2,261 matches
-
înlănțuire a realului. E drept că Strada Castelului 104 (1984) dezvoltă o anume figurație medievală, trubadurescă, galantă, iar poetul se abandonează adesea în voia unor convenții facile, însă recuzita lirică e mereu subminată prin ironie, prin telescoparea actualității sau prin destrămarea vrajei. De fapt, există o pronunțată componentă antivizionară, cum se întâmplă în această revelație ratată, ce readuce subiectul liric sub zodia acelui hic et nunc propriu poetului: „În depărtare se auzeau glasuri nedeslușite/ Și prin perdelele aerului/ Păreau că se
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
frontal, ci deconstruite dinspre o margine selectată mai mult sau mai puțin subiectiv. În măsura în care P. poate fi aproximat ca un critic ironist, figura criticii lui este metonimia: odată ce un fragment de text este destrămat, se subînțelege efectul mai larg al destrămării întregului text. Deși, pe fond, metoda rămâne neschimbată, ea suportă în timp modulări și variații ținând de retorica aplicată. În Tentațiile anonimatului și alte eseuri (1990), culegere de interpretări și note compuse înainte de 1989, textele etalează o erudiție ostentativă, corpul
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
pătruns de posibilitatea salvării ființei omenești prin puterea credinței izbăvitoare, promisa răsplată finală revenind doar celor drepți și răbdători. Cu sufletul iluminat de iubirea divină, poetul ocolește „vămile pustiei”, nu crede în singurătatea îndoliată de pe via dolorosa sau în zodia destrămării, iar privirea nu i se încețoșează de umbra păcatului. Tonalitatea versurilor ocolește dojana, ba mai mult, nu degajă asprime „ioanică”. Figura „preabunului Ioan”, cel ce vorbește de Apocalipsă „deasupra cârdului de gâște plutind”, iar apoi „se sfâșie în pustie”, după ce
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
o dragoste nepermisă, care se desfășoară sub ochii îngroziți ai mamei și într-o atmosferă de damnare (tatăl, bolnav, e țintuit la pat, iar un unchi e nebun), de claustrare și pasionalitate tenebroasă. Tema triunghiului conjugal se intersectează cu tema destrămării familiei, investigate cu o bună intuiție a situațiilor de criză și a psihologiilor, într-o compoziție echilibrat structurată. În al doilea roman, Casa de lângă lună (1988), trama epică e diferită: un adolescent orfan de mamă și cu un tată bețiv
NICOLAE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288435_a_289764]
-
noastră”. După ce frecventează o vreme cenacul lui Mihail Dragomirescu, se atașează grupării lui E. Lovinescu, colaborând la „Cetatea literară” și la „Viața literară” și asumându-și secretariatul de redacție la a doua serie a „Sburătorului”. Între timp își editează plachetele Destrămare (1926) și Evadări (1927) și participă, ca pictor, la câteva expoziții de grup. Dinamic, cu oarece relații în lumea politică, izbutește să scoată revistele „Sinteza” (1927-1928), la care și-l asociază scurt timp pe G. Călinescu, și „Săptămâna literară, plastică
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
reușite. Procedeul verbalizării elementului de percepție vizuală va fi ameliorat în cea de-a doua plachetă, Evadări, care include mai multe pasteluri, inspirate îndeosebi de „stepa” dunăreană. Mai înzestrat ca pictor, N. n-a putut fi cu adevărat poet. SCRIERI: Destrămare, București, 1926; Evadări, București, 1927. Repere bibliografice: Ion Pas, „Destrămare”, LUT, 1926, 1282; Alexandru Bilciurescu, „Destrămare”, CL, 1926, 4; Perpessicius, Opere, XII, 277-278; Constantin Șăineanu, Recenzii, București, f.a., 35-39; Ion Pas, „Evadări”, LUT, 1927, 1789; Zaharia Stancu, Antologia poeților tineri
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
în cea de-a doua plachetă, Evadări, care include mai multe pasteluri, inspirate îndeosebi de „stepa” dunăreană. Mai înzestrat ca pictor, N. n-a putut fi cu adevărat poet. SCRIERI: Destrămare, București, 1926; Evadări, București, 1927. Repere bibliografice: Ion Pas, „Destrămare”, LUT, 1926, 1282; Alexandru Bilciurescu, „Destrămare”, CL, 1926, 4; Perpessicius, Opere, XII, 277-278; Constantin Șăineanu, Recenzii, București, f.a., 35-39; Ion Pas, „Evadări”, LUT, 1927, 1789; Zaharia Stancu, Antologia poeților tineri, București, 1934, 163-165; Lovinescu, Scrieri, II, 443; Predescu, Encicl., 597
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
Evadări, care include mai multe pasteluri, inspirate îndeosebi de „stepa” dunăreană. Mai înzestrat ca pictor, N. n-a putut fi cu adevărat poet. SCRIERI: Destrămare, București, 1926; Evadări, București, 1927. Repere bibliografice: Ion Pas, „Destrămare”, LUT, 1926, 1282; Alexandru Bilciurescu, „Destrămare”, CL, 1926, 4; Perpessicius, Opere, XII, 277-278; Constantin Șăineanu, Recenzii, București, f.a., 35-39; Ion Pas, „Evadări”, LUT, 1927, 1789; Zaharia Stancu, Antologia poeților tineri, București, 1934, 163-165; Lovinescu, Scrieri, II, 443; Predescu, Encicl., 597; G. Ursu, Tecuciul literar, Bârlad, 1943
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
propriul său rol și reia refuzul în forma în care a fost exprimat de către terapeut în timpul celui de al doilea joc de rol. Cu ajutorul terapeutului, ea reușește să refuze. Personalitățile schizoide sunt incluse cu prudență; personalitățile excesiv de dependente suportă greu destrămarea grupului; personalitățile accentuat psihorigide sunt puțin sensibile la feedback în timpul jocurilor de rol. Conversație în sala de așteptare, schimb de informații, confruntarea propriilor dificultăți cu cele ale celorlalți, dezvoltarea empatiei, învățarea prin imitație observându-i pe ceilalți... Ereutofobia este teama
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe care îl cunoscuse la Paris, a fost membru al Junimii și un timp a susținut foiletonul literar la „Gazeta de Iași”. Versurile lui N., amestecând elegia cu satira, între lamentație și sarcasm, adună și interiorizează motive caracteristice momentului de destrămare a iluziilor ce a urmat revoluției de la 1848. „Desperarea” de a fi, „gândirea spăimântată” de pierderea virtuților străbune (Dor și jale, În memoria celor morți pentru patrie și libertate), prinse în faldul romantic al fatalității și damnării („Să fii om
NICOLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
bizare, adevărate „cazuri”, devine simbolică. Narațiunea este discontinuă, cu răsturnări temporale și istorii paralele, cu episoade simbolice și proiecții în fantastic, cu alternanțe între observația realistă și notația fantezistă, între reconstituirea documentară și imaginarul poetic, proiectând caleidoscopic o lume în destrămare sub agresiunea tulbure a istoriei. Prozatorul vizează formula romanului ca desfășurare a unei metafore - parțial în Rana statuilor, pregnant în celelalte construcții romanești -, lucru evident îndeosebi în tipul de construcție/articulare a universului epic, și anume acela poematic. Sunt des
NICOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288445_a_289774]
-
și galbene baloane,/ dar vai, plesnește sunetul/ [...] și sentimentele vor pieri/ uscate...”. La fel este ultimul poem al cărții, În jur e lumină, unde o primă mișcare dă impresia unei beatitudini levitaționale, pe când cea secundă instalează sentimentul singurătății și al destrămării clipei de grație. Versurile din cărțile care au urmat accentuează această a doua mișcare, evoluând în sfera gravității, cu sau fără conotații ironice, a viziunilor sumbre ori chiar grotești și absurde. Universul muzical se restrânge, sufocat de invazia tot mai
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
un exil într-un teritoriu în care soarele luminează „perfid”, un „paradis al singurătății” guvernat de „logica de fier” a „exercițiilor de civilizație”. Zorile nu mai vestesc întoarcerea la un nou început, ci, ca la Lucian Blaga, un paradis în destrămare: „îngeri obosiți cu penele umede/ înoată în văzduhul albastru”. Sau, altundeva, îngerii capătă un statut de soldați, în fața cărora a scrie poezie devine un gest absurd. Spectacol imaginar (1985) și Poeme (1987) încheagă din notații convergente o lume reificată: domnie
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
mai bine Într-o societate cu ordine strictă (societatea de până la tranziție), chiar dacă aceasta ar determina limitarea unor libertăți individuale, cum este libertatea de exprimare a opiniilor, ideilor, intereselor etc. Mai mult de 61,7% (tabelul 1) din populație regretă destrămarea fostului sistem de conducere. Tabelul 1. Sunteți de acord cu afirmația: „Este un mare regret că Uniunea Sovietică nu mai există”? Totalmente de acord Într-o oarecare măsură de acord Într-o oarecare măsură nu sunt de acord Totalmente nu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
rigidă și nediferențiată, presupunând o tehnică unică și procedări de scriitură obligatorii la nivelul detaliilor. Ca și în cazul altor curente sau mișcări literare, scriitorii afiliați și-au păstrat particularitățile, chiar dacă împărtășeau o platformă teoretică în linii mari comună. După destrămarea grupului, oniricii au evoluat în chip diferit (însuși doctrinarul o., D. Țepeneag, îl depășește, începând să cultive o modalitate derivată, textualismul), chiar dacă apartenența onirică rămâne depistabilă în scrierile lor. Perfect consecvent rămâne doar Leonid Dimov, unanim recunoscut drept „cel mai
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
în excelente condiții grafice, cu interes pentru domeniul cultural, artistic, filosofic și științific, ceea ce îi conferă o înfățișare de jurnal enciclopedic, fiind și singura revistă literară transilvăneană din anii primului război mondial. Condițiile neprielnice muncii intelectuale în timpul războiului duc la destrămarea grupării din jurul publicației și, odată cu aceasta, la încetarea apariției ei. P.l. a fost întemeiată la inițiativa lui Ioan Lupaș, cu sprijinul lui Vasile Goldiș, care îi fixează și orientarea prin scrisoarea-program publicată în ziarul „Românul” din 23 decembrie 1915. În
PAGINI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
de gară, cotcodăcitul sinistru al câtorva zeci de păsări sărite din cuști), e de apocalips. Tragică prin chiar derularea situațiilor, viziunea romanescă e susținută și de lirismul generat de deznădejdea intens omniprezentă. Din cu totul alte rațiuni, impresionant e romanul Destrămarea (2001). Replică la Desfășurarea lui Marin Preda, acesta urmărește soarta unei cooperative agricole de producție după decembrie 1989. Îmbogățită prin export de legume, cooperativa e menținută de fosta conducere în propriul folos, până la apariția unei legi care să permită vânzarea
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
Iubita de la Gura Teghii, București, 1983; Ceasul, București, 1984; Domnișoara, București,1990; Pisici pentru export, Galați, 1991; Dincolo de Lisabona, Galați, 1992; ed. (Ultimul tren spre România), Snagov,1996; Să îngropăm trecutul, București, 1992; Bătrânii nu mai sunt utili, Snagov, 1998; Destrămarea, Snagov, 2001; Cine a furat o minge?, Snagov, 2002; Lagărul e viața noastră, Snagov, 2002; Cum se adună banii, Snagov, 2003. Repere bibliografice: Gheorghe Pituț, Un prozator autentic, LCF, 1980, 51; Valentin F. Mihăescu, „Hoții de pădure”, LCF, 1982, 27
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
noastre, „Mesagerul” (Chișinău), 1997, 42; D. Micu, Dramatica literatură a vieții, L, 1997, 43-44; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 308; Simion Bărbulescu, O utopie romanescă, LCF, 1998, 41; Aureliu Goci, Dizolvarea satului tradițional și eșecul proprietății, „Ecart”, 2001, 157; Geo Vasile, „Destrămarea” vs. „Desfășurarea”, CNT, 2002, 11; Petre Isachi, Anatolie Paniș despre o nouă comedie a destrămării și a supunerii, „13 plus” (Bacău), 2002, 5-6; Cristian Măgură, Metamorfoza infernurilor, RL, 2002, 40; Liviu Antonesei, Cazul Anatolie Paniș, „Timpul”, 2002, octombrie. D.Mc.
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
Ist. lit. Basarabia, 308; Simion Bărbulescu, O utopie romanescă, LCF, 1998, 41; Aureliu Goci, Dizolvarea satului tradițional și eșecul proprietății, „Ecart”, 2001, 157; Geo Vasile, „Destrămarea” vs. „Desfășurarea”, CNT, 2002, 11; Petre Isachi, Anatolie Paniș despre o nouă comedie a destrămării și a supunerii, „13 plus” (Bacău), 2002, 5-6; Cristian Măgură, Metamorfoza infernurilor, RL, 2002, 40; Liviu Antonesei, Cazul Anatolie Paniș, „Timpul”, 2002, octombrie. D.Mc.
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
cu cerul plumburiu străbătut de umbrele sinistre ale corbilor, îi declanșează acestui senzitiv o stare apăsătoare de urât, de spleen (ca în poezia simbolistă) și o melancolie tulburată, vag, de presentimentul morții. Prin atmosfera deprimantă provocată de spectacolul naturii în destrămare, Amurg, Dies irae (după Leconte de Lisle) sau Sfârșit de toamnă îl prevestesc pe G. Bacovia. P.-P. este însă, în primul rând, un eminescianizant. Lirismul lui, în care răzbate sunetul pur al ingenuității, cuprinde totuși atâta autentică simțire, câtă
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
ei în lumea intelectuală europeană, impresionată de scriitorii cehi care munceau ca gunoieri, dar nu acceptau compromisul). Iubitul unei doamne mature o învață că se poate trăi liber fără a fi „mică la minte”. Numai că rezultatul întrezăririi libertății este destrămarea personalității într-o lume și ea agonică. Tema morală a existenței autentice din Îngereasa cu pălărie verde revine sub forma întrebării obsedante: „Câți oameni cumsecade ai văzut azi?” Rochia, o altă nuvelă, insistă pe monologul interior al unui profesor de
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
-și asigura astfel libertatea de a alege. Deși compusă prin asamblarea de secvențe introspective cu relatarea unor întâmplări din exterior, narațiunea e unitară, subordonată ideii din titlu. Notația, frecvent spontană, lapidară imprimă textului un ritm sacadat, un aer modern. Romanul Destrămare (1939) continuă să ilustreze disoluția socială și morală a mediului urban, în special a familiei. Intenția autorului a fost să reconstituie copilăria și adolescența personajului central, dar treptat acesta rămâne în fundal, în prim-plan intrând o serie de secvențe
MIRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
în special a familiei. Intenția autorului a fost să reconstituie copilăria și adolescența personajului central, dar treptat acesta rămâne în fundal, în prim-plan intrând o serie de secvențe narative și diverse portretizări satirice. Dorind doar să demonstreze ideea de „destrămare”, naratorul, subiectiv și plin de o umoare neagră, stupefiat de caracterul larvar al existenței semenilor săi, se lansează uneori în diatribe dure, într-o exprimare când familiar-vulgară, când inflamată de sarcasm, de un retorism patetic, mai degrabă specific gazetăriei decât
MIRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
literar-scenică. Între textele recuperate postum se află Floarea de foc (2001) - o suită de secvențe autobiografice și concomitent un jurnal de idei - și Kairos (1996), un „eseu de teologie a istoriei”. SCRIERI: Oamenii nimănui, București, 1937; Spiritul științific, București, 1938; Destrămare, București, 1939; Certitudine și adevăr, București, 1945; ed. îngr. Rodion Galeriu, pref. Părintele Galeriu și Ion Andrei Dorobanțu, București, 1992; Limitele cunoașterii științifice, București, 1945; ed. îngr. Rodion Galeriu, pref. Părintele Galeriu și Ion Andrei Dorobanțu, București, 1994; Claude Bernard
MIRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]