900 matches
-
8 septembrie, Badoglio a anunțat capitularea Italiei. Dictatorul german Adolf Hitler și colaboratorii lui, care se așteptau la o asemenea trădare, au reacționat imediat și au ordonat trupelor germane din peninsulă să ocupe centrul și nordul Italiei. Militarii germani au dezarmat fără greutate trupele italiene dezorientate și au preluat întreg echipamentul și armamentul armatei italiene. După numai patru ziele mai târziu, pe 12 septembrie, un comando de parașutiști condus de Otto Skorzeny a reușit să-l elibereze din captivitate pe Mussolini
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
-lea de artilerie. După înfrângerea de la Stalingrad, moralul soldaților slovaci a început să scadă iar ei au fost transferați în regiunea orașului Minsk. După 1 noiembrie 1943, ca urmare a creșterii numărului de dezertori din cadrul diviziei, militarii rămași au fost dezarmați și transferați în Italia, la Ravenna ca unitate de construcții. „Slovenské vzdušné zbrane” (SVZ) a fost Forțele aeriene ale efemerului stat slovac. Forțele aeriene slovace au avut misiunea să asigure sprijin aerian pe frontul de răsărit și să apere zona
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
a tuturor porturilor franceze de la Oceanul Atlantic și de la Canalul Mânecii. Toate persoanele care căpătaseră azil politic în Franța trebuiau predate autorităților germane. Era permisă existența unei mici armate franceze. Hitler a făcut o mică concesie, admițând ca marina franceză să fie dezarmată dar să nu capituleze. Dictatorul german s-a temut ca, dacă ar fi forțat lucrurile prea mult, ar fi putut determina guvernul Franței să continue războiul din bazele militare din Africa de nord. Restul teritoriului francez rămas neocupat a fost
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
în care se găsea marea unitate română. Parlamentarii trimiși să discute cu comandamentele sovietice nu s-au mai întors, fiind reținuți, contrar oricăror reguli internaționale. A doua zi, unități de cavalerie și motorizate sovietice au atacat divizia, încercuind trupele și dezarmându-le. Majoritatea au fost luați prizonieri; în unele locuri s-a încercat o rezistență disperată. În apropiere de Buhuși, la Săliște, în ziua de 24 august (1944), în jurul orei 15:00, la postul de comandă al Diviziei 1 infanterie s-
Alexandru Saidac () [Corola-website/Science/311956_a_313285]
-
noastră, în particular soldatul grec, au luptat cu cel mai mare curaj. El a capitulat doar când continuarea rezistenței a devenit imposibilă și nefolositoare”. Führerul a ordonat de asemenea eliberarea și repatrierea tuturor prizonierilor greci de război de îndată ce au fost dezarmați. După cum afirma mareșalul Wilhelm Keitel, șeful Statului Major al lui Hitler, Führerul dorea să ofere grecilor un aranjament onorabil ca recunoaștere a luptei lor vitejești într-un război pe care nu-l provocaseră, fiind victimele atacului italian. Keitel mai amintește
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
în poziții favorabile unei contraofensive de răspuns la orice debarcare aliată. Pe 8 septembrie, mai înainte de declanșarea principalei invazii, a fost anunțată capitularea Italiei în fața Aliaților. Forțele germane din Italia erau pregătite pentru o asemenea eventualitate și au început să dezarmeze unitățile italiene și să ocupe pozițiile defensive pregătite din vreme. "Operațiunea Slapstick" a fost declanșată pe 9 septembrie. Divizia I aeropurtată britanică a fost debarcat la Taranto, o importantă bază navală. De vreme ce italienii capitulaseră cu o zi mai înainte și
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
să fie diferită. Hmelnițki și-a încheiat la sfârșitul anului peregrinările sale în sud, ajungând la vărsarea Niprului. Pe 25 ianuarie 1648, datașamentul său de maxim 500 de oameni, ajutat de unii cazaci înregistrați care i s-au alăturat, a dezarmat formațiunea militară poloneză din regiunea Siciului și au preluat conducerea fortificației. O încercare a polonezilor de preluare a controlului asupra Siciului a fost respinsă de cazacii de sub comanda lui Hmelnițki. La sfârșitul lunii ianuarie 1648, Rada cazacilor l-a ales
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
367.976, din care 309.533 în luptele împotriva Uniunii Sovietice și 58.443 în vest, în luptele împotriva Germanirei Naziste și Ungariei Hortiste. Statistica nu a precizat dacă cei 309.533 de dispăruți „în est” cuprinde și pe militarii dezarmați de sovietici în după 23 august 1944. Într-o notă confidențială întocmită în martie 1945 de delegatia militară a Comisiei române pentru aplicarea armistițiului se afirmă că până la 23 august 1944 numărul dispăruților în luptă a fost de 163.015
Prizonierii de război români în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/310146_a_311475]
-
o notă confidențială întocmită în martie 1945 de delegatia militară a Comisiei române pentru aplicarea armistițiului se afirmă că până la 23 august 1944 numărul dispăruților în luptă a fost de 163.015 militari, iar, începând cu 24 august, sovieticii au dezarmat și luat în prizonierat 97.732 de militari români. Pe teritoiul regiunii Karaganda din RSS Kazahă au funcționat mai multe lagăre pentru prizonierii de război: Spassk nr. 99, Balhaș nr. 37 și Jeskazgan nr. 39. Ultimele două au fost înființate
Prizonierii de război români în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/310146_a_311475]
-
cazul unei răscoale de proporții a muncitorilor străini care prestatu muncă forțată în industria germană. Olbricht a sugerat că planul operațional putea fi folosit pentru mobilizarea Armatei de Rezervă, care ar fi putut prelua controlul asupra orașelor țării, ar fi dezarmat SS-ul și ar fi arestat conducerea nazistă, totul numai după asasinarea lui Hitler. "Walküre" putea fi declanșată doar de generalul Friedrich Fromm, comandantul Armatei de Rezervă, care trebuia ori să fie câștigat de partea conspiratorilor sau trebuia neutralizat. Fromm
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
organizare. Italienii, care controlau cea mai mare parte a zonei rurale, considerau că situația poate fi ținută sub control. Mișcările de rezistență s-au întărit neîncetat, EAM/ELAS extinzându-se rapid. Grupurile armate elene au început să atace și să dezarmeze secțiile jandarmeriei locale și subunitățile izolate ale italienilor, iar liderii rebelilor au declanșat o campanie propagandistică prin satele grecești. Italienii au fost nevoiți să-și schimbe prioritățile și să ia măsuri precum deportarea ofițerilor greci demobilizați în lagăre din Italia
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
dată singurul grup cu prezență națională, în vreme ce EDES își limita operațiunile la regiunea Epirului, iar EKKA acționa într-o zonă restrânsă din Grecia centrală. Capitularea Italiei din septembrie 1943 a fost un cadou neașteptat pentru rezistență. Cei mai mulți soldați italieni au fost dezarmați și internați rapid de germani, dar o mare cantitate de arme, muniție și soldați au căzut în mâinile rezistenței. Astfel Divizia "Pinerolo" și Regimentul de cavalerie "Aosta" au fost capturați de guerilele EAM. Germanii au trecut la preluarea controlului în
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
a propus împăratului să preia inițiativa și să se ofere să încheie razboiul „în condiții foarte generoase”. Kido propunea ca Japonia să renunțe la toate coloniile europene cucerite, asigurându-le numitelor colonii independența, urmând ca în plus țara să se dezarmeze și pentru un timp să se limiteze la o forță minimă de apărare. Având acceptul împăratului, Kido s-a adresat Consiliului Suprem de Război format din șase persoane. Togo s-a declarat în favoarea inițiativei. Suzuki și ministrul marinei Yonai Mitsumasa
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
ștampilă oficială pentru a autoriza Ordinul strategic nr. 584 - un set de ordine false concepute de conspiratori, prin care se urmărea întărirea forțelor care ocupau un număr de clădiri oficiale, cu scopul declarat al „protejării” împăratului. Poliția palatului a fost dezarmată și toate intrările au fost blocate. Pe parcursul nopții, rebelii au luat prizonieri 18 oameni, printre acești fiind funcționari ministeriali și specialiștii de la postul național de radio, care veniseră să înregistreze discursul împăratului. Rebelii au petrecut următoarele ore în căutarea ministrului
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
comunistă. Cea mai mare parte a trupelor baltice s-au predat fără luptă, în conformitate cu ordinele primite de la guvernele lor, care au considerat că o rezistență militară ar fi inutilă și ar fi generat uriașe pierderi umane. Militarii baltici au fost dezarmați de cei ai Armatei Roșii. În Tallinn a fost semnalată rezistența unui batalion eston, care a fost înfrânt după câteva ore de luptă. După ocuparea statelor baltice, autoritățile sovietice au declanșat operațiuni de deportare a „dușmanilor poporului” prin Ordinul № 001223
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
din nou , si Bellatrix Lestrange este ucis de către Molly Weasley. Harry se duelează cu Voldemort o ultima oară, Voldemort este în cele din urmă învins pentru că Harry este adevăratul stăpân al Baghetei de Șoc (Draco devine stăpânul acesteia atunci când îl dezarmează pe Dumbledore în turnul de Astronomie, iar Harry devine stăpânul ei în momentul când îl dezarmează pe Draco în conacul Reacredinta) baghetă a refuzat să-și omoare stăpânul de drept. În schimb, blestemul de neiertat a lui Voldemort se întoarce
Harry Potter și Talismanele Morții () [Corola-website/Science/309893_a_311222]
-
ultima oară, Voldemort este în cele din urmă învins pentru că Harry este adevăratul stăpân al Baghetei de Șoc (Draco devine stăpânul acesteia atunci când îl dezarmează pe Dumbledore în turnul de Astronomie, iar Harry devine stăpânul ei în momentul când îl dezarmează pe Draco în conacul Reacredinta) baghetă a refuzat să-și omoare stăpânul de drept. În schimb, blestemul de neiertat a lui Voldemort se întoarce împotriva acestuia. Cap de Mort și Devoratorii Morții au fost înfrânți. Lumea magică a fost salvată
Harry Potter și Talismanele Morții () [Corola-website/Science/309893_a_311222]
-
Vorbesc documentele de arhivă... Dintr-un raport al generalului român Ion Istrati (nr. 515 din 29 aprilie 1918) aflăm că: - armata română în Basarabia a trimis „în țară (Română) cantități însemnate de alimente ”, - „satele și orașele în revoltă au fost dezarmate cu forța”; - „numărul țărânilor prinși cu arma în mină a fost foarte mare”; - „s-a reușit să se imobilizeze pe loc articolele de primă necesitate și să se facă statistică lor în toată Basarabia”,si aceasta a fost „o sursă
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
tot timpul de gorilele lui, Crabbe și Goyle. Oricine încearcă să-l atingă, se alege cu rupturi de oase. Draco Malfoy ( reacredinta ) este nepotul lui Bellatrix Lestrange care este sora lui Cissy Malfoy. Draco în cartea 7 prima parte îl dezarmează pe Dumbledore și ceea ce arată că pentru scurt timp el este detinatoru baghetei de șoc .Draco este un băiat popular ( după părerea mea super drăguț :)) ) mai ales în casa Slytherin . El se dovedeste la sfarsit că este bun salvat de
Draco Reacredință () [Corola-website/Science/310476_a_311805]
-
aproape îl ucide, însă troianul este readus în simțiri de zeul Apollo și își continuă ofensiva. Mânuind doar o lance, Aiax reușește să salveze corăbiile aheilor de atacul troienilor. În Cartea a XVI-a, deși nu este rănit, Aiax este dezarmat de Hector, care îi frânge lancea și de aceea el se retrage din luptă, recunoscând voința zeilor. Nu va reintra în scenă decât după moartea lui Patrocles. Tot Aiax este cel care recuperează trupul lui Patrocles de la Hector, cu ajutorul lui
Aiax din Salamina () [Corola-website/Science/304956_a_306285]
-
față de administrația habsburgică. Sînt obsturcționate toate încercările austriecilor de a strînge taxe sau de a impune administrața lor. Ofițerii austrieci trimit numeroase sesizări împăratului prin care se plîngeau că sînt depășiți de evenimente, că "populația atacă, fără veste, soldații, îi dezarmează, îi batjocorește și "(românii) "sînt foarte obraznici". Cetele de haiduci au jufuit și moșiile boierilor din jurul Craiovei și au împiedicat expediția întreprinsă de trupele otomane spre Craiova apoi spre Cozia. Haiducii se dovedeau mai puternici decît trupele austriece. 1773, Ajunul
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
înfrigurare, veștile despre război și de la cei plecați pe front. Singurul moment în care orașul a fost pus în pericol a fost pe data de 26 august 1944 cînd soldați ai corpului I teritorial au reușit să oprească și să dezarmeze, fără luptă, infiltrarea spre oraș a unei coloane germane. Astfel, unitățile Corpului I teritorial, cu largul sprijin al populației, au lichidat rapid rezistența trupelor germane din Oltenia și au împiedicat realizarea planului de concentrare a trupelor germane în zona Orșova
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
coborât cu repeziciune. Soldații evrei s-au îndreptat spre poarta cimitirului. La ieșire erau asteptați de soldați din Regimentul 3 Grăniceri. "”Din casa mortuară s-a putut vedea că soldații evrei sunt întâmpinați de un ofițer superior și cum sunt dezarmați și înșirați în fața gardului cimitirului”". Li s-a ordonat să-și dezbrace uniformele și să se alinieze la zidul din spatele cimitirului, acolo fiind împușcați. Șapte au fost uciși pe loc, ceilalți fiind răniți. După moarte, s-a pus în mâinile
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
în România și asasinarea lui Șcerbacev. Împotriva acestuia s-a organizat un atentat la 21 decembrie; acesta eșuând, comandantul rus a cerut sprijinul armatei române pentru distrugerea centrului bolșevic de la Socola. Consiliul de Miniștri, după multă chibzuință, a aprobat cererea, dezarmând soldații ruși și expediindu-i peste Prut. Acest fapt a plasat însă România în conflict deschis cu puterea bolșevică ce se instalase la Petrograd, care, cu încălcarea regulilor diplomației, l-a arestat pe Constantin Diamandi, ministrul României la Petrograd, pe
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
din forțele aeropurtate ale altor națiuni, aceea ca parașutiștii să fie lansați împreună cu armamentul personal, armamentul parașutiștilor germani era lansat separat în recipiente de tablă. Această practică permitea lansarea rapidă a parașutiștilor din avioanele de transport, dar îi lăsa practic dezarmați în primele minute după aterizare până la recuperarea armamentului lansat separat. La acest dezavantaj se adăuga și cel al parașutelor prost proiectate, care făcea ca parașutiștilor să le fie imposibil să-și schimbe traiectoria spre locul unde aterizaseră recipientele cu armament
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]