775 matches
-
cântând cântecul de nuntă.395 Apa antropomorfică este în permanentă concordanță cu celelalte elemente primordiale, participând direct la suferința comunității patriarhale care caută tămăduire în forțele taine ale acestora; de exemplu, pentru a-și regăsi împăcarea cu lumea satului, femeile descântă "de judecată", cu pietrele "împietrite" de Sfântul Petru: " Bună ziua, apă mare, / Doamnă mare! / Mai șezi! N-am venit să șez, / Ci am venit să te dăruiesc cu mei, / Tu să dăruiești pe (cutare) cu o sută de zmei. / Martorii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în care se proorocește. Astfel, "ursita" poate fi citită într-o adevărată nuntire a apei cu focul care dezlănțuie puterile destinului, supunându-l dorințelor pământești. Fetele iau o oală cu apă neîncepută pe care o așază în vatra focului și descântă: Nu învârtesc oala, / Da-nvârtesc pe ursitul meu, / Poate-i în acest sat, / Poate-i în alt sat.../ De-i în pat, / Dă-l sub pat; / De-i pa laiță, / Dă-l sub laiță; De-i la ușă, / Dă-l
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ușă, / Dă-l sub ușă; / Izbește-l, / Pornește-l, / La mine-l sosește / Cu mâncarea lui, / Spre mâncarea mea, / Cu odihna lui, / Spre odihna mea, / Grăbește-l, / Pornește-l! / La mine-l pornește, / La mine-l grăbește." Cu apa aceasta descântată pe foc, în care s-au pus plante "cu puterea de a fermeca" busuioc, matocină, odolean, lemnu Domnului, năvalnic fetele se spală, apoi, iau apa în care s-au "lăut", o pun în oală și o așază la căpătâi pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
văzută, / Prețuită / Și iubită / Și eu în toată vremea!"433 În ziua de Sfântul Gheorghe, în zori, fetele merg la o fântână, iau apă în gură și, întorcându-se acasă, fac o turtă pe care o coc în vatra focului, descântând: "Eu întorc vatra, / Vatra întoarce cuptiorul, / Cuptiorul întoarce hornul, / Hornul întoarce cahla, / Cahla întoarce păretele, / Păretele întoarce leațurile, / Leațurile întorc acoperământul. / Toți micii, / Toți voinicii, / Toți sătenii, / Toți poporenii / Să cate numai la mine, / Numai mie să se închine, / Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
luând chip uman și suflare de viață. Povestea vieții a fost, la început, o îmblânzire a forțelor universului, printr-o adresare directă, ritualică, prin cuvântul rostit în ritmul cosmosului, ca descântec. Descântecul se supune unor reguli prestabilite: nu se poate descânta când e lună nouă și nu poate fi rostit duminica; în general, unele descântece se fac numai în zile de post, luni, miercuri și vineri, "până a nu răsări soarele".56 La români, unele descântece se bazează doar pe forța
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
busuioc), animale (ex. câine, cocoș, corn de cerb), insecte, alimente (ex. aluat, borș, făină, sare, mămăligă), lucruri uzuale (ac, argint viu, cărbune, cuțit, furcă, fus).57 În Bucovina, apa antropomorfă participă direct la ritualul cuvântului, primind ofrandă din partea celui care descântă; "descântătorul", înainte de a începe a descânta, merge la un râu curgător, cu pâine și sare, ținând o oală nouă în mâna dreaptă, face trei metanii, "în contra curgerii apei", aruncă în undele apei cu pâine și cu sare, ia apă binecuvântată
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de cerb), insecte, alimente (ex. aluat, borș, făină, sare, mămăligă), lucruri uzuale (ac, argint viu, cărbune, cuțit, furcă, fus).57 În Bucovina, apa antropomorfă participă direct la ritualul cuvântului, primind ofrandă din partea celui care descântă; "descântătorul", înainte de a începe a descânta, merge la un râu curgător, cu pâine și sare, ținând o oală nouă în mâna dreaptă, face trei metanii, "în contra curgerii apei", aruncă în undele apei cu pâine și cu sare, ia apă binecuvântată de pâine și sare, cu oala
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
umane cu ființa universală: "Nani, nani, copilaș, / Dragul mamii fecioraș, / Că mama te-a legăna / Și mâna ți-a săruta / Ca pe-o floare, dragă, aleasă, / Ca pe-un îngerel în fașă. / Nani, nani, cu mama, / Că mama te-a descânta, / Să te faci un viteaz mare / Ca domnul Ștefan cel Mare, / Să fii viteaz la război, / S-aperi țara de nevoi. / Nani, nani, puiul meu, / Tare drag te mai am eu, / Să fii `nalt, să fii frumos, / Ca un soare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
l-ai botezat / Și încreștinat, / Așa s-ajungi să-l și cununi. / Iar lumin-aceasta / Cum ai făcut-o / Și-ai gătit-o / Ți-ai împodobit-o / Așa s-o vezi și-n cea lume / De gătită / Și-mpodobită."200 "Ursita" se "descântă" cu ajutorul elementelor cosmice care îmblânzesc forțele malefice ale universului: "Lună, doamnă bună, bun cal ai, și frâu n-ai; să te duci la ursita mea, să te duci și să mi-l aduci..."201; "Stea, steluța mea, fă-te năpârcă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu spațiul, convertind evenimentul profan la sacru, prin năzuința cunoașterii. Deschiderea spre universalul din lucruri, dezvăluit de imaginea spațiu-timp, poate fi înfățișată de spirală care semnifică pactul ontologic cu timpul și cu spațiul: Prin "rostirea" cuvântului ritualic, fie că este descânt, cânt sau poveste, și prin "rostuire", ca așezare în rostul timpului și al spațiului, prin intermediul ceremonialului, imaginea-cronotop capătă multiple fețe, sub puterea destinului artistic, devenind o imagine de tip fractal care făurește universul creației: III.2. CATEGORII CRONOMORFE III.2
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și iar verde busuioc, / Hai, căiuții, la galop. Frunză verde, foaie lată, / Hai, căiuții, roată, roată, / Numai roata roților;"155 Soarele este prezent și în descântece, ca "ajutor", dar și ca element de comparație. În seara înspre Anul Nou, fetele descântă de "ursită", punând un inel pe o punte de pe o apă înghețată: "Bună seara, Sîn Vasile! Eu nu mă spăl de zoioasă, / De lepoasă, / Da mă spăl / De ură, / De făcătură, / Să rămân peste an: / Curată, / Luminată, / Ca sfântul soare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
statul meu / Și fă frumos trupul meu, / Să vadă, să știe lumea și norodu; / Să stai în gura mea / Cum stă lumea și ascultă cucu / Când cântă în mijlocul codrului / Și telegarii din fundul grajdului."157 În ziua de Bobotează, se descântă "apa", adusă de seara, în care s-a pus busuioc, și care a fost "bătută" de razele soarelui, descântecul fiind rostit de fetele care vor să fie "căutate, iubite" și "jucate de feciori": "Maica Domnului i-a răspuns / Și din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cosmică negativă care distruge echilibrul existențial, provocând boala numită "de soare sec". În descântecele de "soare sec", se utilizează apa, ca forță regeneratoare, și piatra, ca simbol al libertății și al divinului care reclădește sacrul din ființa umană. Astfel, se descântă cu 9 pietre, se stropește cu apă, iar pietrele se pun pe capul bolnavului, iar, în timpul descântecului, se împrăștie în cele patru zări. Portretul evocativ al soarelui este realizat de epitetele cromatice și de indicii temporali care ipostaziază destinul soarelui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Soare de la amiaz`, / Soare di după amiază, / Soare di la chindie, / Soare di după chindie, / Soare de 99 de sori, / Tu să nu coci, / Să nu răscoci, / Pi su` mâna mea să-ntorci, / Că ieu cu 9 pietri, / Te-oi descânta / Și pe tine-n mare te-oi arunca, / Tu, soare, de la prânz, / Di după prânz, / Di la chindie, / Di după chindie, / Nu mai fulgera, / Nu mai înjunghia, / Lasă pe cutare / Curat și luminat, / Că-i de Dumnezeu lăsat, / Că mama
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Că mama lui cân` l-a năsscut / Nicio nevoie n-a avut. Tu, soare sec, / Io acu pe tine te-nec. Șî voi izbituri, / Ieu vă ajung cu stropituri. / Ieu ieu 9 pietri din apă / Șî di soare te-oi descânta / Șî de-aicea-ncolo tu n-oi mai fulgera, / Cî pietrili cân` s-o-mpărțâ / Șî la răsărit, / Șî la apus, / Șî cum petrili nu să mai adună / Niciodată, una cu alta, / Așa să nu mai ajungă / Pe Constantin, durerile, / Făcăturile. / Să iasă din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Legume de la sudău / Și cu apă din Suceavă, / Nu-i mai mânca borș degrabă. Îmblă noaptea pe afară / Pe la răchite cu borți, / Pe la borți cu strigoi. Știe-a face de ursită, / De-ngheață și apa-n sită, / A vrăji, a descânta, / La fete-n palmă-a căta, / Flăcăi, fete-a fermeca. Apucă cârligu-n mână, / Trage luna în fântână. / Și când bate din picioare, / Întunecă și mândrul soare. / Poftim, fete și neveste, / Numai de vă trebuie. Puneți-o să vă arate, / Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cararara. / Cruce-n cer, / Cruce pe cer, / Cruce pe pământ / Veninul șarpelui să fie înfrânt."370 Antinomia om / șarpe, ilustrată de alternanța pronominală eu / tu, este anulată de prezența plantelor de leac: "Șerpe, / cotoșerpe, / tu m-ai apucat / și am descântat / la fântâna lui Iordan / c-o crenguță de brădan / și alta de leuștean, / ca mușcătura ta să rămână / chiar în astă zi senină / ca un fir de mac / în patru despicat, / în mare aruncat. / Tipu. Tipu. / Pe pustii. Și de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
secături nu-și cereau iertare, le-am dat bucățele de pîine sfințită. Era o groapă, unde ca niște cai puternici, cu picioarele au făcut mocirlă și au murdărit cu ea pînza. Pe acești răi cu mintea în pîclă i-am descîntat cu apă neîncepută și i-am uns să stea vioi și sila să nu-i mai țină. Voi striga: privește aceste măciuci care s-au murdărit iar acum se rușinează și plîng în hohote. Acești tineri geți, prin cetate vor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ceea ce e mai valabil în poezia lui G. Dumitrescu, dedicată cu statornicie petrarchiană unei unice femei moarte, pe care poetul o evoacă în mediul casnic, până și în bibliotecă: Biblioteca mă-nconjoară, stearpă De-nvățătură - pentru ce mă doare. Păianjenii descântă, ca pe-o harpă, Pe fire lungi, tăcerea fără soare Și plictiseala, umedă, coclită, Apasă peste viața-mbătrînită. Capitolul XXVI TRADIȚIONALIȘTII ION PILLAT Ion Pillat (1891-1945) a început cu poeme de un parnasianism exuberant, țipător, sub direcția lui Al. Macedonski, însă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și, peste tot, femei cu sînuri rotunde și ochi „ce-noată-albaștri În galeșă văpaie”. Acolo - austeritate, aici - desfătare, orgie sălbatică; acolo - oameni „tari de vînă și oțeliți În foc”, aici - juni magnați „pe perne de mătasă”, moleșiți de chefuri...; acolo - românii descîntă topoarele, aici - leșii dezmiardă paharele și trupurile femeilor; acolo - o pregătire aproape religioasă pentru o confruntare decisivă, reculegerea dinaintea posibilei morți, aici: „Aici beții și danțuri și chiote voioase, În fund suspinuri, vaiet și plîngeri dureroase! Aici de pofte rele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
observație sau de practică psihologică. Ca și în restul țării, și în Moldova descântecele, asociate cu o medicație propriu-zisă (evoluată odată cu lărgirea terapiei populare), au constituit un fond aproape inepuizabil descântecul exprimă animismul; sunt mai multe forme, femeile bătrâne mai descântă și astăzi, în Moldova, cu cuvinte sugestive: "ieși duh împielițat, din suflet curat duhuri ieșiți, duhuri pieriți, duhuri fugiți, din cap, de sub cap, din creieri, de sub creieri, din creștetul capului, până-n tălpile picioarelor*. (Surse de mare interes vezi în recenta
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
luminat, ca argintul strecurat, de la Maica Precistă lăsat”. La urmă se dădea celui bolnav să bea din apa în care se stinseseră cărbunii. Pentru vindecarea durerilor de stomac, copiii, uneori și vârstnicii, erau duși la anumite bătrâne, care știau să descânte și să „tragă” de „rânză”. După fricționarea mușchilor din regiunea stomacului, bolnavului i se descânta în ceapă (care se înțepa cu un ac) și în țuică (se agita într-o sticlă cu un bețișor). Trei dimineți la rând, bolnavul trebuia
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
bea din apa în care se stinseseră cărbunii. Pentru vindecarea durerilor de stomac, copiii, uneori și vârstnicii, erau duși la anumite bătrâne, care știau să descânte și să „tragă” de „rânză”. După fricționarea mușchilor din regiunea stomacului, bolnavului i se descânta în ceapă (care se înțepa cu un ac) și în țuică (se agita într-o sticlă cu un bețișor). Trei dimineți la rând, bolnavul trebuia să bea câte o înghițitură din țuică și să mănânce părți din ceapa descântată. Printr-
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
spunea: „puiul în casă”, apoi se arunca câte o surcea în curte, continuând a spune: „uliul, vulpea, cioara, afară în pădure, în pustietăți”. Așa se proceda până la ultimul pui. Gospodinele aveau o mare credință în acest descîntec: „Dacă nu-i descântam, piereau și mai mulți” spuneau ele. Cu timpul, încrederea în forța magică a descântecului dispare. III. 4.6 OBICEIURI LA NAȘTERE, CĂSĂTORIE ȘI ÎNMORMÂNTARE III. 4.6.1 Nașterea Dintotdeauna provițenii au acordat o atenție deosebită celui nou- născut. Moașa
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
de aceea oamenii le alungă de lângă casă punând un craniu de cal înfipt într-un par în fața porții. Cei care le văd și vor să rămână teferi, trebuie să se dea de trei ori peste cap și să li se descânte. Oamenii le gratifică pe Drăgaice cu apelative ca: zâne, domnițe, împărătesele văzduhului, fetele codrului, șoimane, mușate, vântoase etc. Tradiția le-a individualizat, dându-le nume ca: Ana, Rudeana, Ruxandra, Tiranda, Todosia, Trandafira ș.a., a stabilit și numărul lor 3, 7
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]