1,125 matches
-
de etapă pe care ni le putem propune.” Înțelegem unde bate Bogdan Murgescu, dar pedagogia, sărmana, n-avea nici o vină. Înainte cu secole de teoria învățării bazate „pe competențe”, Comenius a enunțat, în fundamentala Didactica Magna, ce poate părea azi desuetă unora, principiile învățării, de la care se reclamă până astăzi principiile fundamentale ale pedagogiei. Să ni le reamintim pe acestea din urmă: 1. principiul participării conștiente și active a elevilor în activitatea de învățare; 2. principiul învățării intuitive; 3. principiul însușirii
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5342_a_6667]
-
supraviețuirii demne. Ipostază cavalereasca îi vine că turnata. Acesta este farmecul, dar totodată și slăbiciunea poeziei lui Dorin Popa. Prea multa grație, netulburata de vreo asperitate convingătoare și vie tocmai printr-o stridenta necesară, ajunge terna și pe alocuri sună desuet. Prezintă uneori pericolul de a fi prea puțin deosebită de tenacitatea egală și în fond cuminte cu care adolescenții își verbalizează liric spasmele. Dezmierdarea prea potolita a temelor dramatice le ratează tensiunea, eșuînd într-un (firește) involuntar mioritism. Deși atrăgător
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
Tudorel Urian Posesorul unui nume insolit, scos parcă din desueta onomastică a secolului al XIX-lea, Iordan Chimet este un autor prea puțin cunoscut publicului de ultimă generație. Scriitorul însuși s-a văzut în perioada comunistă obligat (din rațiuni politice, dar nu numai) la (prea) lungi pauze editoriale. Iar atunci
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
după epoca școlarității” (Cronicile optimistului) - sau în memorialistica lui Sextil Pușcariu: “Doar în mahalalele Bucureștilor și ale altor orașe din Vechiul Regat se vorbea «radical» adică cu neologisme, spre marele haz al lui Caragiale” (Brașovul de altădată). Că a devenit desuet o dovedește o investigație în Internet: singurele sale apariții sînt citate din texte mai vechi - de exemplu din Steinhardt: “poate că și prin putregai, vulgarități, expresii «radicale» ori vorbe slute ori pocite, cu sprijinul deriziunii, peiorizării și miștocăriei se ajunge
Radicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14332_a_15657]
-
să dea interviuri, să-l vază nația încliftat. La patru ace" (Flacăra lașului, 9.06.2009). Cum se vede, cuvântul e folosit în mod ironic, pentru a duce în derizoriu, prin aerul său învechit și vag interlop, aparențele de eleganță desuetă. Există și verbul a desclifta, care a fost înregistrat în limbajul hoților de buzunare: „prietenul meu a zis că trebuie s-o «cânte» pe una de portofel, pe care o «descliftase»> (îi desfăcuse fermoarul de la geantă, n.n.) mai înainte" (România
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
față întrebuințării de pivniță. Tot ce nu este de utilitate imediată ajunge, rapid, să fie „aruncat peste bord”, fără putință de recuperare. Se schimbă vremurile, și cu ele se schimbă moda, relația dintre oameni și lucruri. Ce e super-modern devine desuet, dar poate reveni sub altă formă sau chiar cu aceleași caracteristici. La Pia Brânzeu respectul față de lucruri este de-a dreptul frapant. În plin funcționalism, cu ochii ațintiți spre ce lasă să se întrevadă viitorul, profesoara descendentă din familii ilustre
Agenda2003-25-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281157_a_282486]
-
Celus Ciobanu în medie de trei ori pe an. Sugestive în căutarea modalităților de exprimare sunt în acest sens lucrările „Ochiul timpului”, realizată în lemn și bronz, și „Demagogul”, sculptură în lemn, cea din urmă un afront tulburător la adresa politicianismului desuet și al ipocriziei partinice. Lucrarea se vrea de fapt o replică în timp la opera expresionistului norvegian Edvard Munch, „Strigătul” deznădăjduit împotriva goliciunii spirituale: „Mă preocupă frământările unei lumi care se caută pe sine însăși”, îmi spune chirurgul-artist. „Acolo, în
Agenda2005-33-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284082_a_285411]
-
cu tenacitate și cu metodă". Nu se suflă nici o vorbă, bineînțeles, cu privire la minirevoluția culturală ceaușistă, la strîngerea șurubului ce-a urmat tezelor din iulie 1971, la naționalismul care s-a substituit internaționalismului, făcînd ca intonarea Internaționalei să sune atît de desuet. Aceste schimbări la față ale regimului Ceaușescu sînt apărate indirect, însă cu dîrzenie, sub înfățișarea unui rechizitoriu adresat criticilor național-comunismului, bizuit pe supoziția că s-ar încerca sistematic un boicot al vredniciei istorice a poporului român: "Marea tentativă românească, începută
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
realizarea acestui scenariu feeric al basmului, găsirea portofelului stă cumva sub semnul destinului. În momentul când excedată de insistențele lui, ea îl caută pe acest bărbat al cărui interes pentru ea este împins în zona ridicolului și a unui romantism desuet, dar nu lipsit de o tensiune excitantă, sensul atribuit acestei întâlniri nu poate fi decât dragostea. Aflând că nu - complexul său obsesional nu este unul patologic -, Palet renunță aproape imediat la o mai căuta, dar fără să știe a predat
Parfumul uitat al ierburilor sălbatice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6188_a_7513]
-
Roma", ansamblu de corzi coordonat de violonista Mariana Sârbu; violonistica domniei sale este uimitoare prin suplețe, finisaje în frazare, fermitate și promptitudine în calitate de conducător al grupului instrumental, în calitate de solist. Ansamblul, celebru în epocă cu decenii în urmă, probează însă un gust desuet în promovarea muzicii baroce, inclusiv a celei italiene. Violonistica Marianei Sârbu este cea care ridică ștacheta ținutei profesionale, a interesului artistic, în realizarea concertelor ce poartă semnătura lui Antonio Vivaldi sau Pietro Locatelli. O legendă a vieții muzicale europene pare
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
subestimează ceea ce este efectiv discursul în cauză, care, el, e în măsură a proba prezența literară în formula particulară în care aceasta se poate împlini. Distincția între "critică" și "literatură" e una oțioasă, stînjenitoare, ținînd de un didacticism tot mai desuet. Într-o epocă a mixturilor tot mai frecvente, cu insolite rezultate caracteristice, ale genurilor și speciilor, la ce bun să le departajăm, invocînd identități formale ce au încetat a mai ține la "puritatea lor"? E. Lovinescu a militat pentru autonomia
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
Gheorghe Grigurcu Varujan Vosganian: Cartea șoaptelor, Ed. Polirom, 2009, 528 p. Goethe definea romanul drept o „epopee subiectivă”. Formula care acum, în toiul postmodernismului, poate apărea oarecum desuetă se potrivește ca o mănușă romanului semnat de Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor. Întrucît acesta conține, împletite într-o impunătoare unitate a viziunii, două teme și anume „marea crimă” săvîrșită de Imperiul Otoman împotriva armenilor și răsfrîngerea acesteia în destinul familiei
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
pe un trubadur al vremurilor noastre, cu vădita plăcere a rafinamentului stilistic într-o lume a deraierilor (de altfel strălucește în limitele autoimpuse ale formelor fixe), cu plăcerea rimei și a ritmului armonioase, într-o lume dizarmonică, a pasiunilor ușor desuete și a vocabularului bine temperat într-o literatură tot mai atrasă de durități lexicale gratuite. Toate acestea vin pe linia ludicilor noștri Dimov-Brumaru-Foarță. Dar acest trubadur este un om ca oricare altul și - fără să știu dacă a citit cartea
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
oameni de prisos, mutați de pe divan în dulcea lîncezeală din fotoliul de apartament. Printre ei, conștiințe mai "ascuțite" încearcă, în toropeala generală, să compare, știind prea bine că tot nu schimbă nimic. Și să compară în fața celorlalți cu morala lor desuetă, cu nostalgiile lor subversive față de optimismul general. Să poată spune, într-o discuție oarecare, pe teme "amestecate" (ca mai toate din carte), "tîrgul! Je m'en fiche...Gura tîrgului n-are nici o importanță și nu mă interesează. Apoi, cu o
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
Toate ticurile iritante ale poetului - sentimentalismul, auto-înduioșarea - pleacă de la acest gen de inspirație. Ardelean și semănătorist rămîne Iosif și atunci cînd, consonant cu doctrina iorghistă, compune poezie pe teme istorice și folclorice; rezultat - balade fals eroice, cu figuri de operetă, desuete încă din clipa aparției (Novăceștii, Pintea, Gruia etc.). Poetului nu i se potriveau în nici un chip compozițiile ample și epica de fantezie. Poeziile în care o mică întîmplare centrală devine pretext de exploatare a stărilor de spirit fugare, a bucuriei
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
nu știam de ce anume, cum nici acum nu știu. Dispăruse-și din peisajul aglomerat, după un debut frumos în 1968, în Luceafărul și Astra, colaborând apoi în revista noastră. Cărțile tale de versuri, cu niște titluri impresionante pentru anii aceia, Desueta noblețe (1975), Cavalerul din dreptul soarelui (1979), Leoaica adormită (1984). Citez din succintul text despre tine, din DGLR al Academiei Române: "Volumul de debut [...] celebrează ieșirea din adolescență și relativa instalare în maturitate. Somnul, zăpezile figurează domeniul unei revolute purități. Primele
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7835_a_9160]
-
viața pe „o amintire de semne”, că numai la o depărtare de trei metri se deschide „drumul real,/ unde poate ajunge/ sărind printrun cerc magic”. În clipele de indispoziție, îi vine în ajutor autoironia. Destinul îi apare ca un tren desuet tras de o locomotivă cu aburi, punîndu-l în situația de-a rămîne, în urma unei mișcări greșite, „aplecat peste golul cimentului,/ cu piciorul (dreptul?) prins (...) în ușa destinului”, indecis dacă evită „un dezastru” sau pierde „cîteva priveliști fericite” (Ușa destinului). Cînd
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
rătăcit a cărui viziune ar fi uzată moral. Căci, judecat cu ochii placizi ai cetățeanului căruia i s-a amputat nervul limbii și simțul naturii, jargonul lui Heidegger aduce cu o păsărească sibilinică, insuportabil de prețioasă, născocită de un profet desuet, în întregime depășit, ale cărui gînduri nu se potrivesc deloc cu imperativele prezentului. A doua calitate a corepondenței este că în ea îl regăsești pe același Heidegger pe care îl afli în operă. Temele sunt aceleași, la fel ca tonul
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
fi avut succes fără un îndemn extraficțional. În lipsa acestui programatism, literatura sa este condamnată la marginalitate (deși a fost premiat de Uniunea Scriitorilor și de Academia Română). Doar cu textul în față, este greu să decizi dacă demersul său este doar desuet, o perpetuare artificială a esopismului, sau deschiderea reală către o ficționalitate servită în supradoză unui cititor alienat. Oricum, chiar credința lui Alexandru Ecovoiu (pe care o deducem, în lipsă de altceva) că textul poate vorbi singur este depășită. Alexandru Ecovoiu
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
caracterul "științific" al Coranului, despre Raquel (eterna bursieră) sau despre ipocrizia grupului de indieni care jinduiesc la confortul Occidentului, dar îi resping valorile. În schimb, lipsite de interes literar sunt notațiile pur tranzitive sau descrierile de natură, infuzate de lirismul desuet al unor compuneri pe teme date: "Iarna s-a întors peste oraș. Pe muntele din față, pădurea are dantelării de promoroacă, din cerul plumburiu vălătuci de nori se deșiră-n căldare... Frig, fulgi răzleți (zăpada mieilor?)." Pe de altă parte
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
s-a modificat și el. Este un ideal ușor, suav, de vară. Idealul nostru este unul light. Fără grăsimi, dulciuri, nicotină, alcool. Dar și fără patimă. Nimic nu ne clădește pe dinăuntru, fiindcă, nu-i așa, încrîncenarea noastră ar fi desuetă... Trăim o epocă foarte fancy, trendy, cool, on-line. Dar și trăirea noastră, și simțirea noastră sînt din ce în ce mai off-line. Cultura a rămas așa, doar ca un head-line. E, mai mult, cultură de consum. Citim și noi ceea ce se cumpără. Cărțile fundamentale
Tabloide sau cărți? by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7284_a_8609]
-
savurat micul triumf, deoarece ani în șir colegi și prieteni ridicau mirați din sprâncene, derutați că un „băiat atât de fin” (cum mă ironizau) poate fi sedus de o povestioară cam de doi bani, melodramatică până la sațietate, de un sentimentalism desuet și care, culmea, se și termină prost. Ce mă fascina - și mă fascinează încă - în capodopera lui Fitzgerald e claritatea de cristal a stilului. Puține alte cărți sunt mai înșelător-accesibile decât această narațiune despre iubirea maniacală a unui gangster romantic
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
condițiile cedării Ardealului de Nord, ca și a vicisitudinilor ce-au urmat evenimentului, a sfîrșit prin a-i ocupa prim-planul conștiinței. Pe nervura unor Coșbuc, Goga, Aron Cotruș, autorul Generației amînate dă glas tînguios ori patetic unui „ardelenism” neîndoios desuet în perspectivă estetică, chiar în momentul ’40, însă resuscitat, din motive lesne de înțeles, în contextualizare epocală. Desigur, cărții i se cuvin recunoscute meritele unei minuțioase restituiri istorice, ale unei profuziuni de date, precizări, rectificări, completări, îndreptări etc. legate de
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
mai mult decît o predică pro domo sua. Clar-obscurul atrage mult mai mult decît lumina, iar semiîntunericul e mai inspirator decît claritatea, întocmai cum spiritul creștinismului s-a perpetuat în catacombe și ocnițe, nu în naosuri încăpătoare strălucind de odoare desuete. În privința aceasta, Toni Halter e un misionar de foarte bună calitate: jurnalul lui te atrage așa cum ceața atrage privirea, silindu-te să te concentrezi pentru a vedea ce se ascunde printre aburii ei, sau așa cum o voce șoptită stîrnește atenția
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
de atîta vreme la postul de radio Europa Liberă. Cum se vede de aici exilul românesc? - Viața exilului românesc începuse cu mult înainte de a ajunge eu aici. Oricum, noi, românii ne remarcam prin disensiuni. Împărțiți pe grupuri, cu adversități - majoritatea desuete ce vin din trecut, românii își aruncă unii altora vini de care nu sînt vinovați, pe care nu le-au trăit. Cu românii de-aici nu se poate înjgheba o societate românească. Mentalitatea de ghettou, de exil este mult mai
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]