821 matches
-
m-am retras. Pa și pusi! 8. Cu vreo zece zile înaintea reprezentației noastre, eu și cu Iozefina serbam deja două săptămâni de la primul nostru sărut. Merg la întâlnire pe la orele la care biblioteca nu avea mulți clienți. Ajung primul. Descui pentru că aveam și eu și Iozefina chei de yală de la intrare. Iau o carte dintrun raft și aștept citind aiurea, câteva pasaje la întâmplare. Fiindcă pe ușă scria vin imediat, era foarte clar că bibliotecara noastră era dusă probabil la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îi înțepa încă de pe-acuma, nările. Fosa - o altă lume. O lume în care afli că unele fete și unele femei la locul lor, sunt de fapt aproximativ niște stricate. Semicurve cum îi place lui Valy să le numească. Descuie Casa de Cultură prin dos, pătrunse în holul aglomerat de tot felul de lucruri puse alandala parcă în fugă sau speriate de cutremur. Ușa nu era mascată ca atunci când i-o prezentase Valy prima oară. Fiind descuiată, ușa se lăsă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cum să-l vadă, deoarece ea stătea în pat, cu ceafa spre ușa dintre camere. Karin-tante îl aștepta citind la veioză. Îl aștepta ca și cum cineva ar fi anunțat-o că va veni. Nu exagera cu nimic, deoarece toate ușile erau descuiate. Probabil că așa dormise. Gerard își atârnă bocceluța și hanoracul în cuierul de pe hol și intră în așa-zisa sufragerie obținută de familia generalului după ce împărțiseră apartamentul în încăperi de sine stătătoare. Cu toate că visase ceva legat de venirea lui Gerard
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-i trecuse prin cap să spună. Se duse apoi la bae și-cuie ușa. Se lipi cu spatele de ușă. Nu dură prea mult și apărură cei alertați. Începură să bată. Nu bateți, le strigă ea, intrați, că ușa este descuiată. Aceia intrară. Le arătă ușa de la bae. Le mai arătă, cu degetul, și pistolul mitralieră de dincolo de mătură și banii din sacul din care mulți căzuseră pe covor. Cînd îl scoaseră, pe soț, din bae, careva dintre ei exclamă: aici
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Nicu puțin. Dă-mi-l. Cînd pot trece pe la dumneavoastră? Știți, am o firmă de mobilier urban. Poți trece și acum, te aștept, spun enervat. Cum acum? Păi, nu mă mai culc. În trei ore ești aici. Mă duc să descui ușa. Intră direct, nu mai suna. Omul pasează telefonul și eu închid. Am mai spus eu și altele, dar cu siguranță că voi fi cenzurat, așa că... Nu mai pot adormi și mă mulțumesc cu o stare de semiveghe. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gîdilă chiar acum cerul gurii - Omama ar fi replicat prompt: „cînd alergi după doi iepuri deodată nu te alegi cu niciunul“ sau „nici cal, nici măgar“. Ori de cîte ori mă las prinsă În meandrele unui vers Încercând să-i descui capcanele, mă trezește acea atît de terestră Înțelepciune populară care strivește nepăsătoare micul meu castel de nisip cu talpa ei lată... mofturi, fetițo, mofturi! Viața e ceea ce apuci, ceea ce calci, ceea ce muști, ceea ce scuipi, viața e În mîinile și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a căzut în palmă. Intru, am zis în fața ușii, surprins de claritatea și ascuțimea vocii mele în acea tăcere. Îmi simțeam măruntaiele ca pe niște benzi elastice, fluturând în vânt. Vezica îmi era apăsată de-un lichid încins, agitat. Intru. Descui ușa. Cheia țăcăni în yală. Am apăsat pe clanță și, încet, am împins ușa în lături. Tăcere. Ținând ciocanul ridicat lângă urechea dreaptă, pregătit să dobor pe oricine sau orice s-ar fi ivit din întuneric, am intrat cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Problema a fost că și clona, după o săptămână, s-a plictisit de deliciile vieții conjugale și-a șters-o. Ei, și Într-o după-amiază, profesorul nostru pleacă de la universitate, sprinten ca un greieraș, și ajunge la nepoțica favorită... — Și? — Descuie, intră, dar descoperă cu surprindere că În mijlocul frunții i-a apărut un al treilea ochi. Omul nu mai apucă să-și facă programare la oculist, Întrucât cade lat. Amanta, care tocmai se deda unor giumbușlucuri amoroase cu clona lui dom
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
era prea filosof ca să-și irosească timpul cu o îndeletnicire avînd rezultate atât de vremelnice. Curînd vor începe ploile iar copiii vor căra din nou noroaiele în clase. Raționînd cu justețe, forfetarul o trimitea pe fie-sa cea mică să descuie școala ca să măture dimineața în cancelarie. După un sfert de ceas, atât cît îi trebuia ca să-și bea țigara, dînsul făcea inspecție. Rezemat de parmalîcul podețului, emitea apoi, pe șanțul din fața școlii, judecăți de valoare. La primul meu contact cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
putem risca. Ajungem la Andreea acasă, În fața blocului vedem jeep-ul. Leac are cheie de la apartamentul Andreei, o scoate din buzunar pe casa scării. Urcăm cu pași mari, tăcuți, aprindem lumina, de-abia ajunși În fața ușii. Eu pregătesc camera, Leac descuie ușa, tăbărâm Înăuntru. Miroase frumos, a pepene. E mult fum, dar mirosul ăsta răzbate. Lumină nu prea, doar o aplice aprinsă În colț, după ușă. Leac mă lasă pe mine să intru primul, Încerc să o fac ținând camera lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că ușile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: Fără îndoială, își acoperă picioarele în odaia de vară." 25. Au așteptat multă vreme, și fiindcă el nu deschidea ușile odăii de sus, au luat cheia și au descuiat; și iată că stăpînul lor era mort, întins pe pămînt. 26. Pînă să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării și a scăpat în Seira. 27. Cum a ajuns, a sunat din trîmbiță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
cum i-a Întreținut pe toți de la vîrsta de optsprezece ani. Îi povestești despre bătrînul inventator care nu inventează nimic; despre tirbușonul inventat de el, de care este atașat un dop care nu se scoate; despre Încuietoarea care nu se descuie; despre oglinda incasabilă În care nu te poți oglindi. Îi povestești că, acum un an, a moștenit l20 000 de dolari - primii bani din viața lui - și că s-a dus cu ei imediat pe Wall Street și a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de puțin. Povestea lui a fost că a intrat să le ducă de mîncare și c-au sărit pe el și l-au doborît și l-au legat Îndată ce-a intrat, că i-au luat cheile și i-au descuiat și pe ceilalți trei, și-au șters-o toți deodată. Firește, ceilalți trei n-aveau nici o legătură cu Ed și Lawrence, erau niște criminali de rînd, niște maimuțoi nenorociți, cum le spunea taică-tu, Închiși acolo, care așteptau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
al universului său era doctorul Iolescu, poreclit de bolnavi Ștefan cel Mare, datorită pletelor și a mustății pe oală albe. Un centru de gravitație care-l hipnotiza, îl absorbea într-o gaură neagră și-l proiecta într-o dimensiune morbidă. Descuie ușa apartamentului - pe hol îl aștepta motanul Tubu, birmanezul care făcea parte din inventarul casei. Îl fixă cu ochii lui albaștri, de copil sadic, apoi căscă scoțând la iveală o gură roz, triunghiulară, ca de șopârlă. Îi întoarse spatele, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
explica indispoziția lui din această dimineață. Totuși nu se grăbește să deschidă geamul, i-a fost frig toată noaptea, s-a trezit de mai multe ori clănțănind din dinți, așa că se duce mai Întâi spre dulapul metalic pe care-l descuie cu cheia din buzunarul pantalonilor. Își ia ceasul de pe raftul de sus și-l privește. E ora două! Abia În timp ce-și leagă cureaua ceasului peste Încheietura mâinii realizează că nu poate fi ora două acum când se luminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
subțirel, peste celelalte trei cămine, unul de băieți și două de fete, Își imaginează că și colegii lui de acolo se ocupă cam de aceleași lucruri la ora asta, Își amintește brusc de ceva și reintră În holul de la parter. Descuie camera În care stau pedagogii peste zi și supraveghează intrarea, scoate din dulapul cu geamuri un fierbător și o pungă de hârtie cu Încă puțină cafea măcinată pe fund, o cană mare de lut și o cutie de tablă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fetele până la ușa căminului? Popescu izbucni În râs și răspunse: — Poate că nici nu mă cheamă Popescu. Era vorba, desigur, de recentele lui investigații. Fata era probabil la curent cu ele, pentru că râse și ea cu aceeași degajare. În timp ce Grințu descuia ușa camerei de supraveghere și-i poftea pe amândoi Înăuntru, Popescu făcu prezentările. Pedagogul Încercă să-și repare impolitețea sărutându-i mâna fetei și Întrebând-o apoi dacă nu vrea o cafea. Scenariul lui continuă În timp ce urca scările spre camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să spargă. Când ajungem În curtea spitalului, mă dau jos din cabină și ăia mă Întreabă pe cine am adus, portarii ăia d’acolo, niște oameni de serviciu... Io zic, stai, că nu-mi aduc aminte cum Îl cheamă, și descui lacătul. Sică al meu, cum a văzut ușa deschisă cum a sărit jos. Era numai Într-o cămașă d-aia lungă, scoasă din pantaloni, Îi ajungea până la genunchi, un pantalon murdar pă el și desculț, ciufulit cum trăsese ăia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o mică terasă pe care erau așezate rufe la uscat, au intrat pe un alt coridor, ceva mai Înalt și mai larg decât primul și, În fața unei uși de culoare cenușie, fata se opri din nou: — Acum chiar am ajuns! Descuie și intrară. Era camera În care stătea ea ori de câte ori venea la oraș pentru examenele de facultate fără frecvență. Popescu se așeză pe pat pentru că alt loc pe care să stai nici nu era. Ana deschise dulapul, scoase de acolo un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Știu eu că a fost. Am mers în continuare pe drumul principal și între noi s-a căscat un mic spațiu nefamiliar. Până la portalul de la intrarea noastră era o scurtă alee mărginită de câțiva leandri răzleți și acolo, înainte de a descuia ușa, sperasem să încerc să-i fur Fionei o primă sărutare. Dar atmosfera nu mai era propice. Ea părea încă încordată, ținându-și poșeta strâns la piept, iar eu eram atât de emoționat, încât am bâjbâit prostește un secol - atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și ajungându-i aproape până la genunchi. Cine e? întrebă ea, cu glasul ușor tremurat, după ce mânerul se mai răsuci de câteva ori. — Phoebe? Ești trează? Era glasul lui Roddy, șoptind tare. Phoebe oftă exasperată. — Sigur că sunt trează, spuse ea descuind ușa și ținând-o întredeschisă. Dacă nu eram, acum sunt cu cu siguranță. — Pot să intru? — Cred că da. Deschise ușa și Roddy, îmbrăcat într-un kimonou de satin, se strecură înăuntru și se așeză pe pat. — Ce este? Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
semnate într-un birou splendid sub un portret mare, cu ramă de aur al lui Hitler și ceaiul era servit de tânăra și frumoasa lui fiică. Și azi, ca o favoare specială, i se oferi un deliciu în plus: industriașul descuie o vitrină care conținea un magnetofon cu două benzi, conectat la un microfon montat într-o consolă de radio producție anii ’30. Când porni banda se auzi o voce cunoscută și în următoarele zece minute, Fuhrer-ul însuși, în plin elan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poate, spuse Phoebe. Dar nu vorbi suficient de tare ca să te facă auzită. Capitolul 8 Băiatul din camera din dos Michael nu treabuia să se îngrijoreze că o scoală pe Tabitha din somn. Din camera ei venea lumină, ușa era descuiată și ședea în pat în capul oaselor tricotând și ascultând un radio cu tranzistori pus pe noptieră. — A, Michael! exclamă ea. Ai venit mai repede decât mă așteptam! E deja momentul să sporovăim și noi un pic? — John Farringdon, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe undeva e o ușă secretă și un pasaj care duce jos. Hai să vedem dacă-l găsim. Înconjurară camera, bătând în fiecare lambriu ca să vadă dacă nu se auzea un spațiu gol. După ce manevra nu avu nici un rezultat, Michael descuie șifonierul cu uși duble încastrat într-unul din pereți și aruncă o privire înăuntru. — Hei, ce-i asta? strigă el. Phoebe veni în fugă. — Ai găsit? Ceva am găsit. Băgă mâna în șifonier și scoase de acolo un costum - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scurt și gros, iar la față negricios. Și unde știau că oamenii au agoniseală mai din belșug, mergeau amândoi în miez de noapte și îi mai ușura de câte ceva. Așa au mers într-o noapte la Ion Burdun, i-au descuiat o ladă mare cam de doi metri lungime, de un metru lățime și un metru înălțime, care era afară lângă fereastră, sub streașina casei, la fereastra unde Ion Burdun își avea patul. Înainte de a ajunge lângă lada cu pricina, Cocoloș
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]