24,090 matches
-
Conform reglementărilor contabile naționale, ulterior recunoașterii inițiale, toate elementele sunt evaluate la costul istoric, cu excepția: imobilizărilor corporale, pentru care se alege modelul reevaluării; imobilizări care sunt evaluate la valoarea justă de la data reevaluării, minus amortizările cumulate Și pierderile ulterioare din depreciere înregistrate; instrumentelor financiare în situațiile consolidate, inclusiv instrumentelor financiare derivate, care pot fi evaluate la valoarea justă, dacă se alege această bază de evaluare. Conform OMFP nr. 3055/2009, valoarea justă nu se aplică la evaluarea instrumentelor financiare nederivate deținute
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
la valoarea justă, exceptând situația în care aceasta nu poate fi determinată, situație în care evaluarea se realizează la cost. 3. Evaluarea la bilanț: a) în cazul imobilizărilor necorporale la valoarea de intrare, mai puțin amortizarea Și ajustările cumulate din depreciere; b) în cazul imobilizărilor corporale: i. la valoarea de intrare, mai puțin amortizarea Și ajustările cumulate din depreciere; ii. la valoarea reevaluată, mai puțin orice amortizare ulterioară cumulată Și orice pierderi ulterioare din depreciere cumulate; c) în cazul imobilizărilor financiare
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
la cost. 3. Evaluarea la bilanț: a) în cazul imobilizărilor necorporale la valoarea de intrare, mai puțin amortizarea Și ajustările cumulate din depreciere; b) în cazul imobilizărilor corporale: i. la valoarea de intrare, mai puțin amortizarea Și ajustările cumulate din depreciere; ii. la valoarea reevaluată, mai puțin orice amortizare ulterioară cumulată Și orice pierderi ulterioare din depreciere cumulate; c) în cazul imobilizărilor financiare se realizează, pentru titlurile pe termen lung, la costul istoric, mai puțin eventualele ajustări pentru pierderea de valoare
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
puțin amortizarea Și ajustările cumulate din depreciere; b) în cazul imobilizărilor corporale: i. la valoarea de intrare, mai puțin amortizarea Și ajustările cumulate din depreciere; ii. la valoarea reevaluată, mai puțin orice amortizare ulterioară cumulată Și orice pierderi ulterioare din depreciere cumulate; c) în cazul imobilizărilor financiare se realizează, pentru titlurile pe termen lung, la costul istoric, mai puțin eventualele ajustări pentru pierderea de valoare, iar pentru creanțele imobilizate, la valoarea probabilă de încasare. Creanțele exprimate în valută sau cele cu
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
inventar. În cazul imobilizărilor corporale Și necorporale se stabilește în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia Și prețul pieței. În cadrul OMFP nr. 3055/2009 sunt precizate o serie de surse externe Și interne de informații care trebuie luate în considerare în stabilirea deprecierii imobilizărilor corporale Și necorporale. Din sursele externe de informații se exemplifică următoarele elemente: pe parcursul perioadei, valoarea de piață a activului a scăzut semnificativ, mai mult decât ar fi fost de așteptat, ca rezultat al trecerii timpului sau utilizării; pe parcursul perioadei
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
a activității căreia îi este dedicată imobilizarea, precum Și planificarea cedării imobilizării înainte de data estimată anterior; raportările interne pun la dispoziție indicii cu privire la faptul că rezultatele economice ale unei imobilizări sunt sau vor fi mai slabe decât cele scontate. Indiciile de depreciere a imobilizărilor, puse la dispoziție de raportările interne includ: fluxul de numerar necesar pentru achiziționarea unei imobilizări similare, pentru exploatarea sau întreținerea imobilizării este semnificativ mai mare decât cel prevăzut inițial în buget; rezultatul din exploatare generat de imobilizare este
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
imobilizare este vizibil inferior celui prevăzut în buget; o scădere semnificativă a profitului din exploatare prevăzut în buget, respectiv o creștere semnificativă a pierderilor prevăzute în buget, generate de imobilizare. Asemenea surselor externe Și interne de informații prezentate pentru stabilirea deprecierii unei imobilizări corporale Și necorporale, OMFP nr. 3055/2009 precizează Și o serie de surse externe Și interne care pot fi luate în considerare în aprecierea valorii imobilizărilor corporale sau necorporale depreciate în perioadele anterioare. Din sursele externe de informații
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
pentru a restructura activitatea căreia îi aparține imobilizarea; raportările interne, care dovedesc faptul că performanța economică a unei imobilizări este sau va fi mai bună decât s-a prevăzut inițial. În cazul imobilizărilor corporale Și necorporale, la determinarea pierderilor din depreciere pot fi avute în vedere, de evaluatori independenți sau personalul entității, Și alte metode de evaluare (de exemplu, metode bazate pe fluxuri de numerar). Entitățile amortizează imobilizările corporale, utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare: a) amortizarea liniară; b) amortizarea
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
alternativ permis din IAS 23 Costurile îndatorării. Pentru evaluarea ulterioară, entitatea are două opțiuni: Modelul costului, conform căruia după recunoașterea inițială, o imobilizare corporală sau necorporală va fi evaluată la costul său minus orice amortizare acumulată Și orice pierdere din depreciere acumulată. Modelul reevaluării, conform căruia după recunoașterea inițială, o imobilizare corporală sau necorporală va fi evaluată la valoarea reevaluată reprezentată de valoarea sa justă la data reevaluării minus orice amortizare ulterioară acumulată Și orice pierdere din depreciere acumulată ulterior. Reevaluările
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
orice pierdere din depreciere acumulată. Modelul reevaluării, conform căruia după recunoașterea inițială, o imobilizare corporală sau necorporală va fi evaluată la valoarea reevaluată reprezentată de valoarea sa justă la data reevaluării minus orice amortizare ulterioară acumulată Și orice pierdere din depreciere acumulată ulterior. Reevaluările se vor realiza cu suficientă regularitate pentru a se asigura că valoarea contabilă nu diferă prea mult de ceea ce s-ar fi determinat prin utilizarea valorii juste la data bilanțului. Dacă un activ este reevaluat, întreaga grupă
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
schimbată pentru a reflecta această modificare. O astfel de modificare va fi contabilizată ca o modificare în estimarea contabilă, conform IAS 8; Fondul comercial Și alte imobilizări necorporale cu durate nedeterminate nu se amortizează, însă sunt supuse testării anuale pentru depreciere. În acest sens, IAS 38 cere ca imobilizările necorporale să fie privite ca având o durată de viață nedeterminată atunci când, pe baza unei analize a tuturor factorilor relevanți, nu există o limită clară a perioadei în care activul este așteptat
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
valoarea reziduală poate fi determinată prin referire la acea piață Și este probabil ca o astfel de piață să existe la sfârșitul duratei de viață a imobilizării. La fiecare dată de raportare, entitățile trebuie să verifice dacă există indicii ale deprecierii activelor. Indiciile privind deprecierea activelor pot proveni din: surse externe de informații (de exemplu, prețurile de pe piață) sau surse interne de informații (uzură fizică sau morală, rezultate economice ale activului mai slabe decât cele scontate etc.). În cazul identificării unor
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
determinată prin referire la acea piață Și este probabil ca o astfel de piață să existe la sfârșitul duratei de viață a imobilizării. La fiecare dată de raportare, entitățile trebuie să verifice dacă există indicii ale deprecierii activelor. Indiciile privind deprecierea activelor pot proveni din: surse externe de informații (de exemplu, prețurile de pe piață) sau surse interne de informații (uzură fizică sau morală, rezultate economice ale activului mai slabe decât cele scontate etc.). În cazul identificării unor astfel de indicii, entitatea
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
le obțină de la activ. Entitatea poate să efectueze estimări proprii ale fluxurilor viitoare de trezorerie, însă în această situație, rata de actualizare trebuie să reflecte, pe cât posibil, evaluarea pieței privind valoarea în timp a banilor. După recunoașterea unei pierderi din depreciere, cheltuiala cu amortizarea aferentă activului va fi ajustată în perioadele următoare, în vederea repartizării valorii contabile revizuite a activului, mai puțin valoarea sa reziduală (dacă există), în mod sistematic, pe toată durata de viață utilă rămasă. IAS 36 precizează că o
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
va fi ajustată în perioadele următoare, în vederea repartizării valorii contabile revizuite a activului, mai puțin valoarea sa reziduală (dacă există), în mod sistematic, pe toată durata de viață utilă rămasă. IAS 36 precizează că o reluare a unei pierderi din depreciere nu este o reevaluare Și respectă sistemul contabil bazat pe costuri istorice, astfel încât valoarea contabilă a activului poate să crească până la valoarea sa recuperabilă, fără a depăși valoarea contabilă (netă de amortizare) determinată dacă nicio pierdere din depreciere nu ar
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
pierderi din depreciere nu este o reevaluare Și respectă sistemul contabil bazat pe costuri istorice, astfel încât valoarea contabilă a activului poate să crească până la valoarea sa recuperabilă, fără a depăși valoarea contabilă (netă de amortizare) determinată dacă nicio pierdere din depreciere nu ar fi fost recunoscută în anii anteriori. În cazul unei reevaluări, dacă valoarea contabilă a unui activ este majorată ca urmare a reevaluării, această majorare va fi înregistrată direct în creditul conturilor de capitaluri proprii la postul rezerve din
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
sunt evaluate inițial la cost. Variațiile între valoarea justă Și valoarea contabilă se înregistrează în contul de profit Și pierdere. Un model bazat pe cost, conform căruia investițiile imobiliare sunt evaluate la cost, mai puțin amortizarea Și pierderile eventuale din depreciere. Dacă entitatea alege acest model este obligată să prezinte informații legate de valoarea justă a investițiilor imobiliare. Dacă o entitate a ales metoda evaluării la valoarea justă, este imposibil să mai treacă la metoda costului. Dacă se alege metoda costului
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
clasificat ca deținut pentru vânzare va fi evaluat la minimul dintre valoarea sa contabilă Și valoarea justă diminuată cu costurile aferente vânzării. Dacă valoarea contabilă a unui activ destinat vânzării depășeȘte valoarea justă minus costurile vânzării, entitatea trebuie să înregistreze deprecierea activului pe seama cheltuielilor. Aprecierea ulterioară a unui astfel de activ nu va putea fi recunoscută decât până la limita deprecierii recunoscute, deci maxim valoarea contabilă. Prin urmare, nu există o evaluare totală la valoarea justă din două motive: dacă valoarea contabilă
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
costurile aferente vânzării. Dacă valoarea contabilă a unui activ destinat vânzării depășeȘte valoarea justă minus costurile vânzării, entitatea trebuie să înregistreze deprecierea activului pe seama cheltuielilor. Aprecierea ulterioară a unui astfel de activ nu va putea fi recunoscută decât până la limita deprecierii recunoscute, deci maxim valoarea contabilă. Prin urmare, nu există o evaluare totală la valoarea justă din două motive: dacă valoarea contabilă a activului este mai mică decât valoarea justă, activul destinat cedării este evaluat la valoarea contabilă, în cazul în
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
valoarea contabilă Și valoarea recuperabilă reprezentată de maximul dintre prețul net de vânzare (valoarea justă minus costurile vânzării) Și valoarea de utilizare. Astfel, dacă valoarea de utilizare este mai mare decât prețul net de vânzare va exista o pierdere de depreciere, în măsura în care valoarea contabilă depășeȘte valoarea de utilizare Și nu în măsura în care valoarea contabilă depășeȘte valoarea justă minus costurile vânzării. Totuși, în cazul activelor clasificate ca deținute pentru vânzare, valoarea de utilizare este fie egală cu prețul net de vânzare, fie diferența
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
propriu (de regulă acțiuni) emise de o altă entitate; instrumente financiare derivate, considerate secundare, asemenea swap, opțiuni, future, foward etc. IFRS 9 clasifică instrumentele financiare în patru categorii: 1) împrumuturi Și creanțe evaluate la costul amortizat Și supuse testului de depreciere, care cuprind: activele financiare cu plăți fixe sau determinabile care nu sunt cotate pe o piață activă, precum creanțele de la clienți, datoriile față de furnizori, împrumuturile între entități, alte creanțe Și datorii din exploatare, împrumuturile acordate personalului, împrumuturile de la bănci; 2
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
decât creanțele emise Și pe care întreprinderea are capacitatea de a le păstra până la scadență), precum obligațiunile emise de un terț Și titlurile de creanță purtătoare de dobândă. Evaluarea acestora se realizează la costul amortizat, ele fiind supuse testului de depreciere. O entitate nu trebuie să clasifice niciun activ ca fiind păstrat până la scadență, dacă pe parcursul exercițiului curent sau a celor două exerciții financiare precedente, a vândut sau a reclasificat un număr semnificativ de astfel de plasamente înainte de data scadentă; 3
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
precum titlurile imobilizate ale activității de portofoliu, titlurile de participare neconsolidate Și plasamentele în acțiuni pe termen lung. Evaluarea se realizează la valoarea justă, iar schimbările în valoarea justă sunt recunoscute în capitalul propriu Și fac obiectul unui test de depreciere. Orice activ financiar poate fi recunoscut ca activ financiar la valoarea justă prin contul de profit Și pierdere, exceptând instrumentele de capital propriu care nu sunt cotate pe o piață activă Și instrumentele financiare a căror valoare justă nu poate
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
pe rezultatul din contul de profit Și pierdere în analiza performanței entității pot fi afectate semnificativ. Scăderea semnificativă sau prelungită a valorii juste a unei investiții într-un instrument de capitaluri proprii sub costul său reprezintă o dovadă obiectivă de depreciere. Referitor la deprecierea instrumentelor financiare, IFRS 9 precizează: o entitate va evalua la fiecare dată a bilanțului dacă există vreo dovadă obiectivă că un activ financiar sau un grup de active financiare este depreciat. Dacă există orice dovadă de acest
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
contul de profit Și pierdere în analiza performanței entității pot fi afectate semnificativ. Scăderea semnificativă sau prelungită a valorii juste a unei investiții într-un instrument de capitaluri proprii sub costul său reprezintă o dovadă obiectivă de depreciere. Referitor la deprecierea instrumentelor financiare, IFRS 9 precizează: o entitate va evalua la fiecare dată a bilanțului dacă există vreo dovadă obiectivă că un activ financiar sau un grup de active financiare este depreciat. Dacă există orice dovadă de acest fel, pentru activele
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]