863 matches
-
să fie puși la zid. Îmi tot revenea în minte amintirea oribilă a loviturii pe care i-o aplicasem lui Cecil Durkin, urmată de o întrebare: Oare până unde aș fi mers în seara aia? Patrularea era treaba care mă deprima cel mai tare. Băteam East 5th Street între Main și Stanford, zona cea mai săracă a orașului plină de bețivani. Bănci de sânge, magazine de băuturi care vând bere doar la sticle de 300 de mililitri și alte poșirci ieftine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
raportul sinuciderii clasice a lui Chambers, Eldridge Thomas, mort în 02.04.1949. N-am aflat mare lucru: Jane Chambers a auzit împușcătura, a descoperit cadavrul și a sunat imediat la poliție. Le-a spus detectivilor că soțul ei era deprimat din cauza sănătății lui șubrede și din cauza mariajului nereușit al fiicei lor mai mari. Sinucidere și caz clasat, în funcție de analiza probelor de la locul faptei. Analiza făcută de mine confirma verdictul: limpede ca lumina zilei. Dar parcă nu era de ajuns. Văduva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cufunda în noapte. De-afară, venea miros de alge putrede. Tăceam amândoi, ascultând zgomotul valurilor și privind dunele de marmură care ardeau rece pe țărm chiar în dreptul ferestrei mele. Dinu se afla după una din crizele lui de astm, era deprimat, îmi mărturisise că nu realizase nici unul din visurile lui de tinerețe și m-am aprins: — Ascultă, Dinule, ce înseamnă a te realiza? A-ți închide destinul. Ca pe un cerc. Ești realizat, cu alte cuvinte poți să mori. Ai ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Henry. Creația e Întotdeauna un efort epuizant, dar reviziile sunt o adevărată plăcere. Ce bine-ar fi să putem revizui fără să trebuiască mai Întâi să scriem! — Da, e un lucru pe care-l poți face chiar și când ești deprimat, spuse Constance zâmbind. Asta e partea bună. — Să Înțeleg că ești deprimată? o Întrebă Henry Îngrijorat. — Am fost, Îi răspunse ea. Îi mărturisi că avea perioade Întregi de depresie profundă. Tocmai În speranța de a scăpa de boală experimenta viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și să se uite la ceasul așezat pe noptieră, unde Îl lăsa Întotdeauna când mergea la culcare, dar adevărul era că nu voia să știe cât era ora. Dacă era numai trei sau patru și un sfert, avea să fie deprimat la gândul numeroaselor ore care mai rămâneau până când Smith să Îi bată la ușă și să Îi aducă apa caldă. Se simțea perfect treaz. Urma o veghe Îndelungată, asta era de-acum evident. Și avea să dureze până În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la Întoarcere. Unchiul Henry trebuie să fi primit cu sutele - cu miile În viața lui, cele mai multe de la oameni celebri. Ar fi foarte valoroase. — Le-a ars, Îi răspunde Theodora. Le-a dat foc În grădină, la Lamb House. — De ce? — Era deprimat. La sfârșitul lui 1909, chiar Înainte să vii tu să Îl vezi. — A, da, spune Harry, amintindu-și. Tatăl lui, care Încă mai trăia, fusese atât de alarmat de tonul deznădăjduit al scrisorilor pe care le primea de la Henry, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-i problema, a răspuns el. Gorful îl avertizase: era irelevant, redundant. Nu va mai juca nici un rol în povestea muntelui Calf. Gorful îl avertizase și, din moment ce Vultur-în-Zbor alesese viața din K, se părea că gorful avusese dreptate. — Pe oameni îi deprimă uneori retragerea din activitate, îi spuse Mediei. PATRUZECI ȘI ȘASE Nimeni care să-l dirijeze; nici o soră care să-l hrănească, nici un șaman care să-l izgonească, nici o livia care să-i comande, nici un deggle care să-l direcționeze, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu prea-i era pe plac. Nu era nimeni dispus să facă în cumpărăturile în locul ei? Toate hainele îi erau în nuanțe de negru și gri. Voia mai multă culoare, mai multă veselie în dulapurile care pur și simplu o deprimau numai când le deschidea. Își termină de băut cafeaua făcând un tur imaginar al magazinelor unde ar fi putut găsi ceea ce-și dorea, se schimbă de pijamale și ieși din casă hotărâtă să facă schimbări începând, bineînțeles, cu garderoba
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Simțise din plin atât fiorul plăcut care îl străbătuse, dar și durerea dezamăgirii. Fusese mai tot timpul la extreme, de parcă pentru ea nu exista cale de mijloc. Abandonă imaginea din oglindă, care, în acea dimineață, avea rolul de a o deprima și se îndreptă spre ieșire. Voia să cumpere ziarul pentru a continua cursa cu obstacole prin anunțurile de angajare, sperând că până la urmă va reuși să găsească ceva acceptabil. Era optimistă, deși eșuase de fiecare dată când încercase până atunci
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mea de pat. Are dreptate. Toate pozele alea la care-ți lasă gura apă, expuse pentru plăcerea mea vizuală, Îți permit să te instalezi În viețile respective fără să te chinui să le trăiești efectiv. Cu cât mă simt mai deprimată În propria casă, cu atât mai devoratoare devine pasiunea mea pentru alte case. Gândul la Rich Îmi aduce aminte de cearta din cauza sosului pesto și mi se strânge inima. Bunătatea și normalitatea lui sunt de-ajuns pentru a stârni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
s-a deschis gustul. De-aia devii agitat cînd e vorba să prinzi rădăcini pe undeva. Să știi că Estrella de Mar seamănă foarte mult cu Arabia Saudită. Poate de-aia am venit aici... Fixă suprafața mesei cu o privire mohorîtă, deprimat de toate acele amintiri. Fără să-l iau În seamă pe polițist, m-am Întins peste masă și l-am apucat de umeri, Încercînd să-i calmez tremurul pe care i-l simțeam În clavicule. El mă privit În ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
veniră pe rând. Serafina, femeia în casă, îi aducea supă o dată pe zi și îl obliga să bea ceaiuri. Max-Dinte și Pablo îi propuseră un televizor, fiindcă li se părea că în cameră e o liniște care l-ar putea deprima. Doar Veterinara găsea că fereastra ca un ochi fără pleoapă, podelele din lemn geluit și tablourile înghesuite până sus, în tavan, erau potrivite cu inima lui, care trebuia să se reculeagă. — Pentru asta i-ar fi trebuit un ospiciu, râdea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
deranj nu era pentru mort, ci pentru cei vii, ca să le dea ceva de făcut, care să le distragă atenția de la suferința lor. Când ai de vorbit cu douăzeci și cinci de rude într-o oră, nu mai ai timp să fii deprimat. Și totuși Uri era aici, cu ea, refuzându-și acel calmant pentru durere. —Intră. Aprinse lumina într-o cameră care se afla, din fericire, în partea opusă bucătăriei în care găsise ea cadavrul lui Rachel Guttman noaptea trecută. Era mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
BRUNO: Nu știu. Aici lipsește ceva... Lipsește un cuvânt, un gest... Dacă Grubi nu se căra... MAJORDOMUL: Îmi pare rău... Și eu sunt cam pleoștit. Aș bea o bere. Nu știu de ce, dar în seara asta piesa chiar m-a deprimat. BRUNO: Auzi, Vighi, vreau să te întreb ceva... Dar să-mi răspunzi sincer. MAJORDOMUL: Da. BRUNO: Tu de câte ori ai citit-o? MAJORDOMUL: Ce? BRUNO. Piesa. MAJORDOMUL: Piesa? Cred că am citit-o de o sută de ori. BRUNO: Și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de aventură. Cu câteva zile înaintea bătăliei navale, o parte din forțele rebele asediate în Porto plecaseră în sudul țării și ocupaseră Algarve. Începuse seria de lovituri curajoase, în puncte mult depărtate între ele, ceea ce dezorganiza apărarea armatei guvernamentale - destul de deprimată de reaua conducere a războiului, de asediul ineficient de la Porto și de neînțelegerea dintre generali. La 24 iulie, armata lui Terceira intră în Lisabona, evacuată de armatele lui Don Miguel. Trupele guvernamentale se retrag neîncetat, deși au efective superioare armatei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aranjat privitor la succesorul lui Sidonio", în timp ce de abia se găsiseră cele trei nume de generali care trebuiau să alcătuiască guvernul... În atmosfera aceasta de fatalitate trăiește, de altfel, și Sidonio. Are totuși încredere în steaua lui. Uneori pare obosit, deprimat: "De s-ar termina odată!...". Dar repede prinde curaj: Ori ei, ori eu!...". Câteva zile după primul atentat, se hotărăște să se ducă la Porto, să se convingă personal de starea lucrurilor de acolo, care părea atât de confuză de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-a-nvinețit fața și că acuma nu mai poate mânca decât supă. Pe cuvânt - dacă-i așa, poate pentru mine-i un lucru bun. Cu buzele mari și doar cu supă aș arăta bine cât ai bate din palme. M-am deprimat imediat după scrisoarea de la Crystal. O iubesc pe Crystal și vreau să fie fericită, chiar vreau. Da’ mă simt mai singură când cineva trece de partea cealaltă. Mie n-o să mi se-ntâmple niciodată, asta-i clar. — Poate o iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mult. O să pună cât de curând bradul ăla în magazin și toți clienții or să-nceapă să cumpere prăjituri de Crăciun și pachete de carne tocată pentru plăcinte și altele. Urăsc să văd plin cu din astea la casă, mă deprimă în ultimu’ hal, nuș’ de ce. — A, nu, e-n regulă moșu’. Naiba știe de ce vine mereu la casa mea - tre’ să știe că-s de două ori mai înceată ca tine sau ca Janet. Sunt mai înceată ca oricare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și alte chestii - îi tot zic să se ducă la doctor, dar ea insistă că e-n regulă. Așadar, când m-am uitat la unele dintre eșarfele și curelele pe care i le-aș fi ales de obicei, m-am deprimat destul de tare și nu mi-am putut imagina cum ar putea s-o mulțumească vreuna din ele. Și nici vreun ruj sau parfum: păreau cumva total irelevante. Și e cam la fel și cu tata - lui îi iau de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de iaurt și cum îl curățasem de tot. Îl linsesem până-l curățasem, ca să zic adevăru’, cum zice mama. Arăta de parc-a fost spălat. Nici o urmă de roz pe el; nu se vedea nici picior de rubarbă. M-a deprimat al naibii. Chestia asta n-o să țină, Stacey, mi-am zis io. Asta chiar n-o să țină. Am văzut clar dintr-odată. A fost ca o revelație din aia de care au oamenii când îl găsesc pe Dumnezeu, cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să nu plâng până am ieșit de-acolo. Va trebui iar să-mi iau de la locul pentru SP, dar toate lucrurile lor îs așa deprimante. Seamănă mai mult cu niște suporturi medicale decât cu lenjeria drăguță și sexy. M-am deprimat așa tare că m-am dus direct la internet café-ul de lângă magazinul nostru și am tastat „operație de slăbire“ în Yahoo ăla, să văd dacă e vreun loc pe-aici unde se face operația de slăbire. A durat câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
te doboară de tot. Adică-ți dărâmă moralu’, la asta mă refer, nu la kilograme, ha, ha. Te cam blochezi și kilele nu mai pleacă iar. Prietena mea Bobbi s-a blocat pe platou curând după operație și s-a deprimat în așa hal c-am crezut că face vreo prostie, da’ i-a dat doctoru’ niște pastile și s-a dus la un consilier (consilier??? Scuze, Stacey, știi cum stau la scris) și i-a trecut, da’ a fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
care avea să se aleagă cu paloarea aceea adorabilă a Winonei Ryder și aerul de suferință nobilă. Prietenii mei ziceau că arăt doar bolnavă. A fost destul de groaznic s-o văd pe mama cum era, iar Ben arăta atât de deprimat în ultima vreme că era deja îngrijorată înainte să sune Holly. Nu știu ce simt pentru tata. Toată povestea mi se pare atât de suprarealistă că mă trezesc privind-o din exterior, de parc-ar fi un film sau așa ceva. E atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-și plângă un pic de milă, sau cum fac eu când mă închid la mine în cameră cu violoncelul, chestie care-mi stă mai mult în fire. N-are nici un rost să vorbesc cu mama despre asta, pentru că o să se deprime și o să se îngrijoreze și o să-l sufoce și mai tare cu iubirea ei și cu mila și toate alea, iar asta o să-l convingă și mai tare că i-a făcut praf pe toți și că el e sursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
le mai zice așa, au toate nume pompoase ca să crezi tu că-i ok să fii gras) și vedeam toate corturile-alea (de fapt, mai degrabă marchize, ca aia pe care-a avut-o vară-mea la nuntă) și mă deprimam în ultimu’ hal și mă duceam acasă fără să-mi iau nimica. Și acuma pot să mă uit la Marks sau la Top Shop și chiar dacă încă n-am ajuns chiar acolo, nu mi se mai pare așa o nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]