4,744 matches
-
către oamenii săi, începu să le strige repede niște ordine. Odolgan, ștergându-și cu degetul o rană mică la buză, se întoarse spre Balamber și puse: — Burgunzii ăștia nu sunt buni de nimic. Era mai bine dacă veneam cu un detașament de huni. Am fi fost observați imediat. Chiar, unde e Audbert? Prietenii săi tresăriră și se întoarseră toți deodată către locul unde se aflase, cu câteva momente înainte, marcomanul. Făcură câțiva pași încoace și încolo, căutând în zadar în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
strigând furios, puse la treabă doi soldați, care se îngrijiră imediat să împlinească cererea romanului. Puțin după aceea, avându-l la douăzeci de pași înaintea sa pe Richelmus, care ținea stindardul lui Gundovek - cu un mistreț negru pe fond roșu -, detașamentul romanilor se puse în mișcare, lăsând în urmă stațiunea de popas. în frunte se afla Sebastianus. Audbert, pe un cal pag cenușiu și cu umerii acoperiți de o manta militară groasă, călărea alături de el. Mușca lacom dintr-o pâine mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
așa cum se putea, cu condiția să nu aducă - decât pentru schimb - semințe ori animale de pășune și să se angajeze să lupte cu dușmanul comun. în scurt timp, conducătorul burgund se găsi în situația de a avea în subordine un detașament consistent de alamani; conștienți că nu puteau fugi la nesfârșit, nu cereau altceva decât să poată înfrunta din nou dușmanii comuni. Sosiră apoi helveții și galoromanii, cu fiecare zi tot mai numeroși. Bisericile îi găzduiau, iar prezbiterii făceau colecte ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
După ce-și îngădui un moment ca să-și recapete suflul, Chilperic anunță: — O ștafetă de la Augusta. Cetatea a căzut. Se pare că Reinwalt a dat-o pe mâinile gepizilor și a trecut de partea lor, punându-se în fruntea unui detașament de burgunzi renegați, cei mai mulți dintre ei oameni de dincolo de Rin. Acelei armate i s-a alăturat și un contingent numeros de huni. Tatăl meu s-a luptat acolo, dar a fost înfrânt și se retrage spre Aventicum. Sapaudia e invadată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
față: aproape sigur sunt mult mai numeroși decât noi. Ce mă sfătuiești? — Alanii mei sunt puțini, dar sunt cu toții arcași pricepuți, iar între oamenii tăi ai și tu mulți arcași. Dă-mi douăzeci și-o să fac din ei un singur detașament; o să-i ascundem pe toți printre copacii de pe coastă, sub stânca de care tocmai am trecut: or să-i ia pe huni prin surprindere și n-or să le dea răgaz să răsufle. Chilperic încuviință și spuse ceva, dar Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ci cu huni, iar acum încerca să-și facă o idee despre numărul lor. Foarte probabil, era vorba de un mingan, unitatea de bază a armatelor lui Atila, formată dintr-o mie de oameni; mai puteau fi, însă, și alte detașamente, pe care nu le vedea din locul în care se găsea, dincolo de cotul râului. în ciuda distanței, putea intui în mulțimea aceea pestriță de războinici cât de eterogene erau armamentul și echipamentul hunilor - lucru, de altfel, specific lor. Sub stindarde mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dincolo de cotul râului. în ciuda distanței, putea intui în mulțimea aceea pestriță de războinici cât de eterogene erau armamentul și echipamentul hunilor - lucru, de altfel, specific lor. Sub stindarde mari de culoare verde, semn distinctiv al clanului căruia îi era afiliat detașamentul, se adunaseră războinici aproape goi ori îmbrăcați doar în piei de berbec, în general călărind cai mongoli, mici, dar robuști; alții, în schimb, defilau în armuri sclipitoare și veșminte de un rafinament aproape oriental, călărind cai de rasă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un gest nervos cu mâna, oribil însemnată de arsurile pe care i le făcuse trăsnetul cu nici o lună înainte: — Bineînțeles, dar dacă în față ne așteaptă Noviodunum, de ce ar trebui să pierdem vremea urcând munții? — Poți să trimiți doar un detașament și să lași aici grosul cu încărcăturile și cu răniții. Și pe urmă, sunt gata să pun rămășag că valea mișună de burgunzi fugari; vrei să-i lași aici? Dacă oamenii aceia cu adevărat vin de la Vesontio, observă băbește Odolgan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care, cele mai multe pe două roți strânse în cercuri de fier, tipul de car pe care acești barbari, încărcându-le cu poveri neînchipuit de mari, le trăgeau după ei peste tot; corturile, mai constatase el, erau mai degrabă rudimentare, probabil fiindcă detașamentul trebuia să se miște atât de repede și în etape de deplasare atât de dese, încât nu putea să mai ia cu el și alte lucruri care ar fi luat din spațiul destinat prăzilor. în apropierea fiecărui bivuac stăteau împiedicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
traversa aproape gonind ca să se arunce de îndată în desișul pădurii. Traseul era atât de întortocheat și coloana atât de destrămată, încât Sebastianus nu găsea deloc ocazia să o vadă în toată lungimea sa. întrebă un burgund care era consistența detașamentului îndrăzneților războinici cărora le datora libertatea și află astfel că era vorba de o forță de aproape două sute de bărbați, majoritatea proveniți de pe meleagurile familiei lui Waldomar, și avu confirmarea definitivă că însăși Frediana era aceea care îi conducea. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apuce o cărare ce cobora printre stânci calcaroase, spre întinderea înverzită. Maliban împreună cu ceilalți - opt cavaleri burgunzi - îl urmară prompți. Prefectul se afla deja de trei zile printre oamenii Fredianei și acum conducea pentru prima oară de unul singur un detașament. Contrar primelor așteptări, după cea dintâi discuție pe care o avuseseră în cort, nu mai reușise să o vadă decât în prezența altora și deci nu avusese posibilitatea să o cunoască mai bine, să pătrundă cât de cât în intimitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să însoțească niște vite. Lutgard, burgundul care găsise fata, veni repede să vadă și el. — Sigur sunt ei, spuse. Duc animalele de-aici. Atunci, mugi Sebastianus, împungându-și brutal calul cu pintenii, haideți să-i înhățăm!. în câteva secunde, întregul detașament îl urmă, galopând în jos, de-a lungul cărării ce se pierdea în câmp. Traversară iute ca vântul șirurile de mesteceni, însă hunii le simțiră îndată prezența și grăbiră pasul, lăsând în urmă fără să șovăie cireada de vite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unde, probabil, sperau să-și găsească refugiu. Observând un nor de praf la mică înălțime, pe întinderea însorită, chiar pe direcția în care alergaseră până ceva mai înainte, înțelese motivul pentru care își schimbaseră drumul: era clar că un alt detașament burgund venise să le închidă drumul, obligându-i să schimbe direcția. Le făcu semn alor săi să cotească la stânga și căută să grupeze forțele pe diagonale, ca să le taie calea. îi putea vedea bine acum și, numărându-i, constată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
două șiruri, pregătindu-se de plecare. Chiar și cei care, teoretic, erau sub comanda lui Sebastianus, cu excepția lui Maliban, se puseră în rând cu ceilalți, fără să mai aștepte ordinul său. Frediana făcu un gest larg cu mâna și întreg detașamentul se puse în mișcare pe câmpie, ținându-și caii la trap mărunt. Hunul striga și se zvârcolea, învârtindu-se cu frânghia deasupra rugului său. Palidă la față, cu fălcile încleștate, Frediana privea drept înainte. Sebastianus, flancat de alan, se păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și își dădură coate, schimbând câte un început de zâmbet, câte un comentariu cu jumătate de voce: romanul mergea să facă dragoste! Sebastianus îi auzi, dar nu le dădu nici o atenție. 40 Hunii căutau zadarnic, de multe zile, să prindă detașamentul care săvârșise atacul devastator în tabăra lor. De la bun început, Odolgan propuse, ca represalii, să se întoarcă la sihăstrie și să-i măcelărească pe monahi și pe mulțimea de fugari care încă se mai afla acolo, dar Balamber, fidel cuvântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rândurile războinicilor, veni și el acolo. Balamber își încredințase prietenului său conducerea ariergărzii, iar din expresia feței sale înțelese că avea să-i spună ceva important. — Ce e? îl întrebă. — Sunt niște oameni în spatele nostru. Cavaleri burgunzi, se pare. Un detașament numeros. — Câți sunt? — Nu mai puțin de două sute, aș zice. — Crezi că au de gând să ne atace? — Nu-mi dau seama. Pentru moment, nu păreau dispuși să micșoreze distanța. Balamber scutură gânditor capul: — Câinii ăștia burgunzi nu îndrăznesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
războinici părăsiră coada coloanei și se răspândiră prin preajmă, culcându-și caii în iarba înaltă și printre arbori. începu apoi așteptarea, care nu dură prea mult. Curând, pe drum apărură doi cercetași; ceva mai în spatele lor se putea vedea întregul detașament al urmăritorilor. Nemișcați, întinși pe pământul deja îmbibat de aromele verii, suportând zumzăitul și ciupiturile insectelor, hunii scrutau printre firele de iarbă și înșiruirile copacilor, mângâindu-și fiecare cu mâna gâtul sau botul calului, de teamă ca nu cumva, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru un scandal într-o tavernă sau să se ascundă într-o râpă și să țină calea drumeților. — în castrum și în taberele pe care le-am văzut pe Rhon am observat totuși miliții de elită și regulate și chiar detașamente de barbari auxiliari: alani, heruli, cu mulți arcași și poate... — Da, și sunt floarea forțelor mele militare. Fapt este că întreaga mea armată - adică, practic, tot ceea ce Roma a putut să mobilizeze în acel moment, mă înțelegi? -, ei bine, întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ți-am spus, cu toată autoritatea ce o vei avea în virtutea statutului tău de Comes și Prim-consilier al lui Magister militum. însă tu și ofițerul de care îți spuneam aveți și o altă misiune, încă și mai importantă. Multe detașamente romane, fugind, s-au regrupat dincolo de Loira. Va trebui să intrați în contact cu comandanții lor, să-i activați și să-i convingeți să se alăture, cu soldații lor, armatei. Și încă ceva: când o să fii acolo, caută cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se convinse că experiența sa pe câmpul de luptă nu trebuia trecută cu vederea. Metronius, printre altele, nu era entuziasmat de a avea un alan ca însoțitor în acea misiune: îi aminti lui Sebastianus că, în urmă cu doi ani, detașamentele alanilor fuseseră, în principal, cele care îi vânaseră pe bagauzii de pe Loira și îl avertiză că prezența sa ar fi putut să le facă greutăți, o dată ajunși la amicii lui Divicone. îi sugeră chiar să-l facă să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe pământurile imperiale era foarte grea, iar mulți dintre cei prezenți se făcuseră pădureni ca să scape de exploatarea nemiloasă a intendenților și a perceptorilor. în același timp, chiar mai puțin atrăgătoare părea multora perspectiva serviciului militar, fie el și în detașamente și castrensi, destinate pazei cetăților. în realitate, dacă era ceva ce îi unea pe toți bagauzii, aceasta era tocmai reacția lor la orice fel de disciplină. Cât despre iertare - obiectă cineva - foarte frumos, dar nu însemna mare lucru, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dreapta de stânga. în urma acestui însemn, războinicii lui Ambarrus, cu armele lor rudimentare și cu hainele mizerabile și pestrițe, ar fi trebuit să se adune și să se încoloneze, să mărșăluiască și să se desfășoare pe câmp ca un adevărat detașament militar. în realitate, întrucât căpetenia lor, conștientă de carențele de instrucție ale armatei sale, le ordonase să se țină strict de îndrumările lui Metronius, bagauzii luau totul foarte puțin în serios și păreau refractari la orice formă de disciplină. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pază, ce lăsau să se vadă doar crenelurile, făcându-le să pară, în beznă, suspendate parcă în aer, într-un cer fără stele. Pe malul stâng, în schimb, luminile pâlpâitoare ale numeroaselor focuri îl ajutau pe Sebastianus să intuiască poziționarea detașamentelor hune ce vegheau podul, închizând accesul în cetate dinspre miazăzi. De undeva, de foarte departe, la intervale regulate și însoțite de un vacarm nedeslușit, răsunau sumbru bubuiturile loviturilor de berbec ale atacatorilor în zidurile de apărare ale cetății; era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de post îl găsise pentru ei în Palatul Decemvirilor, în sala pătrată, rezervată de obicei adunărilor senatului cetății. în acel loc, de altfel, se instalase din vreme, cu arme și bagaje, un grup numeros de milițieni: o adunătură din diferite detașamente răzlețite, care își găsise adăpost în cetate și se pusese sub comanda unui decurion de cavalerie mai în vârstă. Făceau cu schimbul cu alanii în dispozitivul de apărare al turnului dinspre apus, de la care cobora drumul către Caesarodunum, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
praf pe care-l ridicau, se ghicea ușor că erau trupe de cavalerie. Mutându-și privirea spre miazănoapte, Sebastianus văzu tabăra hunilor cuprinsă de un adevărat haos: mii de siluete micuțe, întunecate, alergau spre corturi ca niște furnici înnebunite, în vreme ce detașamente de călăreți se grupau pentru a da piept cu armata lui Flavius Etius. Cortul lui Atila zăcea pe jos, desfăcut deja, iar în jurul lui mișunau o sumedenie de oameni, în vreme ce numeroase care se îndepărtau pe drumul ce ducea spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]