1,551 matches
-
deci măyă rele și bune. Primele: numesc vicleșugul, vrăjile. Exemplu: transformarea de tip demonic a șarpelui vṛtra, magicianul, trickster-ul. Alterează ordinea cosmică, Împiedică mersul soarelui, ține apele legate. Celelalte sunt măyă ale lui indra, folosite atunci când se luptă cu forțele demonice, și măyă cosmologică - apanaj al zeilor suverani, creatoare de forme și ființe. Fiind o noțiune ambiguă și chiar ambIValentă, măyă a ajuns să însemne iluzie cosmică. (Pe de o parte, numește transformarea magică, demonică, pe de altă parte, puterea creatoare
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
folosite atunci când se luptă cu forțele demonice, și măyă cosmologică - apanaj al zeilor suverani, creatoare de forme și ființe. Fiind o noțiune ambiguă și chiar ambIValentă, măyă a ajuns să însemne iluzie cosmică. (Pe de o parte, numește transformarea magică, demonică, pe de altă parte, puterea creatoare a lui varuṇa.) Mai târziu, în darśana vedanta, cosmosul însuși va deveni un sistem de schimbări inconsistente, ireale. g) Indra - zeul cel mai popular, are 250 de imnuri în Rig Veda. „El este eroul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Bhagavadgītă, secolul al IV-lea Î.Hr.), VIșṇu va fi exaltat ca zeu suprem de structură monoteistă. k) Rudrá. Este o divinitate de tip contrar. Nu are apropiați printre zei, nu-i iubește pe oameni, Îi terorizează prin furia sa demonică, doborându-i prin boli și calamități. Locuiește în păduri și jungle. Este „domnul fiarelor sălbatice”, fiind reprezentat cu părul de culoare brun-închis, cu pântecul negru și spatele roșu. Este exclus de la sacrificiul soma: primește doar resturi de ofrande alimentare și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
culturii populare și a valorilor vechi, autentice. d) Fundamentalismul ca anticomunism reprezintă o altă ipostază a fundamentalismului propus de Tehranian ca reacție adversă în raport cu un regim politic totalitar. Specifică este, în acest caz, reacția protestantismul American față de capcanele unui regim demonic ce a răspândit oriunde în lume teroare și groază. e) următoarea categorie este cea a fundamentalismului ca atitudine anti modernistă. În fond, este vorba de reacția unor grupuri politico-religioase protestatare, uneori violente, reacție ce se vrea o alternativă la statul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Grecii perioadei clasice percep spațiul și se raportează la el în mod geometric (omogen și reversibil) în contrast cu mai vechile reprezentări spațiale atestate în mituri și practici religioase, în care spațiul era diferențiat și chiar ierarhizat, cu valențe sacre, mundane ori demonice.39 Este mai mult decât utilă o privire asupra explicației istorice a lui Vernant în ce privește schimbarea de nuanță (dacă nu de structură) a gândirii lumii elene. Conform acestuia, în secolele XI-VIII î.Cr. se petrece o reorganizare din temelii a polis
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mereu acolo, la pândă, în întuneric, așteptând să-i vină timpul. Și iese la iveală atunci când, dintr-un motiv sau altul, celelalte forțe care asigurau unitatea vieții sociale își pierd din tărie și nu mai pot ține piept puterilor mitice demonice."169 Pe scurt, pentru Cassirer mitologia este un proces inconștient de "obiectivare a simțurilor", deși gândirea mitică nu operează o distincție între real și ireal, între obiect și imaginea acestuia.170 O poziție extremă de interpretare, care îngroașă ideea ireductibilității
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
toate erau înscrise pe chipul acestui demagog. Toate gesturile sale erau create și coordonate de către o minte isterică, cu unica intenție de a impresiona. Se purta în public precum un om care își trăiește propria biografie, în acest caz sumbrul, demonicul "om de fier" al imaginației populare."378 Jung, de altfel, nu se lăsase înșelat nici de retorica ideologiei comuniste, fiind unul dintre primii care descoperiseră în ea resorturi mitice, chiar religioase: "dacă, de exemplu, comunismul se referă la Marx, Engels
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
prin îndrăzneala experimentului artistic și gravitatea ideilor, prin ineditul opticii și tensiunea „stărilor totale”, D. scrie o lirică meditativă, de o acută sensibilitate artistică, cu o viziune dramatic-polemică. „Prinț al imaginației”, așa cum s-a autodefinit, poetul s-a supus „caznei demonice” de a „mușca metafore” din sinele propriu. Universul poeziei se constituie din situații-limită, din disonanțe și sisteme de opoziții izbitoare, din îmbinarea firească a elogiului cu remarca polemică. Pe autor îl interesează nu atât lucrurile în sine, cât reacțiile, rezonanța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
fiarei „ieșite din apă” durează patruzeci și două de luni. În tot acest răstimp ea rostește „enormități și hule” împotriva lui Dumnezeu; hulește „numele Lui și cortul Lui și pe cei ce locuiesc în cer” (13,6). Prin puterea ei demonică, dar cu îngăduința lui Dumnezeu, fiara va învinge „sfinții” - inclusiv martorii din capitolul 11 - și va pune stăpânire pe triburile lui Israel, precum și pe popoarele păgâne. Puținii credincioși care vor mai fi rămas vor înfrunta martiriul, singura posibilitate de mântuire
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Domițian, iar acesta este, în ochii autorului nostru, un Nero rediuiuus, putem admite că împăratul vizat în acest text este chiar Nero. Tradiția lui Nero rediuiuus se suprapune totodată episodului morții și învierii lui Cristos. După cum am putut vedea, monștrii demonici din Apocalipsă sunt creați după modelul cristic, dar in negativo. Învierea fiarei marine este o imitare a adevăratei învieri, cea a adevăratului Mântuitor. Falsitatea acelei învieri este vădită de situarea evenimentului într‑un context politic deplorabil, de aluzia la legenda
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
omului nelegiuirii” în prezent. În schimb, alte două teme - pe care ceva mai târziu Irineu le va încorpora în mitul Anticristului - revin în toate cele trei scrieri păstrate: tema demonilor stăpâni ai istoriei și tema ereticilor, ca instrumente ale forțelor demonice. Demonologia, prezentă în numeroase scrieri intertestamentare, ajunge la apogeu în creștinism. Resorturile psiho‑sociale ale acestei campanii de stigmatizare a adversarilor au făcut obiectul mai multor cercetări, printre care și cea a savantei americane Elaine Pagels, The Origin of Satan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toți idolii tradiționali „spre a‑i convinge pe ceilalți că el este Dumnezeu” (25, 1). Până la cea de‑a două venire a lui Isus, acțiunea diavolului este diversă, contorsionată, complicată. Varietatea, multiplicitatea, caracterul pestriț (Β≅4648∴∀) constituie apanajul oricărei acțiuni demonice/eretice (ereziile se dovedesc false învățături tocmai prin caracterul lor multiplu și adesea ireconciliabil). Plină de pete, așadar, pestriță, este și pielea leopardului din viziunea lui Daniel (AH, V, 33, 4); uarius este de asemenea folosit ca epitet al șarpelui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de nimeni și de nimic. Ea coboară-n infernul sinelui, prăbușindu-se. De ce dorește totuși să devină „mâna care să șteargă lacrima” unui necunoscut? Prin natura sa originară, ființa Sământeană SĂFătuiește pentru că este păFătoasă. Invocă și Divinitatea, dar si puterile demonice. Magda aleargăși la preot, dar și la ghicitoare. își exprimă în egală măsurăși iubirea, dar și ura (prin răzbunare). și ce va înregistra oroloJiul sufletului ei? „Ore pierdute, ore de plumb”, „ore abrupte”, înclinare „până la marginile disperării”, umilințe morale (în
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
a simetriei lumii”, de la tragediile lui Eschil și până la thrillerele actuale, prin încercarea de a explica care este logica aceste „dinamici”, cu repercursiuni dramatice pentru acest prezent de mileniu III. Astfel de subiecte pot avea efecte distrugătoare asupra ființei umane. Demonicul, terifiantul, sadismul etc. pot mutila caracterul uman. Acestea pot transforma ființa în nedorite „cioturi umane” (Sfârșit de partidă). Asistăm (nolens, volens) la micșorarea conștiințelor (gândind la Richard Matheson, și-al său The Incredible Shrinking Man). Vizualul pune în mișcare memoria
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
înger și materie. Poezia antumă, corespondentă neptunicului, cunoaște în schimb, prin conceptualizare, diminuarea, transformarea sau chiar dispariția unor categorii ale lirismului specifice zonei plutonice: mitosul, magia, melancolia, somnia ș.a. Substanța spirituală se subțiază, cedând inițiativa „trăirii subiective”, patosului, sentimentului. Viziunile demonice devin „peisaje”, mitosul se dizolvă în elegie. Dar clasicizarea nu e înțeleasă ca un defect, ci doar ca o reprimare a vizionarismului originar. Deși nu a avut același impact ca studiul despre Eminescu, micromonografia E. Lovinescu propune o interpretare în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
Cel care încearcă tranzitarea unor astfel de înalte sfere refuzându-se acestui statut și ignorând drama ontică a semenilor ancorați imanentului se consacră și suferă doar pentru sine devenind în aroganța forței sale spirituale agent al transcendenței răsturnate, mistic al demonicului ce-i insuflă tentația îndumnezeirii negative. Aproape de cerul zeilor învăluiți în taină, sacerdotul luminos al compasiunii își urmează poteca astrală neatins de tentacolele mândriei atemporale. Pasul său spre transcendent străpunge selenar apăsarea nopții imanentului descoperind umanității sacralitatea izbăvitoare a spiritului
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
meta-timpul unui colaps universal ar fi inaugurat. Misticul propune ființei proprii ca scop al ascendențelor sale sfințenia și luciditatea clarvăzătoare. Ne-omenescul transcendent se relevă în plenitudinea sa atunci când acest scop a fost atins. Este viziunea și experiența angelicului și demonicului, a pulsiunilor paradisiace și infernale, a prezenței divine izbăvitoare și a tentației șoptită din neguri șerpuitoare. În cutremurul extazului misticul înțelege gravitatea destinului uman, misiunea înălțării spirituale pe care omul trebuie să și-o asume dar pe care, cel mai
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
străină individualității solicitate astfel. Eul nu acționează aici în numele ci în pofida voinței sale. Delimitându-se de un act în care nu se reflectă, el nu își arogă nici responsabilitatea consecințelor ultime ale acestuia. Se poate evoca și în cazul apropierii demonice cazul unei constrângeri a eului împotriva opțiunilor interiorității sale? Demonul obligă la gândul, trăirea și acțiunea negativă pe cel în preajma căruia și-a ancorat prezența malefică? Dacă această prezență ar înlănțui conștiința umană impunându-i, fără acordul ei, tensiuni obscure
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
rezonanțele ce au escaladat infernul spre a se picura în rosturile omului. Voluptatea veninoasă a tentației alunecă cuceritor în pulsiunea conștiinței corupte care își disipează urmele cometice ale binelui deja abandonat. Acest eu întunecat este ecou al sunetului de triumf demonic peste câmpiile sumbre ale unui spirit înfrânt și adoptat întru negativitate. Farmecul porții care își așteaptă deschiderea promițând beatitudinea extinsă dincolo de ea este resortul înșelării celui tentat. Această ferecare a unui posibil secret fundamentat în imense potențialități copleșitoare corupe și
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dintotdeauna firescului uman. Astfel, negativitatea, în particular răutatea, este aparent justificată drept o realitate umană ce trebuie acceptată și susținută deplin. Pentru mistic, eul corupt, în speță cel pătruns de răutate, ratează introspecția tocmai prin actul înțelegerii a ceea ce este demonic drept uman. Acest eu nu sesizează, așadar, dincolo de sinele său negativ, prezența transcendentă ce l-a răpit deja spre vârtejuri infernale lăsându-l totodată în mijlocul lumii ca semn și profeție al unui ev îndepărtat de promisiunea Edenului coborât din înalt
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
poziția în ierarhia ontică raportată la transcendență. El se adâncește în fundamentele sinelui și nu ratează inrospecția la nivelul înțelegerii sacralității propriei ființe. Această sacralitate el și-o asumă păstrând-o în pozitivitatea ei primară și nerătăcind, astfel, în zone demonice. Prin urmare, se recunoaște ca o creație a Divinului și acceptă imperativele impuse doar de aceasta. Luciditatea lui constă în faptul că înțelege iluzia primejdioasă a unui mai mult decât oferta Divinității. Ascultând de axioma binelui, acest spirit preferă, opus
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
numai constanta răului, imperativul distrucției semenilor. Aceeași constantă o va sluji cu tenacitate și în raportul cu existențele umane pozitive fie ele naive sau nu. Devenind, astfel, o albie vie pentru revărsarea ne-omenescului, definit drept animalic de ateu și demonic în versiunea misticului, acest spirit ratează, cum a fost deja evocat, demersul unei introspecții autentice. Mai mult, el pierde în tulburarea crescândă a răutății și evidențele dobândite prin începutul unei analize asupra interiorității, început survenit din tensiunea suferințelor impusă de
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tăcea in forma pauperis. Imitând aceste aparențe, am crede că vom asista și la apariția esenței smereniei. Din păcate, rezultatul este contrar. Exhibarea semnelor vizibile ale unei virtuți care ne face, prin excelență, nevăzuți nu ține decât de o păcăleală demonică. Esența acestei înșelări ține de făgăduința deșartă; tiranii, mici sau mari, ai acestei lumi promit întodeauna mai mult decât pot oferi. În acest stadiu, duplicitatea fenomenologică n-a fost depășită. La fel se întâmplă și cu alte gesturi ascetice (i.e.
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să avem mereu cugetul împărțit, voința n-ar slăbi, nici curajul nu ne-ar abandona la jumătatea drumului. Esența mondenității constă în pervertirea unor adevăruri doar parțial vizibile în sfera exteriorității. Patimile sau păcatele au întotdeauna o bază reală. Sugestia demonică aterizează pe un teren pregătit de nevoile biologice ale animalității noastre. Grija de trup este, între anumite limite, un fapt necesar. Iubirea de sine va confisca însă această obligație în contul vechiului narcisism adamic. Atracția erotică este inerentă unei umanități
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
limite, un fapt necesar. Iubirea de sine va confisca însă această obligație în contul vechiului narcisism adamic. Atracția erotică este inerentă unei umanități îmbrăcate în haine de piele. Demonii vor ști să proiecteze sexualitatea în cadrul fărădelegii și al iresponsabilității. Erosul demonic desființează. El aruncă amanții într-un colț obscur de neființă, în care noțiunea de legământ și ascultare lipsește cu desăvârșire. Acest ansamblu de patimi însoțite de arta autojustificării constituie sfera noologică a mondenității. În lume nu mai întâlnim persoane, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]