63,813 matches
-
mai dădea o lovitură de grație unei alte comunități, în care se insinuase prin repertorii actoricești. Retragerea sfidătoare a lui Albin Negrescu nu-l tulbură pe generalul de arme, care părea să considere jocurile încheiate, în vreme ce generalul de evenimente îl descoperea în mulțime pe Drumezea, care, cu ochii întredeschiși, îi urmărea tremurător mișcările. Generalul de informații părea paralizat și el de situație. Se pregătea, poate, să se predea, ca în timpul loviturii de stat, luând drumul temniței. Nu-l mai putea ajuta
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
drumul temniței. Nu-l mai putea ajuta pe inițiatorul operațiunii, dar nici Negrescu nu avea de gând să-l solicite. El studia somnul profund, cu tresăriri rare, al Taniei. Rămasă în aceeași poziție, ca atunci când fusese expusă în fața amvonului, o descoperi pe Lunetta. Nicăieri nu se zărea Ursula, de parcă o înghițise pământul, doar magicienii se retrăgeau unul după altul, fără să lase în urma lor vreun cuvânt despre următoarea etapă a operațiunii. Trezit din năuceală, Albin Negrescu hotărî să urce în prima
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
explozii. §i cu promisiunea că voi onora invitația lor la festivalul de filme documentare de la Berlin. Unde urma să merg însofit de cineva din Ministerul Culturii, așa cum cerea protocolul. Iar acel „cineva“ era o doamnă, pe care tot ei o descoperiseră -doamna Cue. Mai tarziu, Siegfried - care învafase și el câteva boabe pe românește - mă sunase de la Berlin ca să perfecteze dată sosirii noastre acolo. N-am să uit niciodată eroismul cu care încerca să se facă înțeles: „Eu vrei avut convorbire
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
le scosese pe masă, el alesese palinca și slana, pe care le primisem de la un prieten din Ardeal. Ne-a spus că se trăgea dintr-o familie de irlandezi și, după cum știa să ducă la gură, nu-și dezmințea originea. Descoperise băutură asta „de șaizeci de șanțuri“ la Timișoara și devenise fânul ei declarat. L-am descusut mai întâi în legătură cu fiul meu. Erau colegi la un liceu din New Jersey, unde Codruț preda sportul. Locuiau în apropiere unul de altul, într-
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
am trăit-o. Nu am de gând s-o povestesc din nou și pentru cititorii acestui român, cu toate ca murfi dintre ei ar putea s-o afle de-aici, pentru prima oară, așa cum a fost. După ce-au crezut c-au descoperit-o în cărțile de istorie, de ieri și de azi. Dar pe care și unele și altele i-au ascuns-o măcar în parte. Păcătuind toate la fel de mult, chiar dacă din motive diferite. Dar păcatul nu e numai al celor care
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
de neîmblânzit; și fără precauții, fără teama că unele mărturisiri l-ar pune într-o situație - ca să zic așa - stingheritoare. Episodul relațiilor incestuoase cu tânăra și prea senzuala sa mamă este, am văzut, edificator. Nu e singurul. " De copil am descoperit ce înseamnă femeia, frumusețea, sănătatea și igiena sa. Asta a contat mult în viața mea, pentru că copilul ce eram, cu o mamă ca a mea, a învățat ce înseamnă o adevărată femeie." Interlocutorul insistă, nu vrea să treacă prea repede
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
se plîngeau că este capricios și mai ales că trage imprecis, rănește vînatul, ei trebuind să alerge să-l caute. în majoritatea cazurilor, cerbii răniți nu erau găsiți, vînătorul fiind nervos și supărat pe pădurari; metoda substituirii vînatului nu se descoperise încă." (Lucian Dincă, Vînători cu Ceaușescu). într-un rînd, în pădurea Malu Roșu din ocolul silvic Scroviștea, semnalul vînătorii, în premieră mondială, s-a dat nu cu cornul, ci cu o talangă de oi. Șeful statului a împușcat în trei
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
-l strângeau într-o menghină alunecoasă. De fapt, casa nu era o casă ci un "imobil". Imobilul filialei Băncii Românești. Tata era intendent și mecanic de întreținere. Singura meserie adevărată din acel imobil! Ce-aș fi știut, ce-aș fi descoperit, ce-aș fi făcut în viață dacă Tata ar fi fost arhivar, contabil sau chiar directorul băncii? Dacă aș fi văzut în toată copilăria doar hârțoage, registre, coli ministeriale umplute cu cifre...? Pe când: ascensorul... Câți copii și-au văzut tatăl
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
fost deajuns o bombă care să blocheze scara ca să ne trezim prinși ca niște șoareci în cursă. Dar nu la asta mă gândeam. Nu mă interesau nici micile sertare de metal, "safeurile" încastrate în zidărie, semănând cu - ceea ce aveam să descopăr mai târziu - casetele funerare dintr-un columbarium. Cât dura alarma, eu priveam, admiram bicicleta. Sub tavan, prinsă pe două piroane bătute în perete, era bicicleta domnului director Zamfirescu. O cursieră cum nu exista în tot orașul. Cu pneuri subțiri ca
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
criticii pentru că, în fața enormei zădărnicii a vieții sînt microscopice zădărnicii. Aceasta e obsesia în tot ce a scris Eugen Ionescu. De ce îmbătrînim, de ce murim, de ce mor cei pe care îi iubim, de ce e posibil răul? Întrebări pe care omul le descoperă în genere, altfel decît retoric, abia în a doua parte a vieții. În tinerețe semnul de întrebare e o cochetărie, mai tîrziu el devine o traumă și uneori, o exclamare revoltată. Or, Eugen Ionescu vorbește de la început ca un bătrîn
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
din romanul anterior (Zile acasă), fost profesor în Ardeal, la Daia, cel care, la șapte ani, în Sighișoara, cumpăra fursecuri cu mentă de la Capesius. În 1978, nepotul din generația postbelică (obiectiv cu istoria, dar și implicat moral și justițiar) îl descoperă pe Capesius la Stuttgart, trăind cu familia într-o opulență arogantă. Figura centrală a cărții și a comunității săsești transilvănene - expusă în centrul tentativei de înțelegere umană - dintr-un moment tragic și demonic al istoriei, Viktor Capesius, născut în 1907
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
al jocurilor (inter)textuale și al dexterității combinatorii, Angela Marinescu îi opune o poezie a trăirii maxime, viscerală, și, pe alocuri, inestetică sau chiar antiestetică. O poezie care coboară direct din Strigătul lui Munch. Firește, roata (poeziei) nu a fost descoperită odată cu scrierea acestor rînduri, dar distincția este importantă în destul de uniformizatul climat poetic contemporan. Dincolo de aceste foarte interesante precizări legate de propria sa artă poetică, Angela Marinescu face și cîteva observații legate de realitatea confuză a perioadei de tranziții. Cu
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
și un imens talent de povestitor. Știe că efectul sporește dacă mesajul este livrat în cadrele unei povestiri și, de aceea, textele lui despre fotbal funcționează după legile purei narațiuni. Cine are răgazul de a privi naratologic aceste articole, va descoperi cât de sofisticat sunt construite. O serie întreagă de strategii narative sunt folosite dezinvolt și cu precizie. La sfârșitul unei scurte monografii a lui Waldir Pereira, celebrul Didi, fotbalist brazilian din anii ’50, jurnalistul recunoaște că nu l-a văzut
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
apoi, la moarte de tribunalul din Salem, dar, câțiva ani mai târziu, judecătorul care îi rostise sentința moare de hemoragie, împlinind, astfel, un blestem. Exemplele ar putea continua, fiind, fiecare, la fel de neașteptat și incitant, stârnind, fiecare, aceeași poftă de a descoperi ce se află dincolo de povestea mereu prea parcimonioasă în amănunte, aproape întotdeauna indiferentă la context și dezinteresată de explicații până la pragul absurdului. Lectura extensivă a colecției pe care o propune, acum, Constantin Eretescu ar putea fi, în acest sens și
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
doborîtă de spaimă în fața sfîrșitului fatal, gata mereu de șotii. Banalitatea ostentativă, provocatoare ține în șah solemnitatea. Forul oralității familiare joacă un rol de căpetenie. Apelînd la un limbaj primenit (săteanul actual citește presa, ascultă radioul și urmărește televizorul), poetul descoperă un fond carnavalesc străvechi. Ritualul se dizolvă în bună dispoziție, angoasa trece în bonomie, spaima se topește în farsă. Extincția e tratată prin antidoturi umorale, înecată în chef: „Dar e sinistru, dragă. Ascultă,// coborîrea pe Phobos avînd să se facă
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
fost „repede înăbușită”. La România literară, cum ar veni. Îl informăm pe dl V.S. că nimeni nu le-a înăbușit celor doi eventualele porniri agresive. Motivele plecării lor sînt altele. Și dacă-i urmărește în Evenimentul zilei, dl V.S. poate descoperi și singur că L.M. și C.R. sînt doi tineri critici talentați, destul de cuminți în judecăți, a căror agresivitate maximă este de a respinge proza actuală a dlui Fănuș Neagu pe care mai toți criticii serioși o resping de la o vreme
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
ele fără să le observăm, iar cînd le observăm o facem doar pentru a le evita, în momentele de ruptură intervenită în corpul social, cînd energiile se dezlănțuie și reprezentările comune se clatină, statuile își încep viața lor dramatică. Sînt descoperite subit, evaluate, dincolo de orice criteriu estetic sau moral, ca forme de mitologizare a unei lumi corupte și a unei istorii viciate și linșate spontan sau executate ritual. Înainte de a modifica istoria însăși, de a-i descongestiona articulațiile gripate și de
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
constant al Europei Libere. Caietele lui Ozias este, așadar, debutul literar al lui Ion Vianu. Subiectul romanului ar fi, foarte pe scurt, cam acesta. Un anume Dan Naidin, autoexilat în străinătate, se întoarce în țară la jumătatea anilor ’90 și descoperă că, de fapt, fusese înfiat. Va face niște investigații și o va afla pe mama adevărată, apoi chiar și pe tatăl său (aceștia nu trăiau împreună): Radu Popescu - Călărași, un personaj decadent de viță nobilă, care îi va încredința un
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
ceea ce, totuși, n-o împiedica să știe (și-ncă prea bine) ce e aia „la botu’ calului”. Din păcate, cu anghinarea ni s-a cam terminat și fondul lingvistic comun, asta dacă e să nu mai pun la socoteală fluturele descoperit ca prin minune la ultima masă, în mijlocul unei conversații anglo-franco-esperantistă despre utilizările în română și bulgară ale balcanicului paparudă. Dacă, într-adevăr, albaneza - numită la ea acasă shqiperise - iliră sau nu, nu seamănă, ca sonoritate, cu nici o limbă pe care
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
ar fi fost din nou tânără. Și atunci ieșea din casă, ușoară, mândră de ușurința cu care călca. Când umbli pe jos lucrurile se văd altfel, cu altă viteză. Observi că e iederă pe un zid unde altădată nu era, descoperi că begonia de pe o scară crescute cu aproape o palmă de la ultima trecere pe acolo, că o anumită fereastră are aproape mereu o pisică ce doarme în spatele geamului. Sau că, la o casă scoasă în vânzare, apăruseră deodată niște câini
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
ai renumitei „Schola cantorum basilensis”, care, în costume și roluri de chelneri, servesc o cină somptuoasă. Punerea în scenă, aparținând lui Björn Jensen, fratele dirijorului, este de un suprarealism decent, ideea fiind că acei servitori, în pauzele lor de lucru, descoperă mai multe aspecte ale morții, în relație cu structura cantatei dedicate părților trupului lui Iisus. Clipele cele mai intense sunt acelea în care se joacă ruleta rusească - cu un singur glonț în revolver - și când pe fondul unui text din
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
care este cosangvin. A-l înseria comod pe eroul lui Caragiale între funcționarii dependenți, în actele și deciziile lor vitale, de capricii ierarhice sau de cutume birocratice este o dovadă de superficialitate: nu în exterior, ci doar înlăuntrul său putem descoperi resorturile adevărate ale impulsului obscur care-i împinge inexorabil mâna către ștreangul fatal. Inspecțiune este o construcție sferică, autarhică, aglutinând toate datele necesare elucidării misterului acestei variante insolite de „crimă perfectă”. Să începem cu sfârșitul. La întrebarea „De ce?... de ce, nene
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
Vartic - Marta Petreu”, ca și în eseurile și exegezele ce țin de “echinoxismul speculativ”. Ion Vartic își mărturisește cu insistență programatică, de altfel, opțiunea pentru un anume manierism - stilistic și conceptual deopotrivă - al construcției critice în cartea sa Clanul Caragiale. Descoperind în enigmaticul text matein Remember “o profesiune de credință în spirit manierist (luînd termenul în accepția lui Gustav René Hocke)”, care constă în “potențarea tainei prin taină” și în elaborarea unei estetici și chiar etici a tainei așadar, Ion Vartic
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
inpecția), că, în fine, inspectorul sosește?”. Metoda critică sintetizată aici de către Ion Vartic - aceeași ca în excelentul său eseu din 2000, Cioran naiv și sentimental - are afinități cu teza lui Matei Călinescu privind relectura hermeneutică de tip cvasidetectivist, menită să descopere secretele semantice pe care textul le ascunde abil în el însuși, uneori chiar împotriva intenției auctoriale de a face sens. Așa, de pildă, un “cifru”, ori, altfel spus, un criptonim, ar conține, în opinia lui Ion Vartic, numele personajului matein
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
despre o călătorie este vorba și în filmul “Au sud des nuages”, realizat de Jean - Francois Amiguet: Adrien, un fermier de 70 de ani își părăsește vacile și satul din Alpi, pentru a vedea China. Un drum lung în care descoperă noi așezări și oameni, în care învață să nu mai fie singur și înțelege valoarea prieteniei și a iubirii. Un film traversat de o mare tristețe (a poveștii, a personajelor), fără nimic turistic în el, regizorul fiind interesat nu de
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]