7,301 matches
-
de hartă, dar fără nici un reper, iar Christina, urmărindu-i mișcarea degetului, știa că vede drumul pe care el va merge. ZÎmbind trist, făcînd efortul să zîmbească, ea acceptă În cele din urmă jocul, Îi prinse degetul și continuă să deseneze traseul apăsîndu-i unghia În tăblia mesei și scriind cu ea un X (acolo, lîngă peretele calcaros, În preajma unei mici cascade, unde se scăldaseră și făcuseră apoi dragoste). Ceea ce Însemna că Înțelesese - și-a dat seama după felul În care el
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se potrivea destul de bine, și și-o puse pe cap. Apoi descrise cu Aurametrul, la mică distanță de centrul Marii Spirale, un cerc invizibil destul de larg, din interiorul căruia urma să conducă sau să comande operațiile ulterioare. În mijlocul lui, Joanna desenă litera T, care rămase de asemenea un simplu gest. Acum se dovedi rolul foarte important pe care-l aveau de Îndeplinit Femeile Trimise. CÎteva dintre ele Îl ajutară pe Valerian să aducă de la Dacia papuc sticluța cu ulei, sacii de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Între timp să fiarbă cu zgomot. Christina se ridică, puse plicul de ceai și acoperi vasul, iar după ce stinse focul, rămase cu mîna pe butonul aragazului, căutînd ceva ce se rătăcise În amintirile ei. Dincolo de fereastră, lumina roșiatică a zorilor desena tot mai precis contururile caselor și arborilor, printre care licăreau fragil lumini depărtate. — Poate că am visat amîndoi același vis, deși eu nu Înțeleg și nu-mi amintesc nimic din ce spui dumneata. Cum te cheamă? — Tocmai asta e problema
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Florychka ofta des, cu privirea Încețoșată melancolic, și făcea numeroase greșeli de dactilografiere, atunci cînd trebuia să scrie vreo adresă sau vreun nou ordin operativ. Iată Însă că, miercuri la prînz, telefonul sună insistent pe firul scurt, tocmai În timp ce colonelul desena cu creioanele colorate niște săgeți pe o hartă. Pentru situațiile neprevăzute În care se plictisea de hartă, avea alături o revistă de integrame și o carte de Edward Bulwer Lytton, scriitorul său favorit. CÎnd se plictisea și de lectură, visa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Pablo același lucru, dar Pablo nu-l vedea. Iar cînd Christina Încerca să-i explice, Îl apuca somnul. Dintr-un motiv greu de ghicit, Christina era Însă convinsă că, În cele din urmă, Îl va face să Înțeleagă. Ba chiar desenase cu pixul pe o hîrtie locul În care trebuia să ajungă și drumul pînă acolo, pentru ca el să-și dea mai bine seama. Ceva ca un castel cu multe ferestre, Împrejmuit de un zid Înalt și cu un turn ca
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nici măcar nu știu cu cine vorbeam. Totuși era o ea. Dar nu știu cine era. Bunty? Chrissie? Shirley? Femeia de la asistența socială din poliție? Carole? Noo, nu iera Carole. Șed acolo studiindu-mi iritația de pe pulpe. Am luat o cariocă și am desenat conturul pe marginea pielei infectate. În felul ăsta o să pot calcula cît de repede se Întinde infecția. Dacă aș putea calcula ce suprafață de piele am, aș putea să-mi dau seama cît de mult o să-mi ia să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sorți de izbândă de a-l face să pară acvilin - uitat acum și lăsat în pace, îi dădea ceva din înfățișarea unui animal încordat, fapt care mai atenua tăișul inteligenței ei. Acum, în atmosfera încărcată de arome, fața ei se desena în umbre și linii curbe. Ne-am privit drept în ochi timp de câteva minute. Această privire lungă, calmă, ca o hrană pentru suflet, era o experiență pe care n-o mai trăisem cu nici o altă femeie. Eu și Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
erau pătate și patul cel mare nu părea tocmai nefolosit. Dar Dora mi-a luat-o Înainte. Cu acel calm fatal de care m-am Îndrăgostit imediat, mi-a arătat o chiuvetă În spatele unui paravan chinezesc cu dragoni și trandafiri desenați până la cel mai mic detaliu. M-am făcut roșu ca racul și m-am gândit că poate ar fi o idee mai bună să jucăm whist. — Și tu, Anton? Trei minute mai târziu am ieșit de după panoula pictat - gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
adevăr, cu o floare altoită cu un Înger. Tulpina era groasă și ieșită În afară, cu aripioare ascuțite, sub formă de frunză, iar bobocul avea un luciu sclipitor și un fel de guler pliat ce amintea de o corolă Încovoiată. — Desenat după o probă de-a lui Toldt. Testiculele alunecă prin canalul vintrelor și ajung În scrot abia prin luna a treia. Până atunci, se află În cavitățile abdominale de pe ambele părți ale șirei spinării, aici și aici, unde, Întâmplător, suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de ce am răspuns la anunțul ei, ștergându-și buzele cu șervețelul. De data asta, avea părul negru, aranjat cuminte, cu cârlionți care aminteau de niște căluți de mare. Fața Îi era palidă și pudrată, și pe unul din pomeți Își desenase un mouche. Ochii Îi străluceau ca gheața uscată, gri. Purta un pulover subțire peste o bluză subțire, o fustă strâmtă și ciorapi de mătase cu dungi late. La gât Își legase o eșarfă de efect și pantofii ei ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aceasta se strecura prin deschizătură. Cu toate acestea, niciodată nu m-a interesat prea tare ce scria soră-mea. Uneori povestea despre ce făcea cu prietena sa, Lore; altă dată, mărturisea că-i era dor de tatăl nostru; odată a desenat chiar și-un copac cu numele lui ascuns printre frunze. Dar, cel mai des, scria despre „K“ sau „G“sau „A“ - băieți de la școală, care-i plăceau. Și la sfârșit, pe coperta din spate Își notase diferite date În fața cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și-un copac cu numele lui ascuns printre frunze. Dar, cel mai des, scria despre „K“ sau „G“sau „A“ - băieți de la școală, care-i plăceau. Și la sfârșit, pe coperta din spate Își notase diferite date În fața cărora a desenat niște punctulețe roșii. Mi-a luat câțiva ani să-mi dau seama că era felul ei de a-și aminti când Îi venea ciclul. — De ce n-o lăsai să-și păstreze secretele? Dora părea cu adevărat surprinsă. — Păi tocmai, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
făceam mai mare, cu atât mai des probam hainele maică-mii. E croitoreasă, așa că avem deja ceva experiență. Din când În când mă punea să fiu manechinul ei și mă Îmbrăca În haine croite pe jumătate, la care mai lucra, desena cu creta sau cosea ceva. Desigur, despre momentele mele de intimitate nu știa nimic. Era acea oră prețioasă, când Agnes Încă nu se Întorsese de la școală, iar maică-mea profita de ocazie și făcea niște comisioane, după ce punea cremă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am continuat, șoptind În urechea sa complicată: Deși nu-i același lucru. Când mă gândesc că Froehlich stă aplecat peste răspunsurile mele, cu ochelarii lustruiți și creionul ascuțit, am impresia că vrea să lege un nor nedefinit de punctulețe, să deseneze un contur care nu mi se potrivește. Chestionarul ăla Îmi dă impresia de cămașă de forță, să știi. Și, dacă stau să mă gândesc, În problematica asta sexuală nu e vorba de fantezii pe care nu le Înțelegem, la fel de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să joace baschet, În timp ce restul putea să se Îndeletnicească cu orice altă mișcare. Distribuindu-ne hârtie și cărbune - unul subțire ca pergamentul iar altul gros și moale - Polster ne-a Îndemnat să-l folosim pe cel din urmă pentru a desena o persoană din memorie. De pereferință, pe cineva cunoscut. Fischl și Winkler, preferații domnului Maier au oftat prelung. În ceea ce mă privește, tema nu mi se părea deloc grea. Am desenat-o pe prietena mea, Greta, Învăluită discret ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-l folosim pe cel din urmă pentru a desena o persoană din memorie. De pereferință, pe cineva cunoscut. Fischl și Winkler, preferații domnului Maier au oftat prelung. În ceea ce mă privește, tema nu mi se părea deloc grea. Am desenat-o pe prietena mea, Greta, Învăluită discret ca o patriciană romană, cu brățări sclipitoare și șerpi În loc de cosițe. C-o mână Își ridica cu Îndrăzneală toga; cu cealaltă, mai prudent, Își acoperea sexul. Stând cu un picior Înanitea celuilalt, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
romană, cu brățări sclipitoare și șerpi În loc de cosițe. C-o mână Își ridica cu Îndrăzneală toga; cu cealaltă, mai prudent, Își acoperea sexul. Stând cu un picior Înanitea celuilalt, părea că e pe punctul de a dansa. Majoritatea băieților au desenat atleți care Își arătau mușchii, ca pe niște pachete de carne solidă, pe când ceilalți schițau femei Într-o serie de ipostaze obscene. Polster examină rezultatele c-o față inexpresivă. Unele i s-au părut iremediabile, altele, incurabile. Desenele lui Fischl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
inexpresivă. Unele i s-au părut iremediabile, altele, incurabile. Desenele lui Fischl și Winkler i s-au părut ceva Între porcesc și soldățesc. Când a venit la mine, jucându-se cu mustața, mi-a atras atenția că picioarele nu sunt desenate corect, având În vedere poza și poziția corpului. Dar altfel, rezultatul i se părea acceptabil. Am reușit să combin chiar aspecte „active“ cu altele „pasive“. Bătând din palme, Polster mi-a explicat motivul acestui exercițiu, ca primă parte a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
corpului. Dar altfel, rezultatul i se părea acceptabil. Am reușit să combin chiar aspecte „active“ cu altele „pasive“. Bătând din palme, Polster mi-a explicat motivul acestui exercițiu, ca primă parte a unui test. Singurul elev care știa deja să deseneze - „Sascha cu femeia sa dinamică“ - a fost rugat să pozeze. Când ceilalți băieți au Început să huiduie, el și-a ridicat mâna. Nu era cazul să creadă că mă bucuram de un privilegiu. Cam neîndemânatic, Polster s-a cățărat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
viziunea interioară cu privirea noastră din afară. — Asta sună a Froehlich. — Eram paralizat de umilință. Dar Polster a reușit cumva să-i facă pe băieți să tacă și, până la urmă, oricât de incredibil ar suna, toată lumea s-a apucat să deseneze. În ceea ce mă privește, mă prefăceam că plouă. Dar Încearcă să stai nemișcat În timp ce treizeci de perechi de ochi stau ațintiți asupra ta. E imposibil. După un timp, camera a Început să se clatine și să plutească misterios, În derivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Din câte-mi dădeam seama, această ilustrare a orașului meu adoptiv nu avea nimic din calitățile iluminate ale capitalei suedeze. Cuprins de teamă din cauza unui gând nebun, am mâzgălit un A pentru Apollo Într-una din ovalele pe care le desenasem, În cealaltă adăugând inițiala străzii lui Dora. Aceste două puncte marcau Începutul și sfârșitul poveștii mele de până acum - sau, mai bine spus, cele două puncte printre care se desfășurase relația mea cu Dora. Și fiindcă elementul comun care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
diferența dintre bărbat și femeie este minimă. De fapt, e o diferență de doar câțiva centimetri. Și, ca să nu fiu Înțeles greșit, mă grăbesc să adaug că nu mă refer la lungimea unei anumite părți anatomice, pe care tocmai am desenat-o pe o bucată de hârtie. Doar verticalitatea lor e aceeași, și nici măcar asta nu În Întregime. Nu, ceea ce vreau eu să spun e următorul lucru: diferența dintre sexe corespunde cu cea dintre Înălțimea tocurilor. Evident, această discrepanță poate varia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
priviri, că Îmi trebuie ceva timp ca să-mi revin. Din fericire, părea să fi Înțeles. Cel puțin dădu din cap Înțelegător de-acolo de unde stătea, În fața unei lămpi care radia, mare cât un soare. Diferite umbre Îi alunecau pe față, desenând forme abstracte, dar frumoase. Apoi răsunară câteva bătăi distante, apoi deodată se văzu doar un singur bec gol. Fusesem lăsat singur. Câtă atenție din partea lui, m-am gândit. Acum pot să-mi recapăt stăpânirea de sine liniștit. Dar becul strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
adun, mi-am șters lacrimile. Durerea păru să cedeze, astfel că am reușit să mă târăsc până la chiuvetă. M-am spălat cum am putut, având În vedere starea În care eram. Saliva amestecată cu sânge se scurse În vasul emailat, desenând niște modele ciudate, ca niște nervuri. La sfârșit am aruncat o privire În oglinda de deasupra ușii. Cu excepția buzei umflate și ochii umflați, arătam mai bine decât era de așteptat. E drept, nu eram o aparență fermecătoare de doamnă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și drăgălaș) le-a pus la loc în bufetul milhiks din cămară - toate astea fluierând întreaga dimineață, veselă ca un canar, un cântecel fără melodie, plin de vigoare și bucurie, de inimă ușoară și mulțumire de sine. În timp ce eu îi desenez ceva cu creionul, ea face un duș - iar acum, în dormitorul scăldat de razele soarelui, se îmbracă să mă scoată în oraș. Stă pe marginea patului în sutienul ei cu pernițe și în jupă, își trage ciorapii lungi și turuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]