1,067 matches
-
patriarh l-a încoronat pe Teodor I Lascaris. Al treilea stat este Despotatul Epirului, cu capitala la Arta. Conducătorii despotatului, pentru a-și întări pozițiile, și-au adăugat numelor lor toate numele dinastiilor bizantine din sec. XII ( Dukas - Angelos - Kommnenos). Despoții reușesc să cucerească Thesalonicul, proclamându-se regat, însă situația se schimbă după ce grecii sunt înfrânți de Ioan Asan II. Principala sursă pentru Prima Cruciadă este Alexiada scrisă de Anna Comnena, fiica lui Alexios I. Aceasta era prințesă porphyrogenetă, a fost
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a declanșat un amplu proces de restructurare a tuturor instituțiilor statului, fiind conștient că anii de război civil au lăsat Roma într-o stare de anarhie și că societatea romană nu era încă pregătită să accepte controlul total al unui despot. Bun tactician, Octavius (sau Octavianus) a știut să câștige simpatia tuturor. Mai întâi a desființat armatele sale și a organizat alegeri, în urma cărora a fost ales în funcția de consul. În 27 î.Hr. a returnat, în mod oficial, puterea Senatului
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
de infanterie din Țara Românească, numărând 1-2.000 de infanteriști conduși de Basarab cel Tânăr-Țepeluș. La 13 octombrie Ali Hogea își așază tabăra pe Câmpul Pâinii, undeva între Șibot și Orăștie. Armata transilvăneană era condusă de István Báthory, Pavel Cneazu, despotul sârb Vuk Branković, și Basarab Laiotă cel Bătrân, fiind apreciată la 12.000 până la 15.000 oameni. Bătălia principală a avut loc într-o locație aflată între Șibot și Orăștie. Pierderile turcești au fost foarte mari, câteva mii de turci
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
acel trufaș stăpânitor al turcilor și s-a dus la cetatea împărătească, lăsând ca stăpân al domniei pe un oarecare Ștefan"". În anul 1540, boierii moldoveni îl asasinează pe Ștefan Lăcustă într-un foișor din cetate, în timp ce acesta dormea. Domnitorul Despot Vodă (1561-1563) își stabilește și el reședința la Suceava. Cetatea este asediată din nou în anul 1563, timp de trei luni, de către hatmanul Ștefan Tomșa, iar mercenarii unguri care o apărau predau cetatea oștii lui Tomșa. Asediul din 1563 a
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
astăzi s-a păstrat toponimicul “la bisericuță” probabil locul unde atunci a fost biserica acelei așezări. Satul Măderat a aparținut domeniului cetății Șiria, urmând, în timp, destinul istoric al acesteia. În anul 1412 a intrat în posesia lui George Brancovici, despotul Serbiei, ca urmare a donației făcute de către regele Sigismund al Ungariei. Urmează stăpânirea lui Ioan Corvin de Hunedoara, iar apoi intră în stăpânirea regilor Ungariei. După preluarea controlului asupra Transilvaniei de către Imperiul Otoman, turcii donau - temporar - la diferiți nobili credincioși
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]
-
dominație otomană, în urma bătăliei de la Câmpia Mierlei din 1389, o numeroasă populație sârbească se așază în nordul Dunării din pricina prigoanei turcești. Sunt cunoscuți numeroși nobili sârbi, care au primit privilegii de la statul ungar, odată cu refugiul lor peste Dunăre. Dintre aceștia, despoții Ștefan și Dumitru Iacșici s-au așezat la Nădlac în anul 1464 și care dealtfel devin în 1485 proprietarii satului Turnu, precum și a domeniului înconjurător. Aceștia așază aici familii sârbești, care să lucreze pământul. În a doua jumătate a secolului
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
și era favoarabil față de cultele grecești. Darius a observat de asemenea, ritualuri religioase egiptene legate de regalitate și a construit un templu dedicat zeul egiptean Ammon. În cazul orașelor grecești, satrapii nu interveneau în afacerile locale, acestea fiind dirijate de despoți. Despoții făceau tot ce le plăcea atîta timp cît plăteau tributul regulat și furnizau contingentele militare cînd li se cerea. În practică, despoții asigurau coeziunea conducerii persane, care le asigura la rîndul ei puterea, și acest fapt explică de ce grecii
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
era favoarabil față de cultele grecești. Darius a observat de asemenea, ritualuri religioase egiptene legate de regalitate și a construit un templu dedicat zeul egiptean Ammon. În cazul orașelor grecești, satrapii nu interveneau în afacerile locale, acestea fiind dirijate de despoți. Despoții făceau tot ce le plăcea atîta timp cît plăteau tributul regulat și furnizau contingentele militare cînd li se cerea. În practică, despoții asigurau coeziunea conducerii persane, care le asigura la rîndul ei puterea, și acest fapt explică de ce grecii din
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
zeul egiptean Ammon. În cazul orașelor grecești, satrapii nu interveneau în afacerile locale, acestea fiind dirijate de despoți. Despoții făceau tot ce le plăcea atîta timp cît plăteau tributul regulat și furnizau contingentele militare cînd li se cerea. În practică, despoții asigurau coeziunea conducerii persane, care le asigura la rîndul ei puterea, și acest fapt explică de ce grecii din Asia Mică nu au încercat să scuture jugul persan în timpul disputelor care l-au adus în fruntea regatului pe Darius. Comerțul este
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
legitimitatea lui Galeas-Maria Sforza că duce de Milano. În anul 1469, la vârsta de douăzeci de ani, Lorenzo își asumă rolul de lider de stat după moartea tatălui său. Cu toate ca Florența a înflorit sub domnia sa, Lorenzo a condus că un despot iar oamenii au avut parte de puțină libertate politică. Acest lucru făcea că familiile rivale să devină dușmanii înverșunați ai Medicilor. Pe 26 aprilie 1478, în duminică Paștelui, într-un incident rămas în istorie sub numele de "Conspirația Pazzi", un
Lorenzo de' Medici () [Corola-website/Science/301000_a_302329]
-
ei mașini de asediu pentru a cuceri cetatea. Cruciații au rămas în zonă, așteptând forțele otomane trimise pentru despresurarea Nicopolelui. Sultanul Baiazid I era ocupat de asedierea Constantinopolului, dar și-a mobilizat armatele și a mărșăluit spre Nicopole. Aliatul otomanilor, despotul Stefan Lazarević al Serbiei, s-a alăturat pe drum suzeranului său și, pe 24 septembrie, cei aproximativ 104 000 de soldați ai sultanului au ajuns în fața Nicopolelui. Este foarte probabil ca efectivele celor două armate să fi fost mai mici
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
persoane, a format baza eticii lui Immanuel Kant. Printre reprezentanții italieni ai epocii, se numără Cesare Beccaria, Francesco Mario Pagano și Giambattista Vico. Țarul Petru I al Rusiei a anticipat curentul, iar împăratul Iosif al II-lea a fost prototipul despotului iluminat. Alții de acest gen au fost Frederic al II-lea al Prusiei, Ecaterina a II-a a Rusiei și Carol al III-lea al Spaniei. Promotorii Iluminismului au fost adesea considerați răspunzători de Revoluția franceză. Cu siguranță, epoca Iluminismului
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
sfârșitului de secol al XV-lea. Toți copiii acestuia au ajuns pe tronurile mai multor formațiuni statale din zonă inclusiv pe tronul sârbesc; Elena s-a măritat cu tânărul vice-împărat bizantin Ioan al V-lea Paleologul iar Manuel a ajuns despot al Moreei. Viața de excepție a acestui personaj apărut ca o salvare a Imperiului în acea perioadă de mari frământări interne și continue agresiuni din partea inamicilor externi. Însăși gesturile sale de a păzi ca pe ochii din cap viața unicului
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
a lui Matei Cantacuzino. La 15 iulie 1383, la aproape 90 de ani, Ioan Cantacuzino se stinge din viață în capitala Moreei, vegheat de familia sa. Dintre fiii lui, cel mai important este Manuel, numit în 1349 de către tatăl său despot al Moreei ca urmare a glorioasei defensive a Constantinopolului pe care o condusese cu un an în urmă. Alegerea s-a dovedit a fi una înțeleaptă, căci domnia sa asupra acestui mic principat bizantin din sudul Greciei a marcat una dintre
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
al lui Ioan al V-lea. Destinul tragic al Imperiului Bizantin este împărtășit și de familia Cantacuzino: un membru al acesteia, neidentificat, moare chiar pe 29 mai 1453 (Căderea Constantinopolului) alături de împăratul său Constantin al XI-lea Paleologul, Demetrios, fostul despot al Moreei, este capturat de turci, alături de bravul Filippo Contarini, pe zidurile Constantinopolului, Andronie Cantacuzino, "marele Domestikos" este decapitat imediat după încheierea asediului, iar fiul său și unul din fii lui Demetrios sunt executați pe 1 iunie. Câțiva urmași de-
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
lupta, altele au recunoscut suveranitatea otomanilor. În Albania, pe fondul luptei armate a lui Skanderbeg se produce o răscoală a populației albaneze din Peloponez condusă de "Manuel Cantacuzino" unul din fiii lui George și nepot de fiu al lui Dimitrie, despotul Moreei. Aceștia preiau o parte din despotatul Moreei de la frații Paleolog care domneau atunci, însă intervenția trupelor lui Turakhan, guvernatorul Thessaliei, în octombrie 1454 restabilește ordinea.
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
câștigată de forțele otomane, învingând coaliția sârbilor, albanezilor și bosniacilor condusă de prințul Lazăr Hrebeljanovici. Ulterior, unele părți din Șerbia au acceptat vasalitatea turcilor, iar fiica lui Lazăr s-a căsătorit cu sultanul pentru a pecetlui pacea. În 1402, un despot sârbesc a fost creat, iar Kosovo a devenit cel mai bogat teritoriu, cunoscut pentru minerit. Până în 1455, regiunea a fost complet cucerita de Imperiul Otoman. Kosovo a fost parte a Imperiului Otoman (1455-1912), prima dată că parte a pasalâcului Rumelia
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
a fost soția lui Radu cel Frumos. Foarte multe date nu se cunosc despre ea; pornind de la numele de "Despina", ce arată proveniența dintr-o familie a unui "despot", unii istorici (Ștefan Gorovei) afirmă că este posibil să fie fiica unui feudal albanez, Gherghe Aranite Comnen, în timp ce alții (Andrei Pippidi) cred că este posibil să fie fiica unui anume Manuil și al Ancăi, pomeniți în Pomelnicul de la Bistrița. După ce
Maria Despina () [Corola-website/Science/299740_a_301069]
-
a izbutit însă pe deplin. Caracterizarea făcută de cronicarul Grigore Ureche i se potrivește în mare măsură: Petru Rareș a fost căsătorit cu Maria, fiica boierului Cernat, iar după moartea acesteia (1529) s-a recăsătorit cu Elena Brancovici, descendentă a despoților sârbi. A avut 12 copii, printre care Ana, căsătorită cu Vlad Înecatul (Domn al Țării Românești între 1530-1532), Maria, căsătorită cu logofătul Ioan Movilă (mama viitorilor domni Ieremia și Simion Movilă), Chiajna, căsătorită cu Mircea Ciobanul (Domn al Țării Românești
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
turci să o readucă pe tronul din Cluj pe regina Izabela (1556), care era refugiată în Polonia. În clipa în care era cel mai sigur pe domnia sa, este detronat de un venetic crescut la curtea sa, Iacob Eraclide, poreclit și Despotul. Acesta, prin înșelăciuni și intrigi, își adună o oaste de mercenari și-l învinge pe Lăpușneanul la Verbia, la 18 noiembrie 1561. După ce Despot Vodă este ucis în 1563 de Ștefan Tomșa, care domnește pentru scurt timp, Lăpușneanu reușește să
Alexandru Lăpușneanu () [Corola-website/Science/299210_a_300539]
-
sigur pe domnia sa, este detronat de un venetic crescut la curtea sa, Iacob Eraclide, poreclit și Despotul. Acesta, prin înșelăciuni și intrigi, își adună o oaste de mercenari și-l învinge pe Lăpușneanul la Verbia, la 18 noiembrie 1561. După ce Despot Vodă este ucis în 1563 de Ștefan Tomșa, care domnește pentru scurt timp, Lăpușneanu reușește să redobândească tronul Moldovei. Acest lucru îl costă mai mult de 200.000 de galbeni dați turcilor și un crâncen război civil, pe care a
Alexandru Lăpușneanu () [Corola-website/Science/299210_a_300539]
-
perioada 18 noiembrie 1561 - 5 noiembrie 1563. De origine greacă, s-a născut în anul 1511 pe insula Creta sau Samos, unde tatăl său era marinar. Intră de timpuriu în slujba unui nobil grec, Iacob Eraclide, care purta titlul de despot de Samos și Paros. Acesta i-a dat și o anumită educație prin dascălul Ioan Lascaris, de la care învață filosofia și literatura. Mai târziu, pe patul de moarte, nobilul grec îl numește moștenitor al său. Punând mâna pe hârtiile tatalui
Despot Vodă () [Corola-website/Science/299212_a_300541]
-
Lăpușneanu, cu a cărui soție Ruxandra, pretindea că este în legături de rudenie. Având cu mult timp înainte ochii ațintiți către tronul Moldovei, a început să lucreze la surparea lui Lăpușneanu, împrietenindu-se și cu Moțoc, neadormitul conspirator. Uneltirile lui Despot ies curând la iveala și e silit să fugă în Transilvania, la Brașov. Urmărit și aici de Lăpușneanu, se retrage la nobilul polon, Albert Laski, pe domeniul acestuia din Slovacia, și îl convinge pe acesta să-l ajute să ia
Despot Vodă () [Corola-website/Science/299212_a_300541]
-
Lăpușneanu, se retrage la nobilul polon, Albert Laski, pe domeniul acestuia din Slovacia, și îl convinge pe acesta să-l ajute să ia tronul Moldovei. Laski își pune amanet domeniile pentru 10 000 de galbeni cu care îl împrumută pe Despot și îi recomandă ca oameni de arme, care ar putea să îl ajute în acțiunea sa, pe un secui, Anton Szekelyi, și pe un francez din Burgundia, Roussel. Cu ajutorul acestora si al capitanului Ferenc Zay din Kassa (Kosice), Despot încearcă
Despot Vodă () [Corola-website/Science/299212_a_300541]
-
pe Despot și îi recomandă ca oameni de arme, care ar putea să îl ajute în acțiunea sa, pe un secui, Anton Szekelyi, și pe un francez din Burgundia, Roussel. Cu ajutorul acestora si al capitanului Ferenc Zay din Kassa (Kosice), Despot încearcă scoaterea lui Lăpușneanu de la domnie. Prima lui încercare este zădărnicită de polonezi, față de care Lăpușneanu era în raport de vasal credincios. El face o nouă încercare dupa ce câstigă și ajutorul împaratului Ferdinand, și reușește să-l bată pe
Despot Vodă () [Corola-website/Science/299212_a_300541]