2,039 matches
-
violete: Trece și Ea; Aș vrea, Dar nu pot s-o salut; Oh, și cum a trecut, Într-o vibrare de violete. Nimicnicia m-a prins pe stradă; Am adormit. Oh, primăvara, iar a venit Pal, și uitat... Vals funebru, depărtat. Melancolia mă ține-n stradă. Note de primăvară Verde crud, verde crud... Mugur alb, și roz și pur, Vis de-albastru și de-azur, Te mai văd, te mai aud! Oh, punctează cu-al tău foc, Soare, soare... Corpul ce
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
amețire de toamnă, de-o horă. Un haos vrea să mă ducă De unic uitând, și de număr - Un foșnet uscat mă usucă, Pe-un arbore plâng ca pe-un umăr. Nocturnă Clar de noapte parfumat, O grădină cu orizontul depărtat... Și în somn, pe banca veche, cugetări se contrazic, Greierul zimțează noaptea, cu nimic. Cum te-am așteptat... Totul a trecut - Luna pare, în oftat. Un continent cunoscut. Aici e frumos aranjat Orice fir; Veacurile-au stat Un oraș, pe
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
zimțează noaptea, cu nimic. Cum te-am așteptat... Totul a trecut - Luna pare, în oftat. Un continent cunoscut. Aici e frumos aranjat Orice fir; Veacurile-au stat Un oraș, pe vale - Suvenir Clar de noapte parfumat, O grădină cu orizontul depărtat... Și în somn, pe banca veche, tot mai mic... Greierul zimțează noaptea, cu nimic. De iarnă Cum ninge repede, apoi încet Și nu știu cât timp mai trebuie de-acum, E la fereastră, alb - O fată cu șalul negru în cerdacul nins
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
vesela de pe ea care era spartă pe jos, cu mirosul de cafea în jurul nostru din cauza cafetierei zdrobite și cioburi de sticlă amestecate cu zaț de cafea aruncate pe podea. Apoi a văzut-o pe Belinda, care stătea înghețată lângă peretele depărtat. Ochii lui au revenit din nou asupra mea, neîncrezători. —M-ai îngrijorat, a spus pur și simplu. Știam că te duci să vorbești cu Baby, așa că am sunat-o și mi-a spus că ea crede că ai venit încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
naște în fiecare clipă, uimită și pură, lăsându-se în aceeași clipă pângărită, ca într-un suprem dar pe care ni-l aduce din depărtările Cerului din care a fost trimisă. În astfel de clipe, toate ale tale dintr-odată depărtate îți devin, tu însuți depărtat îți ești, fără nimic din ceea ce crezi că mai însemni. Simți atunci cum, în rotocoalele sale, un fulg de nea este mai greu și mai adevărat decât întreaga ta viață. Am intrat la „Capșa“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și pură, lăsându-se în aceeași clipă pângărită, ca într-un suprem dar pe care ni-l aduce din depărtările Cerului din care a fost trimisă. În astfel de clipe, toate ale tale dintr-odată depărtate îți devin, tu însuți depărtat îți ești, fără nimic din ceea ce crezi că mai însemni. Simți atunci cum, în rotocoalele sale, un fulg de nea este mai greu și mai adevărat decât întreaga ta viață. Am intrat la „Capșa“ și am săvârșit ritualul ceaiului. Dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să mă lege de o curviștină, Conți. Conți venise câțiva pași în urma mea, apoi a renunțat, strigându-mi doar, speriată probabil de bătaia ce-o aștepta: „Aviatorule, întoarce-te! Eu nu-s ca ei!“. Dar astea-s alte povești, mult depărtate coborârii mele pe acest Bulevard. Povești care, ivindu-se acum, când scriu, de undeva din joc de păreri, nu intră nici măcar în textul care se revarsă, absorbindu-mă. Nu-i poveste textul meu, după cum eu însumi, cu toate ale mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un copac, o poartă îmi pot vorbi atât de mult despre timpul meu, îmi dau seama că viețile noastre nu sunt decât continue reveniri. Că trăim priponiți de astfel de umbre și obiecte și, când vine timpul reîntoarcerii, oricât de depărtați am fi trăit, oricât de împrăștiate drumuri am fi hălăduit, dintr-odată reperele acelea ne cheamă și prind a-și dezveli comorile adunate. Constați că pe aceeași bancă din Cișmigiu ai stat în dimineața când ai venit cu Pu, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al poverii, atârnat de un ram al salciei, se legăna sub pale de vânt, de parcă un metronom tăcut măsura pașii nemărginirii care în acele clipe trecea tocmai prin ținutul acela uitat, îndepărtat. Venisem cu gând tulbure să sfârșesc în acel depărtat loc și toiagul orbului, cadențându-mi parcă plecarea din mine, m-a readus iarăși în Lume. Și am primit, încă o dată, puterea de a mă ridica și de a porni senin pe drumul meu întru coborâre... 17tc "17" Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un fel de floare de buboi, în mijlocul alteia, care se naște acum. Buboiul încă secretă puroi. Cei vii încă răspândesc otravă. Dar valurile nu mai ajung până la țărm. Se naște mereu în jurul nostru o cu totul altă viață. Rămân ei depărtați, și nu noi ne depărtăm. Noi rămânem doar împietriți aici, în lentoarea unor astfel de clipe pustii, scorojite, schiloade, un fel de crustă a unor amintiri mincinoase. Viața reavănă, adevărată se naște și se trăiește tot mai departe de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încerc să mă amăgesc că încă sunt în ritmul vremii, deși, prea bine văd că, de fapt, rămân tot mai mult atârnat de coada ei. Târât în iureșul zilelor, al căror ritm nu mai pulsează în mine, ci tot mai depărtat, cum un pluton de soldați se pierde în orizont. Măcar de-aș începe să învăț a-mi chibzui mai bine timpul ce mi-a mai rămas. De-aș putea curăța locul în care rămân. Să îngrijesc florile ce încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dărnicii sufletești, dăruire trimisă în Lume de la cei duși, lumină care, atunci când crezi că toate ale tale pierdute îți sunt, vine și-ți daurește iarăși calea. Bătaia molcomă a apei în taluzul șoselei, clinchetul monoton al undelor lovite, sunetele muzicuței depărtate, lumina țâșnind ca o bucurie mult timp zăgăzuită, revărsându-se de pretutindeni, absorbindu-mă în timp ce intra în mine, înecarea mea în vălătuci de lumină, toate mă adunau și aduceau tării și temeiuri de a merge mai departe. Mă cerceta, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vremuri îi spunea „La Țiganu“. I-a supărat, că nu mai voia să plece, și au dat-o afară. Când m-a văzut, a dat să se ridice. Nu a reușit. Se uita doar la mine cu ochi încețoșați, privire depărtată. Încerca să zâmbească, dar nu-și putea lumina fața. Am săltat-o și am pornit spre Bulevard. Mergeam cu Conți la braț spre cinematografe. Era cherchelită. Noapte cu Bulevardul gol, șfichiuit doar de viscol, cu o zăpadă maronie, înghețată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plângea În marginea hățișului, lui i s-a făcut teamă de ceva, nu știe de ce, iar plăcerea ascunzătorii dispăruse În Întregime În momentul În care s-a auzit din nou motorul mașinii. Abia după ce și acest zgomot s-a În depărtat, s-a decis să iasă din tufele ocrotitoare și să curme, În sfârșit, plânsul acela care devenise greu de suportat. A ieșit deci la lumină (vorba vine, pentru că era Încă noapte și nimeni nu aprinsese În casă vreo lampă), dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de colo până colo, el prezintă adesea mai multe excepții decât sunt necesare pentru simpla confirmare a regulii. Aproape toate celelalte supoziții Își găsesc ușor confirmarea dacă Încerci să faci un drum cu o cursă rapidă Între două puncte normal depărtate, Într-o zonă de deal și munte ca aceea În care mă deplasam eu, deci o zonă cu precădere viticolă, forestieră și zootehnică. Iată Însă că poți spera Într-un succes al deplasării În condițiile arătate numai dacă ești pasager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de fapt, Popescu reușește să reconstituie ușor povestirea din fragmentele pe care le ascultă de fiecare dată când intră cu un braț de viță și o depozitează În colțul depărtat de vatră, despre niște bețivi dintr-un sat ceva mai depărtat decât B. și mai mare, un sat care avea și un spital și unde omul cu Salvarea se mai ducea din când În când cu bolnavi sau cu medicamente. Ăia, bețivii ăia, au văzut Într-o zi că iese fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
celor câțiva alți profesori care așteptau. — Mă așteptam să vii! - fuseseră primele cuvinte ale tovarășului inspector Stamatescu și ele provocară al doilea zvâcnet al surprizei.) În interiorul unei biserici (judecând după arcadele - sau firidele - care se ghicesc În spate, În planul depărtat al imaginii) se văd mai multe paturi de campanie. Un spital improvizat, deci. Pe unul dintre paturi se află un bărbat tânăr, muribund, acoperit cu un pled de culoare cenușie. Alături de pat, În genunchi, un alt bărbat, Îmbrăcat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze, flămânde de-atâtea bunătăți, dornice de mulțumiri ricoșate în timp! Elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă. În infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat, rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
și “Practici străvechi de vindecare și regenerare a ființei umane, Volumul I”, scrise de autorul acestei cărți); 6. POZIȚIA CORPULUI - poziția utilizată de noi în procesul de decorporalizare este cea de decubitus dorsal cu picioarele și brațele întinse și ușor depărtate. Este indicat să avem în vedere și poziția recomandată de Samael Aum Weor în cărțile sale (culcat pe spate cu picioarele flexate, cu tălpile pe sol și genunchii orientați în sus, puțin orientați în lateral.); 7. CURĂȚAREA NĂRILOR pentru ca respirația
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
sub povara altor vitregii se vor ridica noi mucenici și se vor deschide noi gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar eu sorbeam suflarea respirației mele cu zvâcniri scurte și adânci ca pe o tămâie, balsam reînviat „ascuns în umbrele tăcerii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a descotorosit de greutatea lui, a stat să-și tragă sufletul. Apoi, cu ultimele puteri, l a urcat în spate și, cu chiu cu vai, a ajuns la râpa cu pricina. De fapt era o bucată de mal despicată și depărtată puțin de restul povârnișului. L-a aruncat în despicătură ca într-un hău! S-a depărtat apoi puțin și s-a așezat pe o cioată, să se odihnească. Ninsoarea parcă se întețise. După un timp, a plecat. La un moment
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mână stângă pe marginea chiuvetei din bucătărie. Ghici că asasinul făcuse duș pentru a se spăla de sânge, așa că dădu cu praf pe fiecare suprafață de contact din baie, depistând unul, doi, trei degete și evantaiul complet a două mâini depărtate mult una de alta, mâini ce-i aparțineau unui individ corpolent și erau plasate acolo unde omul se sprijinise de perete pentru a intra sub dușul din cadă. Miezul nopții. Danny scoase degetul tăiat din frigider, îl mânji cu tuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și am privit îndelung ecranul alb, ca o zăpadă lumi noasă, pe care nu se zărea încă nici o urmă. Am stat așa, așteptând să mi se arate calea pe unde s-o iau, până când mi-a apărut pe dinainte, întâi depărtată ca un nor, apoi tot mai aproape, via prezență a Ioanei. De ce să n-o rog să-mi fie călăuză, chiar de la primele cuvinte? Numai că ea venea spre mine ca adierea unei muzici, trans formân du-mi frazele în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
înverzit, Plin de flori mirositoare, Ce sânt foarte-mbătătoare!" Mai departe, era foarte natural să aduc vorba și despre păsările călătoare, care se-napoiază-n țară, vestindu-ne statornicirea primăverii pe plaiurile noastre: "Iată, văd o rândunică, Vine din țări depărtate... De-obosită, parcă pică! Trebuie să-i dăm dreptate!" "În definitiv", îmi spusei eu, cu condeiul ridicat, gata să atac albul hârtiei, "chiar așa de proaste nu sânt și p-ormă astea le-am scris când eram puști... și sânt
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
platoșele cărora Alexandru văzuse semnul șarpelui și al săgeții. Prin perdelele ceții confruntarea se zărea, totuși. Voievodul nu se mai afla În pericol direct, dar nici nu mai putea coordona ansamblul bătăliei. Toate șansele se jucau pe două fronturi: cel depărtat, invizibil, al Vasluiului și cel apropiat, Întrezărit pe fragmente, unde Începuse un joc rapid de manevre de cavalerie, o succesiune de desfășurări, replieri, ciocniri la sabie, lansări de săgeți. Și apoi, brusc, Alexandru observase că cei doi căpitani Pietro și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]