950 matches
-
vânătă la noi, dar la fel de veselă și gata să ia tocul de la capăt. Ea m-a învățat să ne jucăm de-a doctorul. Blocul nostru avea un demisol, spre care coborau câteva trepte, înainte să cotească spre ușa apartamentului; la demisol se afla o nișă cu o bancă. Acolo ne jucam. De jocul nostru nu trebuia să știe nimeni. Datorită lui am aflat, tulburați, că eu și Marcela nu eram la fel, că, dincolo de îmbrăcăminte, există diferențe ciudate între toate fetele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o urâm cu toatele pentru că ne strică somnul în fiecare noapte. Paula vorbește noapte de noapte, în somn, cu mama ei. Țipă, se agită, îi aduce aminte cum se purta cu ea când era mică. Trăiseră doar ele două într-un demisol, o femeie fără bărbat și o fetiță care trebuia să suporte toate isteriile mamei sale, pe care o oprise de câteva ori, în ultimul moment, să nu-și taie venele cu lama. Și azi-noapte Paula a tot delirat, patul Mirei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
al dracului de cunoscută. Nu, nu mai putea fi vorba de o coincidență. O dată la o mie de ani cineva, apăsând clapele la întîmplare, putea reproduce o scară muzicală de zece sunete, dar acum era altceva. Plecă preocupat și în demisolul său își revăzu însemnările din conservator cu privire la muzica arhaică. De câteva ori reluă la saxofon (marea lui dramă era lipsa unei pianine, pe care oricum n-ar fi avut unde s-o pună) cele câteva fraze ale melodiei, care la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
doi ani de la Viena, când am mers să aleg gramofoanele și piesele trebuitoare pentru înregistrare și tot ce-mi mai poate fi util pentru laboratorul de fonetică ce intenționez să-l instalez, de cum mă voi simți mai în puteri, la demisolul Universității. Nimic nu trebuie să ne împiedice să ne facem datoria. Să nu privim deci nici la dreapta, nici la stânga, să nu ne privim decât înainte, mereu înainte, drumul, ca niște cai cu apărătorile pe ochi. Chiar dacă pielea ne supurează
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
semne discrete, mutește, să nu spună, dar domnul Ialomițeanu pare că nu o vede. — Gâlci, spune domnul Ialomițeanu. Așa că să ne preparăm pentru... Te ghemuiești de frică, de frig, în scaunul înalt, cu spătar, sunteți numai voi aici, în acest demisol plin de mobilă desperecheată, un lit-de-repos, fără un picior, o măsuță de toaletă cu o gaură neagră în ovalul unde ar trebui să fie oglinda, niște foteluri puse unele peste altele, o comodă masivă care sprijină ușa ca să rămână închisă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
frică ! La chiuvetă, cu mănuși glacé în mână, domnul Ialomițeanu spală cratițele de sosuri și sânge, iar deasupra capului său tremură cuibul fumuriu de păianjen. Și, deodată, domnul Ialomițeanu strigă : — Până când, strigă, să mai tot așteptăm aici, într-un asemenea demisol incomod și friguros ? Până când va fi prea târziu, așa cum s-a întâmplat cu Margot ? — încă puțin, îi strigi tu, disperată, dar numai mici sunete gâjâite îți ies din bietul tău gât forțat. încă puțin ! Acum are să vină Niki ! Are acest
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Liliana mîna pe paltonul dezbrăcat de el și-l așază pe un umeraș înainte de-a-l agăța în cuier. Pe aici! schițează un gest delicat, de gazdă, spre cele cîteva trepte care duc la primul nivel. Alte trepte coboară la demisol, de unde se aude gazul metan arzînd în sistemul de încălzire, iar o scară laterală, în dreapta, cu balustrada din lemn alb, de tei, face legătura cu etajul. Liliana deschide o ușă, invitîndu-l într-o cameră spațioasă, cu cinci corpuri de bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în întregime de-a lui Mihai. Îi caută cu insistență ochii. Întîlnindu-se, privirile lor se rețin. Calme și senine. Muzica s-a oprit de mult. Camera întreagă e cuprinsă de o liniște stranie. Doar de departe, de dincolo de ușă, dinspre demisol, se aude flacăra gazului metan în sistemul de încălzire, ca o șoaptă prelungă, îndemnînd la tăcere. Cînd, nehotărît, bărbatul face primul gest de apropiere, ochii Lilianei tremură iarăși, însoțind șoapta: Nu, nu trebuie! Și, pentru prima oară, Mihai nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
știi de la Natsky. *** Chow Mein, localului lui Ling: o bombă situată pe Broadway, la ieșirea din Chinatown. Locuri de parcare În spate. Intrarea din dă spate În bucătărie. Din afară nici o intrare În pivniță - aburul ieșea dintr-o aerisire de la demisol. Bud dădu ocol locului și auzi glasuri venind prin aerisire. Descoperi trapa În bucătărie. Găsi În parcare o ulucă groasă de cinci centimetri și lată de zece și se duse În spate. Doi chinezoi frigeau carne, un bătrîn jumulea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
escrocat. La bursa valorilor mele, cultivarea precauției mefiente și grija de a nu fi păcălit ("calul" care e mereu în pericol de a-mi fi furat este însăși luciditatea mea) tind periodic să devină virtuți supreme. De aici senzația că demisolul ființei mele este locuit de un d'Artagnan melancolic, adică de o natură infantilă, ludică și combativă, pe care a fost altoit spiritul bănuitor, acru și dezabuzat al unui Hamlet fără proiecte și fără speranțe. Din cauza aceasta, așezarea mea în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poate să-și facă ușor o mașină din ceea ce se oferă în cimitirele de mașini. În fața noastră locuiește electricianul facultății, cu familia. E din Minnesota. Și-au făcut o căsuță drăguță, compusă din hol, dormitor, baie, bucătărie și un mare demisol. El are un salariu de 250 de dolari, iar soția se ocupă cu menajul. Au un îngeraș de băiețel, de un an și jumătate, Carolică. Ori de câte ori doamna pleacă în oraș după cumpărături, îl priponește în fața casei pe covorul de iarbă
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
dintre acele Întreprinderi care, În țările anglo-saxone, se numesc vanity press. Cifră de afaceri foarte ridicată, cheltuieli de gestiune inexistente. Garamond, doamna Grazia, contabilul zis și director administrativ În colivia din fund și Luciano, expediționarul invalid, În magazia imensă de la demisol. „N-am Înțeles niciodată cum reușește Luciano să Împacheteze cărțile cu o singură mână”, Îmi spusese Belbo, „cred că se ajută cu dinții. Pe de altă parte, nu Împachetează cine știe ce: expediționarii editurilor normale expediază cărți către librari, În timp ce Luciano expediază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și Borișca, îngrijitoarea vilei, mi-a spus că azi noapte au venit lupii în curte și au mâncat cățeaua aia grasă. - Care lupi? am întrebat-o. - Lupii, zice, azi noapte pe la ora unu, i-am văzut eu prin geam, de la demisol, și m-a luat frica... M-a apucat și pe mine o clipă când am auzit-o, te pomenești, mi-am spus, că ăia pe care i-am gonit eu cu alpenștocul erau lupi... clănțănitul lor... cozile stufoase... Ducă-se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dar are un farmec al lui care vine din acel lucru la care vroiam să ajung la sfârșitul primului paragraf și la care n-am ajuns pentru că m-am luat cu vorba. Și anume, gaura din zidul unei camere de la demisolul unei clădiri. De acolo Andreas aude muzică și miroase parfumul lumii de dincolo. Care lume nu știu exact a ce miroase, nici Andreas nu cred că știe, nici trecătorii care se opresc să adulmece la geam, dar care sigur miroase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
și apoi o viață întreagă a încercat zadarnic să-l facă uitat. La câteva șoapte ale tinerei lucrătoare-cadriste acesta i-a răspuns doar bine, a deschis ușa cu spatele și, cu o reverență politicoasă, a dispărut către holurile labirintice ale demisolului, cu speranța unei posibile relații cu frumoasa damă. * * * Te-am chemat pentru astăzi, tovarășe Zimbru, să-ți propunem un serial de câteva articole la Informația Bucureștilor în care să lauzi măsurile de purificare socială și ideologică ale sectorului de cadre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu vă puteți imagina cât a avut de pătimit Ghiță Solovăstru de când l-a văzut pe aprigul tovarăș Timpan în persoană, cu un val întreg de sârmă izolată sub braț, instalându-se în cele două încăperi cu destinație comună de la demisolul blocului în care locuia. Cu toate că se cunoșteau din vedere de ani și ani, contrar unor uzanțe de minimă relație interumană, acesta i-a adresat doar imperativul: Circulați, vă rog! Deși numai cu câteva clipe mai devreme alți trei locatari din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care o reprezentau, ambii, atunci. Și Îmbrățișarea continuă. Încet-Încet, se deplasară, În acea stare de fapt, În acea poziție ațâțătoare, către canapeaua de alături cu măsuța pe care el caligrafia, literele afișului comandat, din acea magazie, cu diferite materiale, de la demisolul clădirii vestitului liceu. Firesc. Totul, atât de firesc: și deplasarea spre canapea și Înclinarea trupurilor lor pe aceasta și cuibărirea ei, sub el, și Îndepărtarea pantalonilor lui, scurți, și a chiloților ei, din mătase, de culoare roz. Scurtul și Înfriguratul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
naționalizându-i-o cu tot cu somptuoasa bibliotecă și lăsând-o pe drumuri. Miorlăi luni în șir la serviciul de spațiu locativ, spunând că are de crescut un copil sărman. Într-un târziu, i se azvârli dinainte oferta unei sordide celule de demisol, în care o duse câine-câinește, până la implacabilul pasaj, rânduit în destinul tuturor ființelor omenești, către lumea de dincolo. Din toată averea ei de cărți, risipită ca fumul, am reușit să păstrez câteva volume de versuri de Eminescu, Macedonski, Shakespeare, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
veceu ieșea afară - fecale și tot felul de-astea. Și Catanga era o zonă în care se spunea că poți să țipi cât vrei, nu se auzea nimic. Era, cum ar veni, un fel de demi-subsol, deci între subsol și demisol. Și asta am avut, două luni pe Catanga și restul pe Calea Victoriei, în partea asta. Eram la parchet, baie, eram rănit și ei nu se deplasau. Eram cu împușcăturile, cu astea. Ce-a zis? „Lasă-l, mă, acolo. Acolo are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în suport pentru bazinul cu broaște țestoase. A avut vreo șase, dar au rămas numai două, alea cu cioc, cumpărate de la Neamț. N-a știut că-s carnivore și le-au hărtănit pe alea mai mititele, de apă dulce. La demisol, unde nu s-a mai construit capela și-a rămas numai un soi de fundație și doi stâlpi, a atârnat pe pereți diplome de excelență, crose de golf, măști din Bucovina, gravuri, câteva icoane vechi și-un tablou mare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
unește. La 15 ani, strânsoarea cercului îmbrățișarea lui Dumnezeu. 14. Genia nu a suportat regimul cazon al internatului. După câte-va săptămâni, s-a mutat la gazdă împreuna cu prietena sa Antoaneta. Pe Sărărie, lângă "Radio Iași", o casă jidovească: demisol, fereastră, alee, piatră cubică, pași. Dimineața, pantofii textilistelor de la "Sercomf" dădeau ora exactă. La 5 intra schimbul. Camera era traversată de conducte: apă, canal, căldură, instalații electrice, frânghii de uscat rufe. Alături, o magazie cu scule: cărămizi suprapuse, netencuite, geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
primăvara, o deltă albă, vâscoasă, inunda odaia. O să am grijă de tine, fetița bunicului, o să-ți dau bani, o să te îmbrac ca pe o păpușă, numai să nu spui la nimeni. Câteva ore s-a făcut întuneric în camera de la demisol. Moartea și-a lăsat amprentele pe tocul ușii și a plecat. Moartea s-a dus să mai încrusteze câteva semne. Moartea, la început, vine în oglindă, două, trei intenții aproximative, apoi, din ce în ce mai convingătoare, te ademenește în ramă cât să clipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cum, fără să fii vinovat de ceva, te învinovățești și de faptul că ești. Petru se simțea parte dintr-un șotron nepășit până la capăt. Trupul: carne, oase, sânge, fire de păr, într-un sac de polietilenă, primul sertar frigorific, morgă, demisol, camera 2, spitalul de urgență, răsucești cheia, apuci de mânerul, tragi spre tine, trupul șotronului un contur de lumină albă deșirat din inima Tatălui: Doamne, m-am născut să fiu al ei, nu al lor. Vine în fiecare seară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stropit cu var și excremente de muște. În jurul luminii, fluturii prinși într-un dans tribal invocau ploaie. Zborul deșira flacăra ca pe un pulover putred, geometria intențiilor intersecta obsesiile licuricilor. Mirosul de gaz lampant tămâia înserarea până dincolo de fereastră. La demisol, medicul de gardă, euharistic, împărțea vise necoapte, pilulele de diazepam înmugureau iluzii în luna octombrie. În bucătărie, cazanele sunau a clopote desfundate. Gratiile, ca niște cruci încarnate, secționau noaptea pe din două: dincolo de zid, libertatea luneca printre degete, dincoace, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiind construită în întregime din blocuri de piatră. Edificiul a mai servit și ca loc de refugiu, în cazul în care în mănăstire ar fi pătruns dușmanii”<footnote Ibidem, p. 30 footnote>. Această construcție edificată în parte pe subsol și demisol și peste tot parter și etaj, amplifică și adaptează programul caselor fortificate din secolele al XVI-lea și al XVII-lea întâlnită la reședințele voievodale. Duca Vodă a conceput întregul complex ca o mănăstire cetate, susceptibilă de a folosi domnilor
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]