9,951 matches
-
ei... o știi, ai văzut-o în poza aia alb negru. O femeie tânără, cu o fetiță de mână. Fetița era mama...în sfârșit. Cum spuneam, mama s-a îmbolnăvit. Își programa, întotdeauna, operațiile când Alex era plecat. Să nu deranjeze. Eu așa am regăsit-o. După o operație. El era plecat Dum nezeu știe pe unde... Casa aia mare, toată, neîncălzită. Știi cum, după ce vezi un loc, mult timp după ce l-ai văzut prima oară, ți se pare mult, mult
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aceea își lăsau lupoaicele urmașii sub supravegherea lui Lupino știau că intrusul și-ar da viața pentru odraslele lor. Dar nici măcar într-o familie de lupi nu poate domni veșnic armonia. Toată aprecierea de care se bucura Lupino i-a deranjat pe unii. Stă în firea fiecărui lup să lupte pentru a-și cîștiga o poziție cît mai importantă în familie. Masculii pornesc în viață cu șanse egale pentru ca, într-o bună zi, unul dintre ei să ajungă conducător al haitei
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se cunoască unul pe celălalt, să se înțeleagă, să se respecte. Oricare ar fi fost problemele cu care se confruntau, cei doi le găseau rezolvare. La început, treaba lor a fost doar să se joace frumos și să nu-i deranjeze pe ceilalți. Cu timpul, văzîndu-i responsabili, adulții au început să le încredințeze mici sarcini de îndeplinit și n-a mirat pe nimeni că tinerii se descurcau. Poate că dura mai mult pînă izbuteau, sau poate că erau nevoiți să încerce
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de-a-ntregul s-ar fi putut aplana dacă fiecare dintre ei ar fi încercat întîi calea dialogului, a iertării, în loc să se lase călăuziți de impulsurile sîngeroase... Pentru asta, Lupino încerca să se poarte mai frumos cu ei, să nu-i deranjeze și, mai presus de toate, să-i înțeleagă și să-i iubească așa cum erau: lupi cu toții mare sau mic, puternic sau bicisnic, învățat sau neștiutor. Cu o situație ca asta nu se confruntase Arus niciodată. Îl aprecia pe orfan. Îl
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trebuie c-a fost soarta lor, și acum, după atîta timp, nu ajută la nimic să cîntărim unde au greșit dacă au avut ei vreo vină! sau cînd ar fi trebuit să facă altă alegere. Atîta vreme cît nu au deranjat pe nimeni și nu au făcut rău nimănui, vreodată, nu știu cine ar avea dreptul să-i judece... Fapt e că, la vremea la care lupoaica aștepta un copil, cei doi n-au izbutit să se mai așeze. Animalele pădurilor deveneau agitate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
întîlnise, nu însemna că nu erau pe undeva, prin zonă. Își dădu seama că tactica de evitare, lecție vitală pe care și-o însușise în haită, nu avea să dea prea multe roade. De data asta, deplasarea fără a-și deranja semenii nu era prioritară. Greșise cînd alesese să înainteze prin zonele-tampon dintre teritorii. În felul acesta ocolea necazurile, e drept, dar avea nevoie să întîlnească ființe care i-ar fi putut oferi informațiile necesare. "Din toate greșelile înveți", mormăi Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să schimbe o vorbă cu cineva. Se îndreptă într-acolo, călcînd apăsat pentru a-și anunța apropierea. Grohăitul încetă ca prin minune. Avertizate de zgomot, animalele așteptau. Lupino le ieși înainte, lipind mai strîns urechile de cap. Sper că nu deranjez, începu, hotărît să le cîștige încrederea din prima clipă. Se opri și făcu o pauză lungă, timp în care își studie, curios, interlocutorii. Mistreții erau cel puțin hilari. Porniți în căutarea hranei, scormoniseră cu rîturile prin aluviunile purtate de torente
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
soarelui. Doi Oameni, spui? Arus medită îndelung. Doi Oameni nu pot plăti pentru răul pe care toată haita lor ni l-a făcut, mormăi mai mult pentru sine. Doi Oameni pot trăi aici, la marginea pădurii noastre, fără să ne deranjeze prea mult, adăugă. Apoi, cu voce tare, anunță: Îi vom lăsa în pace! Lupino înclină privirea, copleșit de respect. Pentru prima dată, Lupoaica surîse. Dar sînt curios ce vei alege tu să faci, urmă Arus, adresîndu-i-se. Lupii captivi de-afară
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
punct și virgulă! Pentru că lucrurile nu s-au oprit aici. Nu mult mai târziu, cineva a lăsat în biroul lui Beșleagă, da, se înțelege, tot când a fost chemat, ei, bine! a lăsat un cățel! Este adevărat, nu i-a deranjat nici o hârtie de pe masă, cu toate că a rămas în încăpere până târziu, după ora închiderii. L-a eliberat paznicul de la Paza Contractuală. Numai Beșleagă nu a știut nimic... - Dom'le, asta nu se mai cheamă teatru, este absolută idioțenie! O fi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
unde se află mai aproape pânza de ape freatice. Însă el îl rupsese la întâmplare (oare chiar la întâmplare?), îl agită din când în când, vag inofensiv, retezând din mers capul câte unei ierbi mai răsărite. Ca și cum l ar fi deranjat orice depășea nivelul mediu, adică strica tăietura de perie a ierbii. - Refulări de fost vânător! îmi șoptește Mihai. Poate... Dar cine să ia în seamă acum toate aceste? Noi, cei trei nepoți de surori, înaintăm puțin distanțați, spre buza râpei
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
vi se pare totuși cel puțin ciudat că ne-am trezit într-o postură..., cum să mă exprim?... Ex tra conjugală? — Te-ai tâmpit de tot! Ia magneziu, ia ce-oi ști, dar lasă-mă să dorm. Clar? — V-ar deranja dacă aș aștepta până când veți considera că e o oră potrivită pentru a lămuri această situație? Femeia nu catadicsi să-i răspundă, se întoarse cu spatele și începu să sforăie aproape instantaneu. El, intrigat peste măsură și cu cele patru
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu tu numărătoare! Doar că de data asta oile aveau o problemă. Pentru prima dată în viața lor imaginară behăiau. Behăiau, de bună seamă, perceptibil numai pentru el. Și poate și pentru ele. Cert e că behăitul ăsta spontan îl deranja, pentru că avea nevoie de liniște pentru a înțelege ce se întâmpla. Degeaba își înfigea deștele în urechi, alea behăiau dinăuntru spre înafară. Era întâia oară când se bucura că nu a reușit să-și imagineze mai multe. Ce se făcea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lucru cu un rebus. Se uită la ceas. Trecuse o oră fără șase minute. Peisajul nu se schimbase. Totul curgea lin, în dangătele trenu lui. Încă cinci ore se lățeau înainte, galbene de asfințitul care înviorase nițel încăperea vagonului. — Vă deranjează dacă aprindem lumina în compartiment? sparse mămăița tăcerea cu un glas firav. Nu-i răspunse nimeni, așa că mămăița consideră tăcerea cum pofti și aprinse lumina. Tinerii părură dintr-odată ca de ceară. Albi, nemișcați. Cu o paloare inexplicabilă pe chip
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să-i întrebăm? zise el timid și în grabă. Mămăița nu așteptă a doua invitație. Îl scutură pe tânăr de umăr. — Maică, da’ voi unde trebuie să ajungeți? Că mai e nițel și ajungem la Alba Iulia. Tânărul nu păru deranjat de intervenție. Dar nici nu mișcă. — Maică, reluă mămăița uitându-se fix, da’ ce mai dorm... — Să nu fi pățit ceva..., zise el și simți o mare emoție în stomac. Păi ce să pățească, ferească Dumnezeu? Nu îndrăzni să spună
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în ciuda disonanțelor acute, Melania nu vede de ce ea, o ființă măcinată de întrebări existențiale, nu l-ar avea. Faptul că ea nu și-a scris pe ușă „Melania Măcelaru, ființă măcinată de întrebări existențiale“ nu înseamnă că trebuie să fie deranjată cu prostii de genul „Domnișoară, fir-ar mama ei a dracu’ de treabă, iar m-ați inundat, de mi s-au ars și firele-n pereți și s-a dus în aia mă-sii munculița mea de trei luni, c-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și mulțumiți de o așa ispravă. Și răzbunați. Din motive tainice, cam la o săptămână după ce pânza fusese arborată, cineva adăugase cu o vopsea verde-praz, într-un colț, încă o nemulțumire: „Jos Ceaușescu! Un nu hotărât dictaturii!“ Și, cum nu deranja pe nimeni carac terul ei tardiv ori agramat, noua inscripție fusese lăsată și ea acolo. Încet, încet, oameni de prin tot cartierul, pricepând că e treabă serioasă, veneau și mai scriau câte un cuvânt, o propoziție, o frază. De fapt
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
găsi pe jos, în plimbările lui, măcar o monedă de cinci sute, tot astfel Jurnalul Național se lega în mod cert de o zi în care nu avea să se întâmple nimic special, lucru care în nici un caz nu îl deranja. Dimpotrivă, Evenimentul Zilei era o adevărată pacoste prevestitoare de ce poate fi mai rău. Cațavencu, de pildă, fără să fie un semn al unei prea mari nenorociri, odată lipit de obraz îi lăsa niște dungi negre de tuș, ceea ce era totuna
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fusese întrerupt de curiozitatea ei, când descoperise masca. Timpul parcă se oprise pe acea gingașă ființă care se așezase, fără frică, pe marginea căniței. Voia să aibă și ea curajul fluturelui. Să facă ce dorea fără să se gândească că deranjează sau că supără pe cineva. Pur și simplu să nu-i pese de urmările faptelor sale atât timp cât nu făcea rău nimănui. Așa cum nici altora nu le păsa ce simțea ea. Fluturele se înălță grațios bătând aerul cu aripile sale albe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
bine te-ai simți, oricât de fericit ai fi. Chicotea când trecători încruntați o priveau ciudat, auzind în spate: „asta nu-i normală!”. Nu era, știa asta, dar se obișnuise atât de mult cu această etichetă încât nu o mai deranja absolut deloc, iar în acel moment chiar o amuza. Îi plăcea acea anormalitate, cea din seara aceea. Erau însă anumite reguli pe care le respecta cu strictețe și care uneori îi opreau manifestările datorate bucuriei, parcă refuzându-i dreptul la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
reveni. Etajul 7. Coborî. O agitație bruscă la deschiderea ușilor liftului o sperie pentru o clipă. Își reveni repede și se îndreptă spre un birou liber unde o secretară tocmai încheiase o convorbire telefonică. - Bună ziua! Îmi cer scuze că vă deranjez. Vă rog, îmi puteți spune unde se dă interviul pentru ocuparea postului de secretară? întrebă Karina timidă, fiindu-i teamă parcă să nu deranjeze cu ceva. Secretara o trecu prin filtrul razelor sale x din cap până în picioare, cu aroganță
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
birou liber unde o secretară tocmai încheiase o convorbire telefonică. - Bună ziua! Îmi cer scuze că vă deranjez. Vă rog, îmi puteți spune unde se dă interviul pentru ocuparea postului de secretară? întrebă Karina timidă, fiindu-i teamă parcă să nu deranjeze cu ceva. Secretara o trecu prin filtrul razelor sale x din cap până în picioare, cu aroganță și superioritate, strâmbându-se ca și concluzie. - Primul culoar la dreapta. - Vă mulțumesc pentru amabilitate! accentuă intenționat Karina ultimul cuvânt. Își reținu cu greu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să-i spună nimic înainte să meargă, când doar se hotărâse să încerce. Cât despre bărbatul cu care trebuia să dea interviul, ce ar fi putut să-i spună? Era o poveste mult prea lungă și cu siguranță ar fi deranjat-o că nu-i vorbise despre El de când se întorsese din mini vacanța petrecută în căsuța bunicilor ei. - Vin până la tine chiar acum. - Nu te deranja, chiar te rog să nu vii. Nu e cazul. Îmi este somn, vreau doar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să-i spună? Era o poveste mult prea lungă și cu siguranță ar fi deranjat-o că nu-i vorbise despre El de când se întorsese din mini vacanța petrecută în căsuța bunicilor ei. - Vin până la tine chiar acum. - Nu te deranja, chiar te rog să nu vii. Nu e cazul. Îmi este somn, vreau doar să dorm și nu ai avea cu cine să te înțelegi. Doar știi că nu sunt o companie plăcută când sunt obosită. - Sigur te simți bine
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
totuși, acele măsuri nu ar fi afectat și iubirea, nu doar suferința? După câteva zile bune în care nu îndrăznise să deschidă cutia magică în care se ascundeau mesajele de la el, poștașul sună la ușă. - Îmi cer scuze că vă deranjez, dar am încercat să pun în cutia poștală scrisoarea pe care ați primit-o, însă nu am reușit pentru că este mult prea plină. Se pare că nu v-ați mai ridicat corespondența în ultimul timp. M-am gândit că poate
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
încep. Ți-au mai spus-o și alții, nu? Poate că ar fi un mare semn de întrebare pe care ar trebui să ți-l pui. - Toți sunt nemulțumiți de mine. Mai bine nu mă mai nășteam, așa nu mai deranjam pe nimeni. - Nu e cazul să te victimizezi. Mai bine ai face ceva în acest sens. - Nu am nevoie de ajutorul nimănui. Pot trăi foarte bine și fără el. - Ba ai. Toți avem nevoie de ajutorul celorlalți, pentru că, vrem nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]