență, mai nimicitoare, și tot așa. O lume a sexului total; așa cum unii se drogau, chiar știind că astfel Își vor grăbi sfîrșitul, de data aceasta alții - sau de-a valma - ar fi mărit miza: totul sau nimic! O plăcere carnală
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu merităm acest tratament, că nu merităm această marginalizare culturală. sper ca gestul meu să aibă valoarea unui strigăt care să ajungă pînă la academia suedeză.” Gestul profesorului pensionar fu considerat la început ca o consecință a unei crize de demență, în ciuda faptului că omul se declarase „în deplinătatea facultăților sale mintale”. Știrea nu trecu de hotarele româniei, și chiar în românia ea nu fu comentată decît foarte vag, timp de cîteva zile. Doar un reporter de la canalul de televiziune Patch
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fetele mele se poartă ca studentele dumneavoastră, pe acolo pe la medicină? - Și cu toate astea, insistă Weissmann neînțelegînd sau făcîndu-se că nu înțelege, e absolut necesar. Virginitatea, de la o anume vârstă, e o cauză de autointoxicare, ce poate duce la demență, la isterie. Ce vârstă aveți, domnișoară? - Ca un cavaler ce ești, îmi pui o întrebare la care nu serăspunde. Dumneata cât îmi dai? - Știu eu? Douăzeci și cinci, douăzeci și șase! minți Weissmann. Aurica fu încîntată de evaluare: - Cam atât, consimți ea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
furie elementară, roind în jurul unei epave - din plenitudine - care e eul. Unde să mai fie loc atunci pentru pata de vid care e conștiința? Este atâta crimă și poezie în Shakespeare, că dramele lui par concepute de un trandafir în demență. Oricâtă amărăciune ar fi în noi, ea nu-i atât de mare încît să ne poată dispensa de amărăciunile altora. Iată de ce lectura moraliștilor francezi este balsamică în orele târzii. Ei au știut totdeauna ce înseamnă a fi singur între
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că rătăcesc porumbei nebuni, cu aripi sfâșiate de vânturi, pe căile prin care își apropia lumea. Din ce straturi de neființă purcede urâtul zilelor, ca să ne dezmeticească până la groază din ațipirea ființării? Vom ajunge vreodată până la izvoarele plictiselii? Vom descifra demența moleșitoare a cărnii și pacostea unui sânge nedeslușit? Cum se macină într-un mister tânguitor substanța vieții și cum secătuiesc fântânile firii urâtul omniprezent, parodiind negativ principiul divin! Plictiseala-i vastă ca Dumnezeu și mai activă decât el! Fără Dumnezeu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mintea s-a așezat pe fundul iadului și ochii privesc nemărmuriți spre lume. Când iubești viața cu patimă și scârbă, doar diavolul se mai milostivește de tine și-ți oferă sălașul fatal îndurerării tale aiurite. Acele sfâșieri ale cărnii și demențe ale gândului, în care am cădea în plină sfințenie dacă Dumnezeu ne-ar sări într-ajutor. Șovăirile lui ne mai țin în rând cu lumea. De ce nu m-ai făcut, Doamne, un prost etern sub bolțile tale nătîngi? Spiritul e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și Nouvel Observateur, deci din indivizi nonconformiști și cît se poate de conștienți de individualitatea lor, reacționează exact ca și celelalte. Autorul Educației sentimentale gîndește la fel de vreme ce, la distanță de doar cîteva pagini, vorbește despre "poporul sublim", apoi despre "demența universală" și descrie represiunea în următorii termeni: "Era o spaimă atotcuprinzătoare... egalitatea (ca și cum ar fi voit să-și pedepsească apărătorii și să-și minimalizeze dușmanii) se manifesta triumfătoare, o egalitate de animale sălbatice, cu un același nivel de sîngeroasă mîrșăvie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cercetări arată chiar că benzile 21-22 conțin în plus o genă care multiplică precursorul unei proteine numite A4, ce joacă un rol în regenerarea membranelor celulare. Or, această proteină se află în exces în creierul subiecților trizomici și în cazul demenței de tip Alzheimer, iar surplusul „acoperă” spațiile dintre neuroni, împiedicându-le transmisiile. Concluzie Un al doilea caz de deficiență este cunoscut sub numele de oligofrenie fenilpiruvică (sau fenilcetonurică), oligofrenia însemnând „spirit redus”. De această dată, o singură genă este responsabilă
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]