959 matches
-
se profilează ca un coșmar absolut. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy Tocmai am primit mailul tău În care contramandezi prânzul. DIN NOU. De primele 49 de ori a fost amuzant. Îmi dau seama acum că ai slujba cea mai dezgustător de solicitantă de pe planetă, dar dacă nu ne facem timp pentru prietenie, atunci ce ne mai rămâne? Următoarea noastră Întâlnire va fi după ce murim? Ce zici de viața de dincolo, Kate? Îți convine? O, la dracu’. Nu am timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Biserica catolică!? Totul merge bine, după judecată înțelepților acestui veac. După judecata altora încă și mai înțelepți, este necesar ca să nu mai îndrăznească să vorbească vreun ca-tolic, ci să păstreze o tăcere desăvîrșită pentru a nu stîrni neliniște și agitație dezgustătoare; și orice ar putea provoca tulburare nu poate fi considerat decît imprudență și îndrăzneală. O astfel de înțelepciune este arma cea mai cumplită care amenință Biserica; o amenință în surdină; iar cei care denunță această amenințare, care descoperă trădarea, sînt
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
un... fotograf? Vreau să spun, lumea se logodește tot timpul fără să intenționeze să se căsătorească, în special cu persoane creative, ca logodnicul tău, murmură stânjenită. Personal, n-am nici cea mai mică intenție să mă mărit cu Tommy. Iâh, dezgustător! Mergem să vorbim cu tipul tău? Dumnezeule, uită-te la el, e-așa o scumpete. Betthina porni spre Zach. Am tras-o înapoi și i-am șoptit: —Știi, hm... te superi dacă nu mergem? Nu prea suntem pe aceeași lungime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Da, eu... am îngăimat neștiind ce să zic. — Ce s-a-ntâmplat? Oamenii sunt atât de nepoliticoși câteodată, nu-i așa? N-au trecut nici trei secunde de când îl cunoșteam pe tipul ăsta și deja îmi punea întrebări indiscrete. E dezgustător, absolut dezgustător. —Nu s-a-ntâmplat nimic, i-am răspuns adunându-mă. Mă distrez de minune. Sunt atât de fericită, că mi-a pierit pofta de mâncare! — Nu vrei să guști nici deserturile incredibile ale lui Daphne? Ești sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am îngăimat neștiind ce să zic. — Ce s-a-ntâmplat? Oamenii sunt atât de nepoliticoși câteodată, nu-i așa? N-au trecut nici trei secunde de când îl cunoșteam pe tipul ăsta și deja îmi punea întrebări indiscrete. E dezgustător, absolut dezgustător. —Nu s-a-ntâmplat nimic, i-am răspuns adunându-mă. Mă distrez de minune. Sunt atât de fericită, că mi-a pierit pofta de mâncare! — Nu vrei să guști nici deserturile incredibile ale lui Daphne? Ești sigură că te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
senzaționale! Am scos un icnet de surprindere. După cum v-am mai spus, eu cred în bârfe. Acum, că am ajuns subiect de bârfă într-o revistă de scandal newyorkeză, totul trebuie să fi fost adevărat. Asta era de-a dreptul dezgustător. —A-a-a-h, nuuu, acum nici măcar nu mai pot ține totul secret. E atât de jenant, am strigat. —Privește partea bună a lucrurilor, acum ești scutită de calvarul de a-i anunța pe toți că n-o să mai fie nici o nuntă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
De ce mi-ai spus că te-ai despărțit de Julie, când nu-i așa? Cum ai putut?! am strigat. —Hei, calmează-te. Chiar m-am despărțit de ea, râse el. De ce oare i se părea, în permanență, totul amuzant? Era dezgustător. —Ce tot îndrugi? Julie susține că nu v-ați despărțit, am strigat. Eram furioasă pe Charlie și încă și mai furioasă pe moi. Vrei să știi exact ce s-a-ntâmplat? mă întrebă Charlie. Da, vreau. I-am spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
l-am cunoscut pe tatăl ei, și el tot un doctor dintr-ăia cărora le umblă mîinile. Mă rog doar ca Sanger să se poată abține. Nu cred să reușească. — Serios? Și eu mă tem. Ideea asta are ceva profund dezgustător. Am mirosit eu de multă vreme că psihiatria e forma supremă de seducție. M-am dus lîngă ea la fereastră și am privit În jos la tivul de iarbă brăzdat și călcat În picioare de turiști. — Am stat de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe care îl scosesem de sub saltea. Am stat cu privirea pironită în el minute în șir, până când s-a terminat caseta și a început să se deruleze înapoi, dar n-am putut să scriu nici măcar o frază. Amintirea acelei scene dezgustătoare cu profa de română parcă îmi blocase deopotrivă mintea și logica scrisului. Parcă nu mai puteam desluși nici măcar ceea ce scrisesem până atunci în el. Știam că profa de română nu mă are la suflet și bănuiam că nu mi-ar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care, ci o prăbușire în gol. Un zbor halucinant în jos. Tunelul o trase apoi cu câteva zile în urmă, când era tot singură în parc și se ivise parcă din pământ profesoara de limba ro mână, ca un monstru dezgustător, care se rățoise batjocoritor la ea, co mentându-i cu dispreț compunerea de la olimpiadă. Clara se încruntă și trase nervoasă din țigară. Oare nu cumva se înșelase crezând atâta timp că plecarea mamei ei declanșase totul, declanșând și în ea marea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
casa noastră, În trecutul Înfricoșat al propriei noastre specii, ca și În prezentul ei neputincios - În primul rând, În veșnica noastră combinație de ignoranță și spaimă. Altfel nu știu cum am putea explica popularitatea de care se bucură acele manifestări recente și dezgustătoare ale unei mentalități pur medievale ca filmul Jaws (Fălci) și toată prăsila lui nefericită. Amenințarea pentru noi În mileniul viitor rezidă nu În natura văzută ca un rechin ticălos, ci În Înstrăinarea noastră emoțională și intelectuală tot mai mare față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Nebunie? Schizofrenie? Ticăloșie? Nefericire? Cum să-ți pui numele pe o carte și, în același timp, să te referi la tine însuți la persoana a treia: "sursa a aflat", "sursa a fost prezentă", "după cum i-a mărturisit sursei"? Dincolo de gestul dezgustător, există și o scabroșenie stilistică în astfel de expresii. Omul își accepta, într-o formă înmărmuritoare de supușenie, non-identitatea. Revelațiile de acest fel n-au cum să nu te marcheze. Ele zdruncină însăși baza etică pe care ți-ai construit
Ați turnat la Securitate? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8370_a_9695]
-
izvor de șiretlicuri, La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri.” În poezie, Ch. Baudelaire prefigurează "estetica urâtului”, care va constitui o întreagă tendință în arta secolului al XX lea. Poemul Un hoit prezintă în imagini impresionante, ce nu ocolesc amănuntele dezgustătoare, putrefacția corpului în descompunere, pentru a se ridica surprinzător, în final, la elogiul iubirii care învinge moartea și dezagregarea materială: Când viermii te vor roade cu sărutări haine, Atunci, frumoaso, să le spui și lor Că am păstrat esența și
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
sublim, d. Cogălniceanu a devenit un om ce nu poate servi cu credință și patriotism interesele țării, a devenit... trădător. Duobus litigantibus tertius gaudet. Nouă ne poate fi indiferentă aceasta în familia liberalilor; ceea ce nu e însă indiferent e priveliștea dezgustătoare ce ne-o prezintă astăzi organul guvernamental. Doi ani și mai bine d. Cogălniceanu a fost sufletul cabinetului Brătianu; astăzi ministrul abia demisionat e numit în coloanele "Romînului" hoț și trădător. Dar dacă este astfel de ce nu l-au dat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și nu vor mai trimite în Adunări nici naturi catilinare, despre cari ni meni în lume nu poate ști cu ce trăiesc de pe o zi pe alta, nici palavragii și advocăței fără pricini, cari pierd vremea Adunărilor cu discursuri nesărate, dezgustătoare prin lipsa lor de cel mai comun bun-simț. De când există Obștească Adunare în țările noastre o strânsură mai nevrednică de palavragii și de naturi catilinare nu s-au mai văzut. Cartofori de profesie, stâlpi de cafenele fără rost și mesteșug
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a întâlnit de atâtea ori cu Rogojin, s-a împrietenit bine cu el, s-au “înfrățit“, dar oare îl cunoaște pe Rogojin? De altfel, aici, în toate astea, ce haos e câteodată, ce zăpăceală, ce sluțenie! Și, totuși, ce lepră dezgustătoare și îngâmfată e acest nepot al lui Lebedev, pe care de-abia l-a cunoscut! Dar, la o adică, de ce zic asta? (continua reveria prințului), oare el a ucis ființele acelea, el i-a omorât pe cei șase oameni? Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care i-l oferiți mai poate trăi pe lume; așteaptă mult de la viitor și crede cu înflăcărare în viitoarele dumneavoastră succese... — Asta-i, până la urmă, insuportabil! declară tare și nerăbdător nepotul lui Lebedev. La ce bun tot acest roman? — E dezgustător de indecent! spuse Ippolit, agitându-se foarte tare. Dar Burdovski nu făcu nici o observație și nici măcar nu se mișcă. — La ce bun? De ce? se prefăcu mirat Gavrila Ardalionovici, pregătindu-se să-și enunțe caustic concluzia. În primul rând, domnul Burdovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Animalul fugea prin cameră foarte repede, sprijinindu-se pe labe și pe coadă și, când fugea, trunchiul și labele i se unduiau ca niște șerpișori, cu o iuțeală neobișnuită, în pofida pielii scorțoase, și priveliștea asta era cât se poate de dezgustătoare. Îmi era o frică teribilă că mă va mușca; îmi spusese cineva că e veninos, dar cel mai mult mă chinuiam întrebându-mă cine mi l-a trimis în cameră, ce vrea să-mi facă și care-i aici secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai calmi decât mine și nici măcar nu le era frică. Dar n-au prins-o. Deodată reptila a ieșit din nou; se târa de data asta foarte încet și parcă având o intenție anume, șerpuind ușor, ceea ce era și mai dezgustător, înaintând iarăși în diagonala camerei, spre ușă. În momentul acesta mama mea a deschis ușa și a strigat-o pe Norma, cățeaua noastră, de rasă terre-neuve, mare, neagră și flocoasă; a murit acum cinci ani. Aceasta s-a repezit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se părea că văd, într-o formă ciudată și imposibilă, această forță infinită, această ființă surdă, întunecată și mută. Mi-aduc aminte că parcă, ducând o lumânare, cineva m-a luat de mână, mi-a arătat o tarantulă uriașă și dezgustătoare și s-a apucat să mă încredințeze că aceasta-i tocmai ființa aceea tenebroasă, surdă și atotputernică, și își râdea de indignarea mea. În camera mea, sub icoană, ai mei aprind întotdeauna candela pentru noapte; lumina ei e palidă, neînsemnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
drept imagine atât de proeminentă. Te urăsc, Gavrila Ardalionovici, numai pentru că - poate o să ți se pară de-a mirării - numai pentru că ești tipul și incarnarea, personificarea și culmea platitudinii celei mai impertinente, mai încântate de sine, mai bădărane și mai dezgustătoare! Ești platitudinea cu ifose, platitudinea care nu se îndoiește de sine, platitudinea de o seninătate olimpiană; ești rutina rutinei! Nici minții, nici inimii dumitale nu le e hărăzit să dea vreodată naștere celei mai mici idei proprii. Dar ești nemărginit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei, mama o chema acum mereu, îi cerea părerea și, în primul rând, îi pretindea să-și amintească: „Cum de s-a întâmplat așa ceva? De ce nu a văzut nimeni atunci? De ce nu au spus nimic? Ce a însemnat atunci acest dezgustător «cavaler sărman»? De ce ea, Lizaveta Prokofievna, e blestemată să aibă grijă de toate, să observe și să ghicească totul dinainte, iar ceilalți nu fac decât să caște gura?“ etc., etc. La început, Alexandra Ivanovna a fost precaută și a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ați scăpat prilejul de a vă declara în public generoasa idee că dumneavoastră, prinț de viță veche și om pur, nu o considerați infamă pe femeia aceea care nu a fost dezonorată din vina ei, ci dintr-a unui ins dezgustător și depravat din înalta societate. O, Dumnezeule, e așa de explicabil! Dar problema e, dragă prințe, dacă în sentimentul dumneavoastră era justețe, dacă era adevăr, dacă era de la natură sau dacă nu cumva va fi fost numai un entuziasm cerebral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
răscumpărării, lucrul era mai puțin glumeț; ba fondul discuțiunii: îmbogățirea patrioților prin pensii reversibile și prin speculă la bursa asupra hârtiilor ce făceau 18 și aveau a se cumpăra cu 60 la sută, fondul zicem, era chiar foarte trist și dezgustător. Acum însă "Romînul" face istorie, și istorie națională. E tocmai ca și când Offenbach ar scrie mitologie greacă, și d-ra Louise Michel Viețile Sfinților. Iată dar ce ne zice "Romînul": Ușor este a zice: d-nii Brătianu și Rosetti aștearnă în socoteala trecutului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fr. pe an și că 30 000 fr. ar fi de - abia, de - abia echivalentul activității lor patriotice, tot pe atunci cele șase capete de pe banca ministerială țineau isonul, dând semnele cele mai puțin echivoace de aprobare. În fine această dezgustătoare comedie se sfârși și se hotărî că, pentru a avea fericirea de-a fi guvernată de asemenea genii, România mai poate plăti încă. 100. 000 fr. pe an. S-a zis într-un timp că Franța e destul de bogată ca să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]