787 matches
-
Christian i-a succedat la tron sub numele de regele Christian al IX-lea. Căsnicia ei cu Christian a fost considerată una fericită; cuplul s-a atașat puternic unul de celălalt în timpul anilor de luptă pentru succesiune. Louise a fost devotată soțului ei și se spune că el s-a bazat pe inteligența, hotărârea și tăria ei psihologică. Ei au continuat viața simplă și intimă de familie și după ce ai devenit rege și regină. Când fiica lor Thyra a născut un
Louise von Hessen-Kassel () [Corola-website/Science/316192_a_317521]
-
Prințesa Victoria iar în familie a fost numită Moretta sau Tânăra Vicky. Victoria a fost botezată la aniversarea bunicii ei la 24 mai 1866 la Palatul Potsdam. La fel ca surorile sale, Prințesa Sofia și Prințesa Margareta, Victoria a fost devotată mamei sale și a adoptat modul de viață englez. În 1881, Prințul Alexandru de Battenberg, care a fost ales suveran al Bulgariei din 1879, a vizitat curtea Prusiei la cererea expresă a mamei Victoriei. Cum mama și bunica ei l-
Prințesa Victoria a Prusiei () [Corola-website/Science/321208_a_322537]
-
nu a fost mai puțin reușită. Domnia sa a pregătit terenul pentru lupta pe care a dus-o apoi Menelik al II-lea împotriva ofensivei coloniale italiene.În ochii etiopienilor, și Yohannes al IV-lea rămâne un suveran care a fost devotat credinței și patriei, pentru care a știut să-si dea și viața. Yohannes s-a născut în provincia Enderta, fiul lui Mercha, "Shum" (guvernator) al provincie Tembien, și al soției sale "Woizero" („Damă”) Silass Dimtsu (Amata Selassie), fiica "Dejazmach"-ului
Yohannes al IV-lea al Etiopiei () [Corola-website/Science/320505_a_321834]
-
a primit de la naștere titlul de Duce de Chartres. A mai avut o soră mai mică, Louise Mărie d'Orléans care a murit la Saint-Cloud în 1728 la vârsta de un an și opt luni. Tatăl lui, care a fost devotat soției sale germane, a devenit pustnic și pios pe masura ce au trecut anii. Louis Philippe abia împlinise 15 ani când el și tânăra lui verișoară, Henriette-Anne a Franței (1727-1752), a doua fiica a regelui Ludovic al XV-lea al Franței și
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
Cinci luni mai tarziu , pe 25 august, este eliberarea de la Paris. Libertatea a făcut mici schimbări. Cu acordul lor, s-a stabilit definitiv în Planche. Cu permisul sau de bibliotecă recuperat, Brassens se întoarce la învățatul de poezie și se devota literaturii din nou. Sfârșitul războiului, semant pe 8 mai 1945, marchează revenirea la Paris a prietenilor de la Basdorf. O dată cu reîntoarcerea prietenilor săi, Brassens intenționează să creeze un ziar cu tendința anarhista, "Le Cri des gueux" ("Țipatul cerșetorilor"). După primul număr
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
evenimente și concursuri virtuale, utilizând SponsorPay sau terminând Welcome tour-ul oferit după înregistrare. Mulți Twinizeni sunt creatori de cuprins, isi creează și își vând produsele în lume la fel cum își creează propria machinima. Ușerii își pot de asemenea devota timpul mobilând apartamentele, cluburile, magazinele și spațiile de relaxare pentru a le împărtăși cu altii sau pentru a găzdui evenimente. În toamna anului 2010, toții ușerii noi dar și cei existenți au primit fiecare câte un apartament de start pe
Twinity () [Corola-website/Science/321687_a_323016]
-
Victoria și Ernst au avut o fiică, prințesa Elisabeth de Hesse poreclită Ella, născută la 11 martie 1895 însă mariajul lor nu a fost unul fericit. Victoria se plângea de lipsa de afecțiune a soțului ei în timp ce Ernst era complet devotat ficei lor, Elisabeth, pe care o adora. Victoria și Ernst și-au cultivat prietenii, care erau artiști progresivi și intelectuali. Victoria își îndeplinea rolul public fără entuziasm. Evita să răspundă la scrisori, să viziteze persoanele vârstnice a căror companie nu
Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/315305_a_316634]
-
în vârstă decât era iar un oaspete a comentat că parcă Elena se căsătorea cu unchiul ei. Cuplul și-a petrecut prima noapte la Casa Osborne înaintea lunii de miere de la Paris, Interlaken și Geneva. Elena și Christian au fost devotați unul celuilalt și au trăit o viață liniștită în comparație cu surorile Elenei. După căsătorie și-au stabilit reședința la Cumberland Lodge; când stăteau la Londra, locuiau la Palatul Buckingham. Cuplul a avut șase copii: Christian Victor în 1867, Albert în 1869
Prințesa Elena a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315393_a_316722]
-
nunta cu Louisa. Henric a dorit să se îngrijească personal de îmbrăcămintea, coafura și machiajul miresei. Mereu nemulțumit de rezultat, a reînceput lucrul de mai multe ori, astfel încât ceremonia a trebuit amânată pentru după-amiază. Louise dulce și virtoasă, a fost devotată mereu soțului, de care era profund îndrăgostită, în pofida greutăților, probelor, infidelității și morții. Era o persoană pioasă și foarte simplă. A suferit teribil din cauza conflictului dintre casa de Guise, casa de Lorena și în mod particular fratele său Philip-Emanuel de
Louise de Lorena () [Corola-website/Science/315487_a_316816]
-
făcut tot posibilul pentru a împiedica sau amâna căsătoria, însă în vara anului 1468 aceasta a fost celebrată la Bruges iar Carol a fost numit cavaler al Ordinului Jartierei. Cuplul nu a avut copii dar Margareta a fost o mamă devotată pentru fiica sa vitregă Maria. Margareta i-a supraviețuit soțului ei și a fost singura dintre cele trei soții care a devenit Ducesă de Burgundia. Carol a fost lăsat comandant în bătălia de la Montlhéry (13 iulie 1465), unde a fost
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
fericită cu Philip, prietenii și asociații de afaceri ai ei dezaprobă relația dintre cei doi ca urmare a diferenței de vârstă. În cele din urmă, cănd Roger o cere în căsătorie, Paula accepta și pune capăt relației sale cu Philip. Devotată în întregime soțului ei, ea observa cum Roger devine după nuntă din nou infidel. Motivele muzicale ale lui Johannes Brahms sunt aria a IV-a din Simfonia nr. 1 în C minor, Op. 68 și aria a III-a din
Vă place Brahms? (film) () [Corola-website/Science/324995_a_326324]
-
Carl von Schmettau. Nașterea ei a fost o dezamăgire pentru familia ei, deoarece fratele ei mai mare, Prințul Friedrich Heinrich, era singurul moștenitor al tronului Hohenzollern al unchiului ei, Frederic cel Mare. În ciuda acestui lucru, tatăl ei i-a fost devotat, i-a acordat atenție, în timp ce mama ei a arătat puțină afecțiune față de ea. În cele din urmă, familia a avut șaăte copii, două fete și cinci băieți. Ei au trăit la moșia Friedrichsfelde din Berlin. A primit o guvernantă luterană
Prințesa Louise a Prusiei (1770–1836) () [Corola-website/Science/323887_a_325216]
-
pur, uneori împestrițat cu mici pete de culoare neagră, dar nu foarte evidente (pale și inconsistente). Seamănă cu American Pit Bull Terrier, dar culoarea albă și talia sensibil mai mare îl diferențiază clar. Perseverent, iute, curajos, loial și foarte îndrăzneț. Devotat fără rețineri membrilor familiei de adopție, el se arată precaut și suspicios în prezența străinilor. Manifestă o atitudine dominantă în prezența altor animale, este irascibil față de alți câini de sex masculin, chiar dacă a beneficiat de socializare. Este un bun vânător
Dog argentinian () [Corola-website/Science/323198_a_324527]
-
2008, a fost inclus de Fundația Programelor Libere în lista de distribuții GNU/Linux libere disponibilă pe pagina GNU, după un mai lung proces de verificare derulat pentru a se asigura că echipa de dezvoltare și comunitatea proiectului Trisquel sunt devotate promovării și distribuirii programelor libere în procent de 100%. Diferența principală este filtrul strict pe care Trisquel îl aplică pachetelor de programe care pot fi distribuite, astfel respectând regula Fundației Programelor Libere care specifică excluderea programelor non-libere care încalcă cele
Trisquel GNU/Linux () [Corola-website/Science/324161_a_325490]
-
Burgundia împotriva unor răsculați, a murit la abația de la Selz în data de 16 decembrie 999, la cîteva zile distanța de noul mileniu în care ea spera să fie de față la a doua venire a Mântuitorului. Adelaida s-a devotat înmod consecvent serviciului religios și păcii, ca și Imperiului; de asemenea, ea s-a arătat interesată în opera de convertire a slavilor. Ea a fost astfel un principal agent al lucrării Bisericii Catolice de construire a unei religii-culturi a Europei
Adelaida de Italia () [Corola-website/Science/324834_a_326163]
-
pe coadă. Este mai scurt pe cap, urechi și partea anterioară a picioarelor. Poate fi de orice culoare sau o combinație de culori. Este un câine inteligent, curajos, energic, mândru, blând, rezervat, liniștit, calm în casă, uneori independent, încăpățânat. Este devotat stăpânului, rezervat și suspicios cu străinii, acceptă copiii dar fără să fie parteneri de joacă. Daca sunt socializați de mici cu alți câini sau alte animale din gospodărie tinde să le accepte, dar va vâna orice animal (câine mai mic
Barzoi () [Corola-website/Science/322817_a_324146]
-
l-a succedat că Charles al III-lea (ilustrația 15). Menton și Roquebrune au devenit oficial parte a Franței în 1861, reducând mărimea Monaco-ului cu 80% din cât era. Cu timpul de partea lui, Charles al III-lea s-a devotat completei restaurări a palatului, începută de către unchiul său Honoré V-lea. El a reconstruit Turnul Sfintei (ilustrația 14) a restaurat complet , adăugând un altar pictând tavanul cu fresce, timp ce a fost de către Jacob F Deschler cu ilustrații ale faptelor
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
Gogin din Buduhala”), bărbatul ucis de pădurar pe când fura lemne. Cântecul are la bază o întâmplare reală petrecută în satul Buduhala din comuna Telești. Aici este întâlnită o particularitate aparte față de restul cântecelor: este printre singurele balade în care soția, devotată până dincolo de moarte, se îngrijește să răzbune asasinarea bărbatului și apoi să-l îngroape precum în Baltagul lui Mihail Sadoveanu. Pe lângă creațiile populare epice, în județ au circulat de-a lungul timpului și cântări lirice. În multe din cântecele lirice
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
bogăție necinstit, (bazându-se în principiu pe Iacov 2:1-9). Müller se mută în Bristol pe data de 25 Mai 1832 pentru a începe muncă la Capelă Bethesda. Împreună cu Henry Craik, a continuat să predice acolo până la mortea să, fiind devotat în acelaș timp și celorlalte lucrări evangheliste sau caritabile. În 1834 a fondat Instituția Cunoașterii Scripturii de Acasă sau din Străinătate, cu țintă spre școli Creștine și misionare; distribuind Biblii și tractate creștine și oferind școli de zi, școli duminicale
George Müller () [Corola-website/Science/328628_a_329957]
-
ferm împotriva încercării de încorporare a românilor greco-catolici din Budapesta, în parohia greco-catolică maghiară de Muncaci, reușind să fie puși sub jurisdicția Episcopiei Române unite din Oradea. Deși înalt funcționar de stat, a rămas împreună cu toți membrii familiei sale români devotați în ciuda interdicțiilor de tot felul impuse prin legile maghiarizării forțate. În data de 18 septembrie 1900 a avut loc la Budapesta căsătoria fiicei sale Ecaterina cu dr. Eugen Pătăceanu, avocat din Turda. Cununia a fost oficiată de către Pr. Nicolae P.
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
toate nivelele atât naționale cât și internaționale. Totodată, prin intermediul acestei asociații se urmărește promovarea și dezvoltarea relațiilor interumane, unirea membrilor prin legături de prietenie, de bună camaraderie pentru a putea răspunde devizei „"We serve (Noi servim)"”, fiecare membru "Lions" fiind devotat cauzei acestei mișcări punând totdeauna mai presus de trăirile și orgoliile personale, interesul și dezvoltarea comunității. Organizația a devenit internațională pe 12 martie 1920, când a apărut primul club în Canada, în Windsor, Ontario. De atunci Lions Club s-a
Lions Clubs International () [Corola-website/Science/328806_a_330135]
-
locotenent colonel în 1892, șef de stat major în 1894, comandant al regimentului 11 artilerie din Focșani, din 1895. Va fi pensionat în 1906 și trecut în rezervă cu grad de general de brigadă, după 38 de ani de serviciu devotat față de Armata română. În tot acest timp s-a dedicat întăririi armatei și creșterii eficienței acesteia. A tradus și publicat manualul de strategie militară „Principiile esențiale pentru conducerea războiului” al generalului prusian Clausewitz. Împreună cu fratele său, generalul Nicolae Șt. Stoika
Ștefan Stoika () [Corola-website/Science/335463_a_336792]
-
acasă de la pregătirea militară din Istanbul. Prin intermediul operelor lor, precum și prin cursuri private au reușit să răspândească conceptul de pictură în Irak. Unul dintre cei mai proeminenți artiști contemporani ai lumii arabe este Dia al-Azzawi (n.1939), care și-a devotat viața artistică răspândirii artei arabe contemporane. El s-a născut în Bagdad, Irak și este pictor, sculptor și grafician. A urmat cursurile Facultății de Arte de la Universitatea din Bagdad începând cu anul 1958,unde a studiat Arheologia, la 9 ani
Arta Contemporană în Spațiul Arab () [Corola-website/Science/337434_a_338763]
-
supranumit "cel Mare") a fost markgraf de Verona și de Baden. El a fost fiul markgrafului Herman al II-lea de Baden cu Iudit de Hohenberg. El a servit că regent pentru marca de Baden de la 1130 până la moarte. Credincios devotat față de Hohenstaufeni, Hermann al III-lea a intrat în conflict cu rudele sale din Zähringen-Suabia. În 1140, el a participat la asediul asupra castelului Weibtreu și a primit stăpânirea asupra Selz, în Alsacia. În 1151, Marca de Verona a fost
Herman al III-lea de Baden () [Corola-website/Science/328517_a_329846]
-
La Erbach, la 4 februarie 1704, Sophia Albertine s-a căsătorit cu Prințul Ernest Frederick, fiul cel mare al Ducelui Ernest de Saxa-Hildburghausen. Cuplul a avut 14 copii: Sophia Albertine a fost responsabilă pentru educația copiilor lor, soțul ei fiind devotat vieții de militar în afara țării. După decesul soțului ei, în 1724, Sophia Albertine a acționat ca regentă pentru fiul ei minor, Ernest Frederic al II-lea. A reușit să reducă datoria națională prin economii și reducerea bugetului. A restrâns foarte
Sofia Albertine de Erbach-Erbach () [Corola-website/Science/336483_a_337812]