1,351 matches
-
ecosistemice (acest univers este creat de o cauză bună și Înalt inteligentă și este fundamental bun), cît și principiul antropic, potrivirea deplină dintre univers și oamenii care Îl populează. Iată Însă că gnosticismul respinge amîndouă aceste principii: chiar atunci cînd Demiurgul gnostic se arată destul de bun, el rămîne inferior și ignorant, În vreme ce ființele omenești nu aparțin acestei lumi. Poziția aceasta a fost definită, tradițional, drept pesimistă și totuși ea reprezintă, evident, o formă extrem de radicală de optimism acosmic, deoarece ființele omenești
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și așa mai departe 64 - toate acestea fiind teme prezente În gnosticism (ca și În mistica iudaică), dar nu specific gnostice. Argumentul principal pe care Halm Îl aduce În favoarea tezei sale constă În pretinsele asemănări pe care le descoperă Între Demiurgul gnostic și Demiurgul din unele scrieri șiite sectare. De pildă, o cosmogonie ismaelită din veacul al X-lea Înfățișează o ipostază feminină, Kuni (un imperativ feminin: „Fii!”), care se comportă asemenea demiurgului gnostic 65. Textul nu comunică tuturor cititorilor convingerea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
departe 64 - toate acestea fiind teme prezente În gnosticism (ca și În mistica iudaică), dar nu specific gnostice. Argumentul principal pe care Halm Îl aduce În favoarea tezei sale constă În pretinsele asemănări pe care le descoperă Între Demiurgul gnostic și Demiurgul din unele scrieri șiite sectare. De pildă, o cosmogonie ismaelită din veacul al X-lea Înfățișează o ipostază feminină, Kuni (un imperativ feminin: „Fii!”), care se comportă asemenea demiurgului gnostic 65. Textul nu comunică tuturor cititorilor convingerea nestrămutată care-l
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În pretinsele asemănări pe care le descoperă Între Demiurgul gnostic și Demiurgul din unele scrieri șiite sectare. De pildă, o cosmogonie ismaelită din veacul al X-lea Înfățișează o ipostază feminină, Kuni (un imperativ feminin: „Fii!”), care se comportă asemenea demiurgului gnostic 65. Textul nu comunică tuturor cititorilor convingerea nestrămutată care-l animă pe Halm. În mod similar, nu există nimic gnostic În mitul lui Umm al-Kit@2@b, Cartea Primordială (literal: „Mama cărților”), scrisă În persană și nu de către ismaeliți
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
occidental, În provincia kurdă Kermanshah 68. Facerea lumii Începe de la o perlă primordială, după care Dumnezeu Îi dă viață lui Pir-Benyamin sau Jibrayil (arhanghelul Gabriel), care nu-și recunoaște creatorul. Atunci cînd Dumnezeu i se adresează, Gabriel Îi răspunde asemenea demiurgului gnostic: „Nu știu cine ești, tu care Îmi grăiești În taină; căci eu sînt o ființă liberă În lume și mai mult nu știu. Nimeni nu are putere asupra mea și, În afară de mine, nu cunosc pe nimeni”69. Însă după ce, din cauza ignoranței
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care este un Dumnezeu al iubirii și nu al justiției 89. Dumnezeul Vechiului Testament este, de fapt, Diavolul 90. Cosmologia lui Böhme are trei principii: Întunericul, Lumina și amestecul dintre ele91. Geneza lumii are loc În două etape, prin doi demiurgi: primul, numit de Böhme Verbum fiat, este o entitate saturniană, celălalt, creatorul lumii vizibile și Suflet al Lumii, este divinitatea mînioasă a Vechiului Testament 92. O cosmologie În două faze presupune o antropologie În două faze: „Adam a fost creat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
imperativ să examinăm aici, pe scurt, dosarul integral cu privire la Simon și la succesorii acestuia. Să Începem cu scrierea originală, atribuită lui Ipolit 34, Marea Revelație (Apophasis Megale). Aceasta conține o doctrină nondualislă, În care Dumnezeul suprem este, În același timp, demiurgul cel bun al universului 35. Adițional, mai cuprinde o interpretare alegorică a Pentateucului, fără nici o urmă de antiiudaism. Și totuși ereziologii țin să sublinieze că Simon pune Legea pe seama despotismului Îngerilor cerești care guvernează prost lumea. Este, prin urmare, evident
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ereziologii de mai tîrziu, probabil pînă la pierduta scriere a lui Ipolit Syntagma (aprox. 210), pe care se Întemeiază Pseudo-Tertulian (Înainte de 250), Filastrius din Brescia (380-390) și Theodoret din Cyr (aprox. 452). Irineu nu Îi atribuie lui Simon ideea unui demiurg rău al universului. Lumea a fost creată de lucrarea Îngerilor și a puterilor care derivă din Ennoia, GÎndul Tatălui primordial. Îngerii se ceartă Între ei pentru dominația asupra lumii (unusquique eorum concupiscere principatum) și, În consecință, lumea este prost guvernată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
proces cognitiv de transformare. Secționînd mitul gnostic În două capitole, intenția noastră a fost de a arăta că acesta constă din două părți, care În alte contexte ar putea funcționa separat, ca mituri complete: mitul Sophiei-Trickster și mitul fiului ei, Demiurgul. NOTE 1. James M. Robinson (coordonatorul ediției), The Nag Hammadi Library in English (ed. revizuită), Harper & Row, San Francisco, 1988. 2. James M. Robinson, „From the Cliff to Cairo: The Story of the Discovery and the Middlemen of the Nag
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
autoerotic și ca Încălcare a legilor Pleromei, Sophia cade pradă patimii. Ea este salvată prin intervenția eonului Limită (Horos) sau Cruce, care este Salvatorul, și reintegrată astfel În Pleroma. Corespondentul ei rău, numit Ahamot, rămîne În afara Pleromei și dă naștere Demiurgului lumii de aici de jos, care este Dumnezeul Vechiului Testament. Demiurgul nu-și cunoaște originea și nu are cunoștință de existența Pleromei, fiind, de aceea, arogant și mîndru de unicitatea sa; el dă ființă altui set de ipostaze, de data
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ea este salvată prin intervenția eonului Limită (Horos) sau Cruce, care este Salvatorul, și reintegrată astfel În Pleroma. Corespondentul ei rău, numit Ahamot, rămîne În afara Pleromei și dă naștere Demiurgului lumii de aici de jos, care este Dumnezeul Vechiului Testament. Demiurgul nu-și cunoaște originea și nu are cunoștință de existența Pleromei, fiind, de aceea, arogant și mîndru de unicitatea sa; el dă ființă altui set de ipostaze, de data aceasta cosmice: Hebdomada CÎrmuitorilor planetari teriomorfi, numiți și Arhonți (cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
set de ipostaze, de data aceasta cosmice: Hebdomada CÎrmuitorilor planetari teriomorfi, numiți și Arhonți (cel mai adesea chiar el Însuși este unul dintre aceștia, identificat cu planeta Saturn). Caracteristica valentinismului occidental față de sistemul denumit - nejustificat - sethian o constituie faptul că Demiurgul nu-i cu totul rău, iar rolul activ pe care Îl joacă În evenimentele finale va fi unul integral pozitiv. 2. Sophia-Înțelepciunea În Tanakh* Considerînd mitul descris mai Înainte ca o mostră reprezentativă de scriere gnostică, observăm pe dată că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Limită, mîhnirea ei se preface Într-o Tetradă a pasiunilor: Durere, Spaimă, Confuzie și Ignoranță. Însă acestora li se alătură și o emoție pozitivă, născută din dorința ei de perfecționare: Conversiunea (epistrophe). Din conversiune se nasc Sufletul Lumii și sufletul Demiurgului, În timp ce „toate celelalte se trag din Zbucium și Durere. Cu adevărat, din lacrimile ei se trage substanța umedă; din rîsul ei, substanța luminoasă; din durerea și din consternarea ei, elementele corporale ale lumii. Căci ea plîngea și se Întrista deseori
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
urmă fiind pozitivă și reprezentînd echivalentul Conversiunii din textul lui Irineu. Eonul Rod (Karpos), emis laolaltă de Întreaga Pleromă, vine s-o elibereze pe Sophia de pasiuni, care sînt transformate În substanțe: Neliniștea devine substanță psihică, din care este compus Demiurgul, numită și „de stînga”; Durerea devine substanță hylică sau materială; Confuzia devine substanță demonică, iar Ruga - substanță psihică „de dreapta”. În studiul său asupra variantelor valentiniene ale mitului Sophiei, G.C. Stead ajunge la concluzia că ele Își au toate originea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
importante În ceea ce privește mitul Sophiei: AJ (Apocriful lui Ioan) și PS (Pistis Sophia). Sophia se face vinovată de a gîndi fără partener, iar gîndul Îi devine mai Întîi o imagine, apoi o ființă Înspăimîntătoare, dragonul leontocefal Ialdabaot 41, mai-marele Arhonților și Demiurg al lumii inferioare. Acțiunile lui absurde provoacă deruta Sophiei și, În cele din urmă, căința ei42. Căința și conversiunea (metanoia) Sophiei constituie miezul primelor două cărți din PS, care dau o versiune sui generis a căderii ei. De la Început, Pistis-Sophia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care se Înmulțește pe măsură ce din ea se desprind noi entități, astfel Încît, Într-un tîrziu, ajung să existe nu mai puțin de opt Sophii, care alcătuiesc Împreună cu partenerii lor masculini sizigii perfecte 56. SJ mai conține și o aluzie la Demiurgul lăudăros, dar apariția lui nu este pusă În legătură cu Sophia. Autorii acestui text au Încercat, În mod evident, să se distanțeze de masa gnosticilor: este, prin urmare, extrem de imprudent să se tragă concluzia grăbită că această literatură minoritară ar exprima punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
arbitru 114. Dimpotrivă, Tratatul Tripartit insistă pe libertatea de a alege a Logosului, accentuînd totodată asupra răspunderii superiorilor acestuia, a căror omniscență este În felul acesta salvată, Însă a căror conștiință se află În pericol. Mitul lui Eden-Israel, soție a Demiurgului Elohim În Cartea lui Baruh 115, recombină elementele indicate cu altele noi, formînd o altă narațiune, În care criza entității feminine - dezamăgită, frustrată și dezechilibrată - provoacă actuala stare tristă și dureroasă a lumii. Constituie o anumită imagine negativă a feminității
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
NH Codices” În King (ed.), Images of the Feminine, ed. cit., pp. 96-112. 58. Deirdre J. Good, Reconstructing the Tradition of Sophia in Gnostic Literature, Scholars Press, Atlanta, GA, 1987. 59. P. XIII.45. 60. VII.21. Caracterul falic al demiurgului sethian a fost documentat de Giovanni Casadio, „Antropologia gnostica e antropologia orfica nella notizia di Ipolito sui sethiani”, În F. Vattioni, Sangue e antropologia nella teologia, Roma, 1969, pp. 1295-1350; vezi și cartea mea Out of this World: A History
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Iren. I.29.4. 110. TT I 77.18 sq. 111. PS 31, p. 28 S.-T. 112. P XIII.45 113. PSem VII.21. 114. Iren. I.30.3-4. 115. Hipp. V.24.14sq. Capitolul IV Mitul gnostic 2: demiurgul ignorant Gnosticismul a fost o teorie a abaterii, de aceea este un model necesar pentru orice teorie contemporană asupra influenței ca abatere creatoare. Harold Bloom 1. Apariția, Înfățișarea, numele lui În majoritatea miturilor gnostice, Demiurgul lumii este expulzat, În cadrul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Capitolul IV Mitul gnostic 2: demiurgul ignorant Gnosticismul a fost o teorie a abaterii, de aceea este un model necesar pentru orice teorie contemporană asupra influenței ca abatere creatoare. Harold Bloom 1. Apariția, Înfățișarea, numele lui În majoritatea miturilor gnostice, Demiurgul lumii este expulzat, În cadrul unui episod de maternitate nedorită, de o Mamă cuprinsă de Îndoială. Există și excepții: „protognosticii” (Simon, Menandru, Saturnin, Carpocrate); Cartea lui Baruh, a lui Iustin Gnosticul; Tratatul Tripartit, unde Sophia este Înlocuită prin entitatea masculină Logos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și „naturaliste” - un sex hermafrodit care se autofecundează, un VÎnt În formă de șarpe; și, În fine, toate acele tratate care nu menționează mitul Sophiei, deși aluziile la el par să fie, de cele mai multe ori, inevitabile. Pentru că dubla caracteristică a Demiurgului este de a fi ignorant și lăudăros, aroganța fiind consecința logică a sentimentului său de unicitate, datorat necunoașterii Mamei și, prin aceasta, a Pleromei pe care Mama o reprezintă, ne-am putea aștepta ca majoritatea variantelor mitului să specifice că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
datorat necunoașterii Mamei și, prin aceasta, a Pleromei pe care Mama o reprezintă, ne-am putea aștepta ca majoritatea variantelor mitului să specifice că el Își ignoră complet originea. Exemplul clasic de ignoranță demiurgică este pus În evidență de Ialdabaot, Demiurgul ofiților lui Irineu 1, a cărui Înfățișare este de leu (potrivit lui Celsus)2. Există unele aparente excepții de la această regulă. Astfel, În scrierea Despre originea lumii, primul Arhonte se ivește În Întunericul emanat de Sophia și observă existența a ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
emanat de Sophia și observă existența a ceva mai Înalt decît el; În momentul acela Invidia și Furia lui se detașează de el, iar o substanță apoasă - Materia - se scurge În Haos3. Episodul acesta este un duplicat straniu al nașterii Demiurgului și este menit să furnizeze o explicație a existenței Întunericului și a Materiei care, aici, nu este văzută ca un al doilea principiu, ci ca o emanație la originea căreia se află Însăși Sophia. Astfel de stratageme sînt frecvent utilizate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
coeterne cu Dumnezeu. După cum vom vedea imediat, gnosticii „moderați” au văzut În cartea biblică a Genezei un text maniheist (avant la lettre, evident) și au condamnat maniheismul, oricît de ciudat ar părea, drept o erezie iudaică. Revenind la scenariul ofiților, Demiurgul este zămislit ulterior de Pistis (aici Sophia este o imagine, adică o copie devitalizată a ei), cînd vizitează Haosul și se Întristează văzînd Înfățișarea Materiei. Confuzia ei devine o făptură spre care Pistis Își Îndreaptă atenția și căreia Îi transmite
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rămîne tovarășă la zămislirea celorlalți locuitori ai cercurilor inferioare, creați sub forma unor perechi de gemeni de sexe opuse. Ialdabaot are Înfățișarea unui „șarpe cu chip de leu, cu ochi de foc scînteietori”6. Ca și În alte texte 7, Demiurgul este numit aici Samael și Sakla(s). HA8 precizează că Samael, „Zeul Orbilor” - din aramaicul samî, „orb”9 - este orb (balle), ignorant și arogant. În alte părți acest avorton material creat din umbra aruncată de Pistis-Sophia-Incoruptibilitatea (tamantattako) este un animal
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]