1,677 matches
-
era cunoscut. Se întâmplă ca atunci când realizezi cu întârziere ceea ce ai auzit, dar, deodată, i se păru că ceea ce auzise era "Traada!". Și, la fel de important, avu impresia că trebuie să fi fost numele profesorului împăratului de pe nava Dzan. Mișcarea de dezgust pe care o schiță cu mâna voia să însemne că Dan Lyttle era mai tău decât Traada. Situația părea să solicite o întrebare. - Despre ce era vorba? întrebă Gosseyn. - Nume. - Oh, făcu Gosseyn. - El spune că un scaun nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
sinea mea. Am împlinit șaptesprezece ani la începutul acelei veri, ceea ce însemna că aveam de acum o slujbă, într-un birou. Este o parte a vieții mele despre care nu pot spune nimic. Nu pentru că m-ar fi umplut de dezgust, ci, pur și simplu, pentru că nu e nimic de spus. Biroul era pe un canal, erau de scris facturi și de calculat deduceri, de purtat grija circuitului poștei și de ascuțit creioane. Era rece, și în pivnița de lîngă depozit
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dintre miile de planete ale Ligii. Dictatorul încremeni, șovăind. Apoi izbucni în râs. Înaintă și-și puse brațul pe umerii bărbatului. - Bătrânul Secoh, zise, sarcastic. Seniorul Templului clipi la acest contact, dar îl suportă un moment cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce se poate întâmpla cu acest sistem. Dar sunt iritat ori de câte ori îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sperînd că răceala ei îi va goni gîndurile. Se petrecu pe dos. Fereastra dădea spre un cartier cu locuințe goale, dar el nu vedea nimic în afară de conturul întunecat al feței sale și răsfrîngerea nedeslușită a dormitorului în spatele geamului. îl copleșiră dezgustul, iritarea și unele fantezii sexuale legate de Rima. Se duse brusc la garderob și deschise unicul sertar mare de jos. înăuntru nu era nimic în afară de hîrtia maronie de pe fundul lui. Scoase hîrtia, o împături în dreptunghiuri îngrijite și, rupînd-o atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trepidă. Munro se sprijini de perete, cu mîinile vîrîte în mînecile opuse. Se încruntă la pantofi o clipă, apoi privi sus, luminîndu-se dintr-odată la față: — Spune-mi, doctore Lanark, e vreo legătură între dragostea ta pentru panoramele nesfîrșite și dezgustul față de problemele umane? Lanark nu-i răspunse. Ușa se deschise și intrară într-o altă sală imensă, vuitoare și fără tavan. Sunetele pulsau, iar aerul luminos se abătea de sus și curgea prin tunelele înconjurătoare pline cu oameni care veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
totul după un recul, se micșoră și deveni flasc, lăsîndu-l cu un oribil sentiment de gol și epuizare. în tot acest timp, mintea îi fusese neputincios de înspăimîntată, întrebîndu-se ce se întîmpla, cu fărîma de energie rămasă. Se uită cu dezgust la desene, le duse la toaletă, trase apa și-și descheie pantalonii. Un strop cenușiu și vîscos în formă de melc era prins de stomac, sub buric. Era transparent, în el se aninau infime mănunchiuri și galaxii lăptoase și mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Era transparent, în el se aninau infime mănunchiuri și galaxii lăptoase și mirosea a pește. Se curăță și se întoarse în dormitor, neștiind ce s-a întîmplat, dar sigur că era legat de chicotelile, aluziile și tăcerile bruște pe care dezgustul lui instinctiv îl făcuse să le ignore la colegii lui. Se simțea paralizat și dezgustat și jură să nu se mai gîndească la lucrurile care-l aduseseră în această stare. Peste două zile reveniră și le cedă fără să opună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se uitară pe fereastră încurcați. Sub razele piezișe ale soarelui, drumul se ondula peste o mare mlaștină, în pliurile căreia vedeai mici lacuri neregulate. Vîrful conic al unui munte răsări după curbura orizontului mlaștinii, și Thaw își dădu seama cu dezgust că era Ben Rua. Pentru a-și menține excitația sexuală, fusese forțat să-și imagineze scene din ce în ce mai perverse și, acum, orice amintire din lumea exterioară îl enerva prin lipsa ei de importanță. Ajunseră la punctul cel mai înalt al terenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
printre rînduri, corectîndu-i și încurajîndu-i pe un ton liniștit și făcînd mici schițe sumare la marginea hîrtiei pentru a le arăta cum ar trebui reprezentat becul. Thaw lucra impasibil, cu un chip cînd inexpresiv, cînd zăpăcit luptîndu-se cu furia și dezgustul. La un moment dat, îi șopti vecinului său, un student cu fața pătrată, mustață blondă, bine-îmbrăcat: — E incredibil. — Ce anume? — Să faci artă cu un bec mort. — Recunosc, nu-i prea amuzant, dar poate că e cazul să învățăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vorbi mie despre exprimarea mea artistică, strigă Thaw cu brutalitate. Crezi că aș picta dacă n-aș avea ceva mai bun de exprimat decît acest eu idiot? Dacă aș fi făcut dintr-un material ca lumea, aș sta linistit, dar dezgustul de sine mă forțează să caut adevărul, da, adevărul! — Nu înțeleg o iotă din ce zici, spuse domnul Thaw, dar știu care-i rezultatul. Rezultatul e că eu trudesc ca tu să poți picta. Și acum vrei un sfert din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prosop și ținîndu-i un lighean în care să scuipe flegma galbenă și groasă. Thaw era total preocupat de boală. O simțea ca un război civil care-i sabota respirația, permițîndu-i să primească suficient oxigen pentru a simți durerea, neajutorarea și dezgustul de sine. Odată, după miezul nopții, spuse: Doctorul crede... boala asta... mintală. — Da, fiule. A făcut niște aluzii. — Umple baia. — Ce? — Umple cada. Apă rece. Explică, făcînd mari eforturi, că poate îca o țară care uită bătăliile interne cînd e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
K. John Prescott ― agent galactic? asta, se putea admite. Bărbatul întins pe divan, îi privea. Părul său blond părea ciudat de alburiu sub lumina puternică. În ciuda călușului care îi umfla obrajii colțurile gurii schițau un slab surâs: Gosseyn zise cu dezgust: ― E de-a dreptul infect. Tipul ăsta a lăsat să-i fie asasinată nevasta în cadrul unui incident dintr-o înscenare menită să mă convingă de buna lui credință. Ce mi-a dat de gândit a fost faptul că o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în mai puțin de 3 minute reuși o bună imitație, inclusiv o pronunție șoptită destul de clară. ― Și acum― zise Gosseyn tăios ― vom stoarce chiar de la domnul în cauză detaliile aranjamentelor cu amicii de afară. Se aplecă și-i scoase călușul. Dezgustul pe care îl resimțea i se ghicea, probabil, în gesturi; ori poate Prescott se gândea la ce i-ar fi făcut el însuși într-o situație asemănătoare ca să-și procure informațiile dorite. În orice caz, le vorbi fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de afară, un fluture de noapte. Corpul lui greoi, pufos și mare cât un pui de vrabie zvâcnea din când în când, apoi încremenea, cu aripile desfăcute. Ca să-l feresc de tăișurile reci ale nopții, l-am luat, nu fără dezgust, și l am pus într-o cutie, pe masa de sub fereastră. (Ar trebui să adaug câteva amănunte despre cutia aceea de carton roșu căreia, datorită obiceiului meu de a da nume obiectelor, îi spuneam Intimitate, dar mă tem să nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un firicel plăpând și mărunt, la lumina unei stele abia vizibile; nimeni nu l-ar crede pentru că fiecare știe atâtea, iar toți împreună știm și mai și, chiar eu citeam tom după tom, studiam cu multă seriozitate și cu mare dezgust, dădeam și examene, eram întrebat, indiferent dacă asta se întâmpla la logică sau la mama dracului, despre Hegel, băieții ziceau că am baftă, era ca un făcut, aș fi putut să tocesc numai Hegel și bună ziua, aveam metoda mea, stai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dintre miile de planete ale Ligii. Dictatorul încremeni, șovăind. Apoi izbucni în râs. Înaintă și-și puse brațul pe umerii bărbatului. - Bătrânul Secoh, zise, sarcastic. Seniorul Templului clipi la acest contact, dar îl suportă un moment cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce se poate întâmpla cu acest sistem. Dar sunt iritat ori de câte ori îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
K. John Prescott ― agent galactic? asta, se putea admite. Bărbatul întins pe divan, îi privea. Părul său blond părea ciudat de alburiu sub lumina puternică. În ciuda călușului care îi umfla obrajii colțurile gurii schițau un slab surâs: Gosseyn zise cu dezgust: ― E de-a dreptul infect. Tipul ăsta a lăsat să-i fie asasinată nevasta în cadrul unui incident dintr-o înscenare menită să mă convingă de buna lui credință. Ce mi-a dat de gândit a fost faptul că o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în mai puțin de 3 minute reuși o bună imitație, inclusiv o pronunție șoptită destul de clară. ― Și acum― zise Gosseyn tăios ― vom stoarce chiar de la domnul în cauză detaliile aranjamentelor cu amicii de afară. Se aplecă și-i scoase călușul. Dezgustul pe care îl resimțea i se ghicea, probabil, în gesturi; ori poate Prescott se gândea la ce i-ar fi făcut el însuși într-o situație asemănătoare ca să-și procure informațiile dorite. În orice caz, le vorbi fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
alt teleecran? ― E un individ numit Zeydel, spuse încrîncenat Greer. Îi trebuiră lui Hedrock cîteva secunde bune pînă să-și amintească unde a mai auzit numele acela. La masa Împărătesei, cu cîteva luni în urmă. Unul dintre comeseni își exprimase dezgustul față de idea ca Innelda să angajeze o asemenea ființă. Hedrock își aminti si răspunsul pe care-l dăduse ea: "Dumnezeu a făcut și șobolanii și tot el l-a făcut și pe Zeydel. Savanții mei au descoperit mijlocul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
o mare cantitate de energie. Totuși, dincolo de frumusețea efortului ― al altora, e adevărat! ― sportul oferă o lecție. Ceea ce atrage această mulțime sînt: competiția, selecția, cultul vedetei. Tot ceea ce unii refuză cu vehemență în viața intelectuală, predicând ipocrit modestia, egalitatea, impersonalitatea, dezgustul față de publicitate. Sau, poate, zeii nu mai sânt posibili decât pe estrade și în arenele de sport. Și de aceea se înghesuie lumea acolo. Nimeni nu se mai indignează dacă Jupiter îmbracă chiloți și ghete cu crampoane. Cu condiția să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
curaj. Asta fiindcă eram destul de orb ca să nu văd că aveam și motive să fiu mai puțin mândru de mine. Eu mă temeam de moarte, nu reușeam să mă gândesc la ea fără să fiu cuprins de un fel de dezgust, în vreme ce bătrânii nu se pierdeau cu firea; erau atât de obișnuiți cu moartea încît trăiau cu ea aproape în concubinaj. Despre răposați se discuta rar. Depănîndu-și amintirile, câte unul se trezea exclamînd: "Vă mai aduceți aminte de ăla cu mâna
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care nu mi-ar fi displăcut, nu ele mă făceau să dau înapoi și, în alte condiții, n-aș fi stat, poate, să cântăresc prea mult nici riscul de a suporta ulterior gelozia autoritară a Moașei. Dar un fel de dezgust punea stăpânire pe mine, împiedicîndu-mă să mă las în voia simțurilor, la gândul că între ea și Laura ar fi putut exista o legătură. În timp ce Moașa mă privea languros devenind din ce în ce mai nerăbdătoare, i-am luat mâna, întinsă spre mine ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ascund, domnule sculptor?" încercă el să se eschiveze, dar fără prea multă convingere, fiindcă în realitate nu aștepta decât să fie silit să-mi relateze scena grotescă la care asistase și care mă face și azi să mă cutremur de dezgust de câte ori îmi imaginez ce s-a întîmplat acolo în bălării unde Laura, plecată să caute niște ierburi de ceai, fusese surprinsă și atacată de un grup de bătrâni. Dominic, Nelson, Filip, Mopsul și Leon se luaseră după ea și când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
RĂSPUNSUL CĂ ASTA NU SCHIMBA CU NIMIC FONDUL ARGUMENTAȚIEI LUI; I SE RĂSPUNDEA CĂ ASTA SCHIMBA CEVA ÎN SENSUL SPORIRII GREUTĂȚILOR ADMINISTRATIVE CARE SE OPUNEAU ORICĂREI MĂSURI DE FAVOARE, RISCÂND SĂ CREEZE CEEA CE ERA NUMIT CU O EXPRESIE DE MARE DEZGUST, UN PRECEDENT. CONFORM CLASIFICĂRII PE CARE RAMBERT O PROPUSESE DOCTORULUI RIEUX, OAMENII CARE RAȚIONAU ÎN FELUL ACESTA CONSTITUIAU CATEGORIA FORMALIȘTILOR. ALĂTURI DE EI, ÎI MAI PUTEAI GĂSI PE CEI CARE VORBEAU FRUMOS, CARE ÎL ASIGURAU PE SOLICITANT CĂ NIMIC DIN TOATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cafenea. Se așeza dimineața afară, la o berărie, în fața unui pahar de bere călduță, citea un ziar cu speranța de a găsi oarecare semne ale unui sfârșit apropiat al maladiei, se uita la chipurile trecătorilor de pe stradă, întorcea capul cu dezgust când vedea expresia lor de tristețe și, după ce citea pentru a suta oară firmele magazinelor din față, reclamele renumitelor aperitive care nici nu se mai serveau, se ridica și o lua la întâmplare pe străzile galbene ale orașului. Cu plimbările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]