873 matches
-
fiecare zi a ceea ce reprezintă adevăratul fond al structurii psihice a cuiva. Μ „Acela care Își iubește viața o va pierde, iar acela ce o urăște o va câștiga” (Iisus). și de data aceasta gândul Înțelept Îmbracă hainele strălucitoare, dar derutante ale unui paradox care nu este deloc ușor de tradus. Desigur, se pune problema apărării sau, dimpotrivă, a condamnării unui anumit gen de viață, și anume a aceluia dominat de un foarte puternic instinct de proprietate, de o sete de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nimeni nu se îndoiește că lucrurile vor ieși bine și supravegherea își va atinge scopul, în schimb, consecințele nu mai sunt chiar atât de sigure. Dacă supravegherea se distinge prin dorința de a instrumentaliza informațiile obținute, răsturnarea ludică poate fi derutantă: ea iese uneori din făgașul prevăzut și prilejuiește neașteptate derapaje. Nu cruță pe nimeni și afectează destinele tuturor. Substituire și simularetc "Substituire și simulare" Schimbarea temporară a identității ar putea fi considerată un procedeu specific „răsturnării ludice”; uneori, însă, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și afectează destinele tuturor. Substituire și simularetc "Substituire și simulare" Schimbarea temporară a identității ar putea fi considerată un procedeu specific „răsturnării ludice”; uneori, însă, ea este mai mult decât atât, în sensul producerii unei percepții a supravegherii total diferite, derutante chiar. Înrudirea cu răsturnarea ludică este cât se poate de evidentă în actul al V-lea din Nunta lui Figaro. Profitând de întuneric, cât și de adăpostul oferit de arbuștii deși din parcul castelului, adversarii Contelui se ascund ca să asiste
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pe de altă parte, noi atribuim această interpretare funcției simbolice în măsura în care ea citește și leagă semnele între ele prin intermediul simbolurilor care interpretează, noi trebuie să recunoaștem că ea se situează la polul opus al confuziei tautiste". Fără îndoială, e ușor derutantă simplitatea soluțiilor propuse față de tușele apocaliptice ale tabloului schițat anterior, mai ales că autorul le lasă la un nivel destul de general, în contrast cu minuția cu care a descris efectele diabolice ale comunicării confuze. Bernard Miège în Societatea cucerită de comunicare întreprinde
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în care ne-am străduit, generație după generație, să ne încadrăm existența pe un fundal universal, să ne găsim un loc privilegiat față de toate creaturile, sunt acum desființate de perspectiva unor relații specifice dintre diverse părți de materie, sau, mai derutant, dintre diferite tipuri de energie. Știința conturează o realitate în care cu greu ne mai aflăm locul în calitatea pe care ne-o conferă: accidente ale evoluției. O reconstrucție semantică a existenței pornind de la această realitate încă își așteaptă împlinirea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
general corecte se ajunge la concluzii catastrofice, alarmiste 4). De la poezie la reportaj După Plumb, pînă la Stanțe burgheze, volumele lui Bacovia cuprind poeme scrise la mari intervale de timp unul de altul, cîteodată de peste două decenii. Faptul acesta este derutant pentru cititorul care nu le cunoaște datările. El e înclinat să le raporteze pe toate la momentul apariției fiecărui volum. Prin urmare nici nu se gîndește că poeme alăturate pot fi nu doar din ani diferiți, ci din epoci diferite
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
climatul literar, nici la producția editorială de sezon, ci are cu totul alt înțeles: „toamnă literară” e, pur și simplu, o toamnă ca în literatură! Spunînd asta, poetul se scutește de efortul de a o mai descrie. Tot în „Vînt”, derutant e versul „în zăvoiul decadent”. „Decadent” (cerut de rimă: „talent”) n-are nici o legătură (cum cred unii) cu orientarea literară de care Bacovia s-a simțit atașat și nu lasă să se vadă (încă) o obsesie lexicală. „Zăvoiul decadent” e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
publicate cu aproape un an înainte de aceasta. „Cogito” nu e echivalentul în versuri al alocuțiunii „Răsplătire generoasă”. Apoi Bacovia n-a făcut aci doar o simplă declarație. El a „lucrat” poemul, a ezitat, de pildă, în fața cuvîntului „fericit”, surprinzător și derutant sub condeiul său, optînd un moment pentru „edificat”. în fine, le reamintesc celor care revin la suspiciuni vechi (cum că versul 3 „Politice” n-ar fi existat și ar fi fost introdus în chip oportunist în citatele din necroloage - de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Iași pentru traduceri (1997); Premiul Salonului de Carte Cluj pentru Aeneis (1998); Premiul Fundației "Cella Delavrancea" pentru Opera omnia (1998). În ciuda varietății formulelor stilistice abordate de-a lungul a patru decenii, poezia lui Nicolae Ionel este de o rară și derutantă unitate. Practic, indiferent dacă alege ca manifestare metrica populară sau cea ermetică, dicțiunea epurată de rigori formale sau, dimpotrivă, concentrată în forme fixe tip haiku ori sonet, întinsa și substanțiala sa creație lirică se hrănește dintr-un filon unic. Ea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din primele două volume, Utopia posesiunii și Fără întoarcere, desenul acestei aspre crispări începe să capete un contur lipsit de echivoc, deși abia odată cu Tentativa de spovedanie instanța poetică este pe deplin pregătită să își exploreze conștiința minusului existențial. Fragilă, derutant de simplă, confesiunea acestei totale neadecvări la univers anunță, într-un text precum Nesfârșită-i surparea, esența și manifestările dramei: "în afara mea// încotro să pășesc?//numai pe potecile mele/ zdrențuite, însângerate,/ numai în/ pasul nesigur, șovăielnic,/ numai în gestul nehotărât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de antiparticule. S-au putut chiar produce atomi de antimaterie. Anumiți bozoni (de exemplu, mezoni cu sarcină) își au, și ei, antiparticulele lor. Chiar și quarcii au antiquarcii lor, și supercorzile antisupercorzile lor. NATURA SPAȚIULUI-TIMP Unul din aspectele cele mai derutante și mai fascinante ale filosofiei lui Lupasco este prezența stării T. Echilibrul riguros dintre actualizare și potențializare, care antrenează o densificare maximală a energiei, pare să vrea să indice, așa cum am explicat deja, că nici o manifestare directă a acestei stări
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cât mai largă*. SOMNUL RAȚIUNII Ceea ce s-a emis pe micul ecran, tardiv și segmentat, în legătură cu dramaticele evenimente de la Târgu Mureș, pare de necrezut. Iar ceea ce se aude, prin atâtea canale, confuz, imprecis, aporetic, e încă mai neverosimil și mai derutant. Cum s-a putut ajunge acolo? De ce autoritățile n-au informat la timp opinia publică și n-au dispus măsuri care să ducă la evitarea violenței? O strategie obtuză, întemeiată pe monopolul informațiilor și pe ideea nefastă că elaborarea oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
minorități sau mișcarea generală europeană". Regăsim aici un îndemn oportun și pentru clipa de față, căci el obligă la o lectură atentă a faptelor, una care să fie luminată, după expresia istoricului însuși, de o "filosofie" a devenirii. Dincolo de aparențe derutante, el descoperea în pașoptismul nostru realizarea unui principiu de "dreptate și frăție" ce venea din adâncul istoriei. Citind Mersul revoluției în istoria românilor, înțelegem mai bine că autorul dădea o replică celor înclinați să-și adjudece, elitar sau conspirativ, meritele
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care a și conceput o dramă a momentului respectiv, la A. Herzen și N. Cernîșevski, la o întreagă pleiadă de scriitori militanți care n-au încetat să se întrebe asupra vinovăției sociale și a remediilor posibile. Tabloul e complex și derutant. Ecaterina II întoarce spatele "luminilor", Pavel opune tendințelor iacobine un absolutism anacronic, Alexandru I visează, în plină epocă romantică, la hegemonia continentului. Spiritul aulic e încă departe de a se putea întâlni efectiv cu nevoile societății, tensiunile sporesc, odată cu subversitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în istoria acestei idei. La întrebarea deja pusă, dacă Europa e un spațiu geografic, un mit, un centru spiritual, o piață comună, nu trebuie să se răspundă disjunctiv, ci cumulând toate aceste ipostaze, poate și altele, într-o imagine complexă, derutantă, schimbătoare, al cărei studiu nu se poate socoti nicicând încheiat. A extinde mereu acest studiu e în același timp o exigență cognitivă și pragmatică. Cronica, XXV, 32 (10 august 1990), p. 1, 2 ISTORIE ȘI ANAMNESIS Dacă istorismul are și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
citadine, diferențiinduse însă de toate celelalte personaje ce aparțin acestui mediu. Ea se singularizează nu numai prin statutul social al adolescentei orfane al cărei viitor este hotărât de străini („Părinții Otiliei“), ci și prin codul ei moral și comportamental - contradictoriu, derutant. Studentă la Conservator cu o biografie romantică și o existență boemă, nonconformistă, Otilia nu este interesată de averea lui moș Costache, ci de o valoare spirituală: dragostea. Ea este surprinsă în procesul maturizării, experiența primei iubiri având un rol modelator
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lui Felix la București, Otilia manifestă față de el o grijă tandră și protectoare, ajutândul să se adapteze noului mediu și vieții de student. Curând, Felix înțelege că o iubește pe Otilia, însă dragostea lui este subminată de incertitudini, de comportamentul derutant al fetei. Astfel, în august, ei petrec două săptămâni la moșia lui Pascalopol, dar Felix nu îndrăznește săși mărturisească iubirea, nici măcar în momentele de vis când contemplă „pulberea de stele“, culcați pe căpița de fân (cap. VI). Alte episoade prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sunt multiple, stratificate. Fata - pe care autorul însuși o definește drept „exuberantă și reflexivă, cultă, nebunatică, serioasă, furtu noasă, meditativă, muzicantă“ - însumează toate crizele și contradicțiile adolescenței, dar și toate incertitudinile, neputințele și victoriile omului modern. Comportamentul fetei este contradictoriu, derutant (motivul oglinzilor mobile din odaia Otiliei și motivul celor trei fotografii sugerează mobilitatea psihică și continua devenire a eroinei). Nonconformista adolescentă pare capricioasă, instabilă, luând decizii care dezarmează. Acestea ascund însă o mare luciditate, o judecată matură, o justă apreciere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și delicii intelectuale. Conflictul psihologic se accentuează, provocând metamorfoza eroului: Ceva se schimbase, desigur. Nu mă mai interesa aproape nimic din vechea mea lume. Item 3: evidențierea relațiilor dintre două personaje semnificative pentru romanul experienței Captiv în universul magic și derutant al iubirii, Allan este gata să se căsătorească, dar Maitreyi îl roagă disperată să nu le dezvăluie părinților tăinuita lor dragoste, convingândul că aceștia nu vor fi niciodată de acord cu o căsătorie ce încalcă legile castei. Oficiază apoi o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în zilele noastre noțiuni curente în vocabularul psihologic și că toată lumea le utilizează în sensul dat lor de Freud, trebuie să insistăm asupra cauzelor și a consecințelor care nu pot să nu exercite asupra gîndirii ca orice confuzie o influență derutantă și cu atît mai nefastă, cu cît este vorba aici despre problema esențială a vieții umane. Greșeala capitală constă în aceea că Freud, neglijînd -sau mai curînd ignorînd instanța sublimantă, supraconștientul, o înlocuiește cu "supraeul", care este după părerea lui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o parte a acesteia îi aparține), cu atât mai puțin să-și evalueze propriile politici! Dar nu putem decât să visăm, dat fiind sprijinul tot mai mic de care se bucură cercetarea. 11. În fine, inconstanța politicilor publice franceze este derutantă și extrem de demobilizatoare pe teren. De la începutul anilor nouăzeci, au existat atâtea planuri cu efect anunțat, încât au ajuns să alimenteze un scepticism generalizat. Planul "Bayrou" împotriva violenței în școală: născut mort când președintele țării își critică propriul ministru al
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
important în fizică, ar fi util să precizez câteva lucruri în legătură cu această chestiune: "Ce este matematica?", apoi, "Ce este fizica?", apoi, în ce mod intră matematica în teoriile fizice și, în sfârșit, de ce succesul matematicii în fizică pare atât de derutant. Voi spune mult mai puțin despre al doilea aspect: unicitatea teoriilor fizicii. Un răspuns adecvat la această întrebare ar necesita o muncă laborioasă, experimentală și teoretică, care nu a fost efectuată până în prezent. Ce este matematica? Cineva afirma odată că
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
pentru noi. Teoria electronului liber ridică îndoieli în privința mărimii creditului pe care ar trebui să-l acordăm concordanței numerice dintre teorie și experiment ca dovadă a corectitudinii teoriei. Suntem obișnuiți cu astfel de îndoieli. O situație mult mai dificilă și derutantă s-ar ivi dacă, într-o bună zi, am putea stabili o teorie pentru fenomenele conștiinței sau ale biologiei care să fie la fel de coerentă și convingătoare precum teoriile actuale despre lumea neînsuflețită. Legea succesiunii a lui Mendel și lucrarea ce
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Figura 26). Incrementul infinitezimal de timp o pică din ecuație, oy/ox transformându-se y/x, iar la o nemaitrebuind să se gândescă vreodată cineva. Metoda oferea răspunsul corect, însă scamatoria prin care Newton făcea dispăruți niște termeni era extrem de derutantă. Dacă, după cum insistase el, (ox.)2, (ox.)3 și toate puterile mai mari ale lui ox. erau egale cu zero, atunci ox. însuși trebuia să fie egal cu zero. Pe de altă parte, dacă ox. ar fi zero, atunci împărțirea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu privire la tipul permis de mișcare. Fiecare observator trebuie să se deplaseze cu viteză constantă, în linie dreaptă. Cu alte cuvinte, ei nu pot percepe vreo accelerație. În teoria relativității generalizate, nu mai există restricții.) A doua supoziție este puțin mai derutantă, mai ales fiindcă pare să contrazică principiul relativității. Einstein a presupus că toată lumea - indiferent de viteza de deplasare - cade de acord în ceea ce privește viteza luminii în vid: de aproximativ 300 de milioane de metri pe secundă, o constantă notată cu litera
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]