4,229 matches
-
superior - acesta este prototipul rezolvării de probleme.” (Shulman, Keisler, 1973, p. 128) Predarea materiei prin punere de probleme, prin „problematizare” Înseamnă, așadar, mai Înainte de orice, crearea unor asemenea „conflicte” de cunoaștere În cadrul procesului de Învățământ și conștientizare a lor, a dezacordului dintre un nivel de cunoaștere și altul, spre care se tinde să se ajungă. Sesizarea contradicției, conștientizarea ei, trezește la elevi o necesitate interioară de noi cunoștințe „...și nu de cunoștințe În sine, ci de cunoștințe ca mijloc de rezolvare
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
suma în bani străini care a fost introdusă în țară. e) Pragul sărăciei și limita bogăției (744d-745a) Este necesar, spunem noi, într-un stat care vrea să evite boala cea mai gravă numită pe drept cuvânt dezbinare mai degrabă decât dezacord, să nu existe cetățeni foarte săraci și alții foarte bogați, căci aceste două extreme duc la aceste două rezultate; așadar, legiuitorul trebuie să stabilească o limită a sărăciei și a bogăției. Limita sărăciei să fie valoarea lotului distribuit care trebuie
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
incompatibilitatea dintre gândirea politică a lui Platon și destinul Europei: pe de-o parte, deoarece filosofia politică a lui Platon are ca țel configurarea unui stat totalitar (Popper), pe de alta pentru că la baza Europei se află alte opțiuni, în dezacord marcant cu ideile platonice (de Rougement). Cum poate fi, în fața unor astfel de obiecții, susținut statutul de inspirator al „proiectului Europa” pe care Patočka îl revendică pentru Platon? Răspunsul lui Patočka este pe cât de simplu pe atât de enigmatic: Platon
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
poziție. În esență, este vorba de o nevoie structurală a omului de a-și raporta propria istorie la exemplarități. Faptele devin exemplare, intră în orizontul istoric, întotdeauna „cosmetizate” la nivelul unor semnificații convenabile din perspectiva epocii. Platon nu recomandă, în dezacord cu propria vocație și structură spirituală, minciuna rectilinie. Regele-filosof nu este în mod direct încurajat să mintă. Conotațiile preluate la nivelul unei asemenea interpretări provin dintr-un efect nefericit al alunecării de sensuri și al „traducerilor” operei lui Platon. Regele-filosof
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
într-o anumită măsură, expresia atitudinilor pe care persoana le are fată de ea însăși (Bromberg, M., 1994): atunci când i se cere unui subiect să completeze un chestionar de personalitate, el nu face altceva decât să-și exprime acordul sau dezacordul cu propoziții evaluative ce-l caracterizează din propria perspectivă. Am amintit deja că nu există încă un sistem de trăsături unanim acceptat cu ajutorul căruia să putem descrie caracterul cuiva. Numărul de trăsături, ca și descrierea lor variază de la un cercetător
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
gradul de dificultate al activității școlare impuse de profesori sau părinți. 1. Factori psihopedagogici de ordin familial. Familia, prin tonalitatea și atmosfera sa afectivă, prin dimensiunea sa culturală și gradul ei de integrare socială, constituie un mediu educativ determinant. Orice dezacorduri și tensiuni existente în mediul familial vor genera în conștiința copilului îndoieli, reticențe sau reacții neadaptative. Dintre factorii familiali care pot genera tulburări comportamentale la copii, menționăm: a. Deficite de climat familial și de structură familială. Familia reprezintă „un soi
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
care este destul de des un „copil-problemă” în școală. Răsfățul continuu îl transformă pe copilul unic într-un mic tiran al familiei, pe cât de irațional și capricios, pe atât de temut și de imprevizibil în reacții, în raport cu ceilalți din jur. d. Dezacordul dintre cerere și ofertă. Părinții trebuie să facă dovada unui simț al măsurii în atitudinea și exigențele preconizate față de copil, dublat de capacitatea de a prevedea reacțiile și stările interne ale copilului, apărute atunci când iau o măsură educativă. Exigențele exagerate
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
manifestă în capacitățile unui elev, profesorul îl supraîncarcă intelectual, elevul în cauză fiind nevoit să facă mereu față unei disproporții, de ordin intensiv și calitativ, între sarcinile și cerințele care-i sunt puse în față și propria rezistență nervoasă. Acest dezacord între „cerere” și „ofertă” îl poate determina pe elev să acționeze fie prin protest și respingere a exigenței, fie printr-o îndeplinire formală a acesteia. b. Dezacordul asupra motivațiilor conduitei elevului. Între profesor și elev pot să apară dezacorduri importante
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și cerințele care-i sunt puse în față și propria rezistență nervoasă. Acest dezacord între „cerere” și „ofertă” îl poate determina pe elev să acționeze fie prin protest și respingere a exigenței, fie printr-o îndeplinire formală a acesteia. b. Dezacordul asupra motivațiilor conduitei elevului. Între profesor și elev pot să apară dezacorduri importante cu privire la motivele reale care explică reușitele sau nereușitele sale școlare: astfel, în timp ce profesorul atribuie comportamentului elevului un motiv pe care el, ca educator, îl consideră real, elevul
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Acest dezacord între „cerere” și „ofertă” îl poate determina pe elev să acționeze fie prin protest și respingere a exigenței, fie printr-o îndeplinire formală a acesteia. b. Dezacordul asupra motivațiilor conduitei elevului. Între profesor și elev pot să apară dezacorduri importante cu privire la motivele reale care explică reușitele sau nereușitele sale școlare: astfel, în timp ce profesorul atribuie comportamentului elevului un motiv pe care el, ca educator, îl consideră real, elevul în cauză nu se arată de acord cu motivele ce i se
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
motiv pe care el, ca educator, îl consideră real, elevul în cauză nu se arată de acord cu motivele ce i se atribuie în legătură cu o faptă săvârșită de el și, în consecință, respinge măsurile luate de profesor împotriva lui. Acest dezacord și protestul lăuntric pot duce la apariția sentimentului elevului că este victima unei nedreptăți sau a unei neînțelegeri, precum și a convingerii sale că pedeapsa la care a fost supus este nemeritată. Adesea, văzând că nu este înțeles, elevul poate să
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
lene a elevului numai de dezinteresul acestuia față de școală, explicație cu care elevul nu va fi de acord în forul său interior, va apărea fenomenul de „rezistență interioară” amintit, de pe urma căruia dialogul dintre profesor și elev încetează. Mai mult chiar, dezacordul respectiv îl va face pe elev să devină cu adevărat leneș, el extinzându-și cu repeziciune resentimentele de la persoana profesorului la disciplina pe care o predă, și chiar asupra activității școlare în general. c. Conflictele individuale în cadrul clasei de elevi
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
nu spunem, iar ceea ce se înțelege nu depinde numai de noi ce devine” (Șoitu, L., 1984, p. 116). ÎNTREB|RI:tc "ÎNTREB|RI\:" 1. Precizați o problemă prezentă în tema tratată cu care nu sunteți, pe deplin, de acord. Argumentați dezacordul. 2. De ce credeți că parași nonverbalul sunt decodificate de patru ori și jumătate mai rapid decât verbalul? 3. Pornind de la realitatea clasei, construiți un exemplu pentru a ilustra un (fb) I, concomitent, colectiv, neutru, redundant, paraverbal, consistent. 4. Explicați și
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
1989) și la modul lor de selectare. În formularea lui Murray (1995), cine va evalua evaluatorii sau pe evaluatorii evaluatorilor? Au apărut și controverse referitoare la necesitatea consensului (fidelității) stabilit între evaluatori. Csikszentmihalyi și Getzels (1970) au afirmat că unele dezacorduri sunt benefice deoarece semnalează diversitatea viziunilor dezbătute de evaluatori. Dezavantajul constă în faptul că toate dezacordurile evaluării reduc coeficientul de fidelitate. 4 Unii cercetători (Zajonc, 1980) susțin că procesele afective se pot manifesta în absența unui substrat cognitiv și, sub
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sau pe evaluatorii evaluatorilor? Au apărut și controverse referitoare la necesitatea consensului (fidelității) stabilit între evaluatori. Csikszentmihalyi și Getzels (1970) au afirmat că unele dezacorduri sunt benefice deoarece semnalează diversitatea viziunilor dezbătute de evaluatori. Dezavantajul constă în faptul că toate dezacordurile evaluării reduc coeficientul de fidelitate. 4 Unii cercetători (Zajonc, 1980) susțin că procesele afective se pot manifesta în absența unui substrat cognitiv și, sub prisma acestei teorii, experiențele afective nu au conținut informațional. Pe de altă parte, sentimentele pot reda
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
soluții creative. La fel ca Henle, Crutchfield a susținut că implicarea ego-ului împiedică detașarea de sarcină și reduce capacitatea persoanei respective de a renunța la ideile convenționale în favoarea unora mai puțin sigure, dar mai creative. El a sugerat existența unui dezacord fundamental între conformism și gândirea creativă, afirmând că persoanele care au tendința de a adopta părerile sau credințele unei grupări ce sunt contrare celor proprii vor fi motivate mai degrabă de rațiuni ale creației extrinsece sau legate de ego decât
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Enquêtes anthropologiques dans trois villages roumains des Carpathes 81. Rainer nu era interesat numai de cercetarea academică, ci și de elaborarea politicilor publice. În 1929, el a publicat un articol intitulat „Amendamentul unui om de știință”, În care Își exprima dezacordul față de reforma funciară a lui Ion Mihalache din 1923, pe care o considera o măsură legislativă contrară principiilor eugeniei 82. Aderarea sa la ideile eugeniste, foarte puțin cunoscută publicului, transpare foarte clar din rândurile acestui eseu83. În afară de medici și antropologi
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
autentice” În procesul de modernizare 72. Ceea ce disputau aceste tabere era, În esență, chiar definiția „romanității” și a destinului țării. Părea să existe foarte puțin loc pentru compromisuri Între moderniști și oponenții lor, tradiționaliștii, pentru că cele două orientări erau În dezacord asupra unor lucruri elementare, cum ar fi identitatea și scopul națiunii române. În această dezbatere aparent ireconciliabilă, eugeniștii ofereau un nou model de construcție identitară, care păstra atât nevoia de a conserva tradițiile românești „autentice”, cât și pe cea de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și progres biologic" Dacă Ministerul Sănătății urma să fie piesa centrală În reforma biopolitică, În toate celelalte domenii ale vieții publice Moldovan a pus accentul și pe importanța prezervării igienei mediului, ca prioritate a Ministerului Lucrărilor Publice. Chiar dacă era În dezacord cu teoriile lamarckiene, Moldovan considera că factorii de mediu puteau avea o influență dezabilitantă, În special asupra indivizilor cu patologii ereditare latente. În consecință, asigurarea unui mediu sănătos și a unui standard de igienă publică ce ar putea permite eredității
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
membrii elitei și de recompensele oferite de sistem. În general, membrii elitei conducătoare acceptă „regula jocului” fără reticențe, dat fiind că, în principal, este vorba despre „jocul lor” (Parry, 1969, p. 91). Totuși, adeziunea la procedurile stabilite nu împiedică manifestarea dezacordului asupra fondului. În termeni de preferințe politice, elitele occidentale sunt, în general, mai mult competitive decât consensuale. În Occident, membrii „clasei politice” sunt, înainte de toate, oameni de partid, iar aceștia sunt mult mai sensibili față de diferențele ideologice decât alegătorul obișnuit
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
elitele dezbinate, cele unificate consensual și cele unificate ideologic. Elitele dezbinate funcționează într-o situație de integrare structurală și de minim consens în privința valorilor. Rețelele de comunicare și de influență nu depășesc liniile de demarcație dintre diferitele facțiuni. Există un dezacord în privința regulilor jocului și a valorilor instituțiilor. Prin urmare, elitele tind să se suspecteze unele pe altele și se angajează fără restricții pentru dominație. Concepția despre viața politică este cea a „politicii ca formă a războiului” (politics-as-war) așa cum afirmă Sartori
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
toate facțiunile elitei, dar sunt puternic centralizate și organizate de către o facțiune dominantă și de partidul sau curentul pe care-l dirijează. Consensul valorilor este, de asemenea, maximal, în sensul că facțiunile aflate față în față nu exprimă public nici un dezacord politic sau ideologic important și, dimpotrivă, își formulează declarațiile publice în conformitate cu o ideologie unică, cărei implicații politice sunt elaborate oficial de către pătura superioară a facțiunii dominante. În consecință, diversele facțiuni ale elitei manifestă public o unitate ideologică monolitică (Field et.
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Trecerea de la elite dezbinate la elite unificate prin consens se poate produce în două moduri. Primul este aranjamentul dintre elite, prin care cele aflate în conflict endemic își reorganizează relațiile și negociază compromisuri asupra celor mai importante puncte aflate în dezacord. În acest fel, ele ajung la o unitate consensuală și pun bazele unui regim reprezentativ stabil. Acordul constituțional care a încoronat „tranziția democratică” din Spania postfranchistă oferă un astfel de exemplu. Cealaltă formă de trecere de la dezbinare la unitate consensuală
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
asupra amănuntelor. Un personaj care apare astfel în Despre plăcere îFra Antonio da Rho, interlocutorul său creștin, un fost prieten din Milano), devine ținta zeflemelii sale când, într-una din lucrările sale consacrate imitării elocvenței latine, da Rho își manifestă dezacordul cu Valla privind folosirea pronumelui quisque... Nu mai e nevoie de nici un alt argument pentru a ne da seama că filosoful exagerează! El se supără și pe teologi și pe predicatori - Antonio Bitanto - pe juriști - Bartolo -, pe membri ai curiei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
politica nu atât în termeni de refuz, cât de infiltrare: un om politic epicurian, iată o idee nouă, atât par de oximoronice politica și epicurismul încă de la început. Tradiția îi opune pe stoicii angajați în cetate epicurienilor aflați în total dezacord cu lumea reală. Se înșală, pentru că numeroase figuri angajate în politica politicianistă a Romei se reclamă de la epicurism sau suferă influența lui. Cicero, căruia îi datorăm acest gen de simplificare, avea numeroase motive să întrețină acest maniheism simplist, reducționist și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]