1,560 matches
-
povestire - Întâmplări pe șosea - în „Steaua” (1960). Cea dintâi carte, Pâinea și bicicleta, îi apare în 1966. Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1969 și al Asociației Artiștilor Plastici din Cluj din 1992. Maniera de a povesti a lui B. descinde în linie directă din proza lui Panait Istrati, de care îl leagă ținuturile dunărene și dobrogene de baștină. El nu are însă nici forța, nici lirismul maestrului de sub tutela căruia a făcut, de-a lungul anilor, evidente eforturi de a
BALACEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285557_a_286886]
-
introspecției, despre fluidul imprevizibil al memoriei. Pentru C., „totul are un sens”, detectabil, dincolo de ceea ce se vede, prin „intuiția suprarealității”. În „heraldica” de mitice rezonanțe a îngânduratului epistolier, și opera de artă poate să incite la o „evadare în supranatural”. Descinzând din imperiul „irealității” în orizontul realului, memorialistul povestește, cu un fior al retrăirii, despre lumea de culori, miresme și forme prin care i-a fost dat să treacă. „Spectacolul anotimpurilor”, „descoperirea mării”, „vasta și luminoasa nostalgie a Moldovei”, a Iașilor
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
spuneți! Și acum ce faceți? - Păi ... dacă totul e gata, abia după amiază am tren spre Iași. - Nu mergeți cu noi la nuntă? - ?! - Haideți cu noi, măcar să vă mai relaxați un pic! Am urcat în mașina domnului director și am descins la nuntă. După câteva vorbe șoptite la urechea unuia dintre amfitrioni, toți ochii erau ațintiți pe mine așa, ca și cum aș fi fost o persoană foarte importantă. Când să intru pe poartă, mi s-a întins o sticlă cu vin cam
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ne-am propus să abordăm aici această luare de poziție filozofică. Trebuie totuși să constatăm că, în ultimă instanță, omul modern areligios își asumă o existență tragică și că alegerea sa existențială nu este lipsită de măreție. Acest om areligios descinde însă din homo religiosus și este, fie că vrea sau nu, opera acestuia, adică s-a constituit datorită unor stări asumate de strămoșii săi, fiind în cele din urmă rezultatul unui proces de desacralizare. Așa cum "Natura" este un produs al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
târziu, când monarhiștii constituționaliști dobândesc din partea fostului suveran, Don Manuel, în exil la Londra, o repudiere a principiilor revoluționare ale integralismului. Drept răspuns, integraliștii renunță de a mai considera pe Don Manuel pretendentul legitim al Tronului Portugaliei, - mai ales că descindea din "uzurpatorul" Don Pedro - și declară succesor pe un văr depărtat al lui Don Manuel, Don Duarte, descendent direct din exilatul Don Miguel. Acestor certuri între monarhiștii conservatori și integraliști le-a pus capăt moartea lui Don Manuel. Astăzi, singurul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a Mașei, cum se spune, fu scoasă la mezat. Până și puștii de o șchioapă știau tot felul de intimități din casa ei. Și de ar fi fost doar numai atât: fu sesizată, după cum era de așteptat, și procuratura. Miliția descinse În gospodăria ei, cu câini dresați și detectoare, răscolind fiecare petec de pământ. Oamenii legii se cățărară În pod, apoi pătrunseră și În beci, unde mai rămăseseră o damigeană de vin pe jumătate plină și trei canistre de murături, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
topite pentru gloanțe, nici crucile coborâte de pe cupole pentru ca În locul lor să se Înalțe stele În cinci colțuri, simbolizând forța omului, care urma să cucerească Încetul cu Încetul Universul și să devină stăpânul lui absolut. Călugării trăiau pașnic În mănăstire, descinzând din când În când și prin satele din jur; din toată ceata de călugări se distingea starețul Pafnutie, care ducea o viață de sfânt, având o mare autoritate printre confrații săi, ce-l iubeau și-l venerau ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Susținea că fusese asasinat de Stalin. Dar chiar așa, asasinat, Buharin continua să-i facă vizite și să-i aducă flori. Buharin nu venea Însă singur, ci uneori sosea Însoțit de Churchill sau de Truman, iar alteori În locuința lor descindea Însuși Iosif Vissarionovici, cu care bătrânica făcea conversație. Într-o zi, Mașa Își luă inima În dinți și o Întrebă cum e posibil s-o viziteze un om mort!? „Și ce dacă e mort, răspunse bătrâna. Am fost prieteni atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rele. O cometă roșie, cu coadă ca o mătură, sau fulgere și tunete În zi de Bobotează. N-au apărut nici unele, nici altele. N-au trecut Însă nici bine sărbătorile că s-a auzit zvonul că la Sfatul Popular au descins tovarășii, veniți să-i lămurească pe țărani să se Înscrie În CAP. Și i-au „lămurit“ atât de bine, Încât după o lună de zile Întreg satul era colectivizat. Dubițele veneau În toiul nopții. Tovarășii intrau dintr-o casă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
geanta burdușită cu acte și mâncare la căpătâi (inițial vru să se Întindă pe birou, dar acesta se dovedi a fi prea bicisnic pentru trupul său atletic) și adormi de-ndată. Visă, după cum, de altfel, era și de așteptat, că descinsese cu Întreaga șleahtă de hamali la el la bucătărie, iar nevastă-sa, neașteptat de bine dispusă, Îi Îndopa pe toți cu blinele și scrumbii. Lacomi din fire, musafirii, ca de altfel și stăpânul casei, mâncaseră atâta, Încât li se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Habar n-aveam că un personaj ridicol, cu bundiță și burtă, senator țărănist, o să fie ctitorul aceleiași prohibiții în România lui 1999. Da’ mă rog, la noi private e cam goală de property, că pădurile se taie în disperare... Am descins în SUA după un zbor pentru care mă înarmasem cu o plasă enormă cu sandviciuri, să nu mor de foame crossing the ocean. De unde să știu eu că ne dau întruna de mâncare și că o să mi se rupă inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vreme am fost și eu prizoniera modelului „omului de cultură”. A celui care apare, emană panseuri fundamentale, pune nația în fund de prea marea lui înțelepciune. Nu vreau să scriu azi doar despre sursele interbelice ale acestui model, din care descind intelectualii sublimi, care măcar au verticalitate, ci mai degrabă despre sursele lui comuniste, din care descind ceilalți. Cred că societatea noastră totalitară a fost populată cu multe „grădini antropologice”, fiindcă mi-ar fi greu să spun că era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fundamentale, pune nația în fund de prea marea lui înțelepciune. Nu vreau să scriu azi doar despre sursele interbelice ale acestui model, din care descind intelectualii sublimi, care măcar au verticalitate, ci mai degrabă despre sursele lui comuniste, din care descind ceilalți. Cred că societatea noastră totalitară a fost populată cu multe „grădini antropologice”, fiindcă mi-ar fi greu să spun că era vorba de rezervații, o dată ce erau bine ținute sub control, inclusiv dinăuntru. Cele mai multe erau întreprinderi de stat și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
le trăsnește a putere de anihilare. Se simt strivite și mici. Oricum, este o mare necuviință să stea cu bărbați la masă, așa că se volatilizează îndată ce ei apar. Inserție. Nu mă pot abține să nu îmi amintesc alt episod care descinde din cultura islamică foarte tradiționalistă și extrem de prietenoasă față de femei dacă ele stau pitulate în cotloane. Prin 1998, Adrian și cu mine am fost insistent invitați la ambasadorul Iranului, care se înscrisese la doctorat la Filosofie la Universitate și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
soț în Irak: „Am venit după o mâncare caldă”, zice el, cărând tava cu curcan de Thanksgiving. Eternul și fascinantul prototip de soție republicană pe care istoria feminismului nu scrie nimic. Pe de altă parte, tot acolo în Irak a descins și Hillary Clinton. Cu mai puțin tam-tam mediatic, fiindcă ea este în opoziție. Femeia asta nu se mai învârte în jurul nimănui. Se învârte ca politiciană deplină, ca reprezentantă a partidului ei. Trist ce face media. Și mi-este foarte clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dacă ai veni și tu. Am avea ocazia să ne cunoaștem mai bine și... știi... să le facem și un bine semenilor noștri. Altruismul: ultimul răcnet. Știam totul despre aceste proiecte. Pe scurt, un grup de tineri petrecăreți din New York descind în mijlocul unei comunități rurale sărace din Pennsylvania și insistă să le construiască o casă unor prăpădiți bătuți de soartă. Orășenii se distrează de minune, alergând de colo-colo, jucându-se cu sculele electrice și stând treji toată noaptea, bând bere în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Boabdil, cu trei ani mai înainte, era însoțit, zice-se, de șapte sute de persoane, care-și aveau acum un cartier al lor unde viața era rânduită tot după moda de la Alhambra, dar fără fala de acolo. De obicei, noii sosiți descindeau pentru o vreme la rudele lor cele mai apropiate, ceea ce am fi făcut cu siguranță și noi dacă am fi fost fără Warda. Dar, așa cum se înfățișau lucrurile, nu se mai punea problema de a petrece nici măcar o singură noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dimineața am nevoie de combustibil. Rezervorul e aproape gol. Mă duc, sigur că mă duc - așa cum mă voi duce când se va împlini sorocul, când va suna de recreația mare. Sper să nu mă recreeze de tot, marea mea recreație... Descindem deci din taxiuri, îmbrăcați în pardesiurile noastre din cașmir, cu umeri largi. Fata în costum de lesbiană și cu o cravată rozalie în ape (mi-am spus că, dacă aș vrea, aș putea să mă culc cu ea, deși s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întemeiat și sărbătorit. Poporul rămâne statornic și se înnoiește organic în virtutea firii și a lucrului, așa cum cere realitatea, și înnoirea trebuie să plece dinăuntru vechii realități nu să se alipească străină, ca un corp de adaus. Pe urmă acolo unde descind cei mulți cu viața lor se întâmplă cu adevărat o firească integrare a noului pe vechea tulpină. Poetul este treaz la acest natural pelerinaj al celor mulți care nu se lasă niciodată furați de concepte artificioase, care luptă mereu până ce
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
se reluară. Agasat de bărbia inginerului, care se mișca Încoace și Încolo, nefiresc, pe deasupra mesei, Bikinski Îl Înțepa rostind, cu sau fără voia sa, pe un ton imperativ, cuvântul smoală (sau catran), făcând astfel aluzie la faptul că, atunci când inginerul descindea la Corso direct de pe șantier, hainele sale mai miroseau Încă a gudron. De fiecare dată când se așeza pe scaun, pictorul, privindu-l cruciș, Îl Întreba: „Câți kilometri de asfalt ați turnat azi pe șoselele patriei? Ați ajuns la kilometrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cruntă și ștergerea memoriei erau mijloace prin care medicul Încerca, În disperarea lui, să pătrundă tocmai această lume a somnului fără hotare. După un marș de câteva zile, ca să scape de sâcâiala de acasă sau de alte neplăceri, stomatologul Paul descindea la cimitir. Mulți șoferi de taxi cunoșteau aceste ciudățenii ale sale, deși, la drept vorbind, el apela destul de rar la serviciile lor, preferând să meargă până la lăcașul său de veci pe jos. „Puțină mișcare nu strică niciodată”, filozofa el... Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zvastici pe pereți. Veniseră la agapă, printre alții, Bikinski și cu Satanovski, care tot Încercase să-i momească să joace cărți. Ajunsese acolo și o anumită Lily Fundyfer... Și alte paparude. A ieșit un scandal cumplit... La fața locului au descins jandarmii. Cu chiu, cu vai, mituind-i, stomatologul Paul reușise să iasă din Încurcătură... De atunci, Noimann obișnuia să se reculeagă de unul singur În lăcașurile sale. „E-un mic rai și un iad acolo”, murmură el, făcându-i semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de Crăciun și o scenă a Nativității - producând arsuri grave celor trei copii care îngrămădeau cadourile învelite în hârtie colorată deasupra unui prunc Iisus puternic iluminat. O mașină a pompierilor, o ambulanță și trei mașini de serviciu ale poliției au descins la locul dezastrului, creându-se o mică neînțelegere jurisdicțională atunci când au apărut în forță și cei de la Poliția Metropolitană, LAPD, un dispecer novice confundând Sierra Bonita Drive cu o adresă din Oraș - nu din Comitat. Apoi au mai fost cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
liniilor feței. - Parcă se aude! zise Mini, preocupată acum de tramvai. - Când s-o și vedea!. Ascultă legătură de întîmplări! . . . Nu! Mika-Le e splendidă!. . . când n-am de-a face cu ea, vezi bine! Ce logică perfectă!. Ghici unde a descins Mika-Le în faimoasa seară când a plecat gonită de la moșie? Nu-ți dă în minte și e, totuși, de o consecvență admirabilă!. . . La Notre-Dame! - Aaa! se miră Mini. - Precum îți spui! Socoteală simplă. Nu o putea da afară și nici
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
oferi o ospitalitate așa de largă, să o refuze. . . Dar Lenora bolnavă nu putea fi contrariată în capriciile ei. .. Se temea să nu o supere copilul.. . Chiar în confidențele ei, Elena punea mult protocol, mult înconjur al adevărului. In sfârșit, descinseră la otel, dar fusese cu neputință ca Lenora să se deprindă cu strâmtoarea de-acolo. Unchiul, bătrânul Hallipa,, tatăl verișoarei Eliza, avusese atunci ideea să le pună la dispoziție căsuța acesteia. Cum unchiul avea oarecare ascendent asupra lui Doru și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]