864 matches
-
Tezeu? Nu, lui Tezeu nu i se poate imputa totuși decît gustul aventurii și lipsa de pasiune pentru trecut; În schimb acest zeu șiret și versatil face cu ochiul ca un cabotin de cîte ori Își schimbă masca. Proteu se dezice de orice amenință să devină statornic. După el pericolul este „a crede”. Iată scepticul perfect și mizerabil. Cred că și oțetani din fața casei sînt Îmbibați de sare. Atît de mult totul Îmi reamintește vecinătatea mării. Și totuși cea mai importantă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
grecești, În timp ce În Pietà Palestrina sau În Pietà Rondanini dispar proporțiile clasice iar pașii dibuitori de pe soclu pătrund În ținuturi necunoscute ale artei unde sfinxul se aude Întrebînd din nou. În ce ma privește, prefer aceste Pietî unde barocul se dezice de Renaștere. Și mi se pare ciudată această preferință numai dacă mă gîndesc că, mai mult decît ruine, grecii ne-au lăsat o mare admirație pentru rigoare. Camus spune undeva ca avem nevoie de o patrie și de călătorii. CÎnd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
i s-a părut că este de plătit un preț prea mare. El a primit cu rezerve edictele imperiale din vremea lui Iosif al II-lea : „Dacă recunoașterea dreptului de cetățean pentru evrei - scria Mendelsohn - presupune obligația de a se dezice de legile iudaismului, atunci mai bine renunțăm la drepturile cetățenești”. În Moldova și Țara Românească Un proces asemănător de asimilare a evreilor, mai mult sau mai puțin forțată, s-a desfășurat și În Moldova și Țara Românească, dar cu o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
alteori simțeam noi nevoia să li le dăm. Cum? Prin corespondență, căci pînă în anii ’70 nu toți aveam telefoane. Deși îmi lipsește vocația epistolară și nu-s iute la scris, am acordat atenție acestui aspect. încercam să nu mă dezic de angajamentele asumate, să-mi reafirm consecvența în aprecieri față de cei afectați, eventual să le propun alternative ori să le ofer compensații. Ca să nu-i pierd, să-i „leg” de revistă - azi o pot declara - la nu puțini le-am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să mi fie aparent binevoitor, mă ia undeva într-o cameră și discută amical cu mine în trei rânduri. Vrea să mă determine să spun ceea ce el dorea și-mi sugerează că, în partid sunt mulți legionari care s-au dezis de crezul lor politic, că au intrat și au servit interesele partidului și că și-au îndulcit situația politică. Dacă aș recunoaște acest lucru, aș putea să lucrez liniștit în școală... Îi pun problema următoare: „Dacă ar fi acuzat de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fi să dai timpul înapoi, de-ai retrăi totul... Ce-ai face? Ce-ai alege? Ai merge pe același drum? De-aș retrăi totul?... și Ștefan rămâne pe gânduri. Ce-aș alege?... Nu... Nu știu... Grea întrebare... Regreți? Te-ai dezice de tot ce-ai făptuit? Pășește îngândurat, târșind piciorul: Știu eu?... Recunosc... Am mai greșit... Dar... dar nu cred... nu cred că m-aș dezice. Ar însemna să reneg lupta noastră. Și... și suferința... Toți morții noștri... Și Baia... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan rămâne pe gânduri. Ce-aș alege?... Nu... Nu știu... Grea întrebare... Regreți? Te-ai dezice de tot ce-ai făptuit? Pășește îngândurat, târșind piciorul: Știu eu?... Recunosc... Am mai greșit... Dar... dar nu cred... nu cred că m-aș dezice. Ar însemna să reneg lupta noastră. Și... și suferința... Toți morții noștri... Și Baia... Și Lipnic... Și Podul Înalt... Și... și chiar Valea Albă. Și visele libertății noastre, așa, neîmplinite... Vise în care mai cred, încă... Pot eu să trădez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un simplu mijloc de a se distra fără a fi obligați cu ceva. Unii se bucură de viață, iar alții socotesc că viața nu merită să fie trăită și propun sinuciderea. Eminescu zicea: „Ce-un secol ne zice, alții o dezic, Decât un vis sarbăd mai bine nimic”, și propunea, spre luare în seamă, diversitatea opțiunilor pentru viață și se adresa lunii de pe cer care în nopțile senine „vede” tot zbuciumul omenesc. Vezi pe-un rege ce-mpînzește globu-n planuri pe un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
grijă, într un context politic ostil ideilor exprimate și în care descoperirea textului de către Securitate ar fi putut avea consecințe grave, dar și că l-a transmis mai departe spre publicare, sugerează că în forul său interior nu s-a dezis niciodată de crezurile și de activitatea sa politică din trecut. Un argument în plus îl reprezintă și unele note cu caracter personal, foarte probabil făcute în anii ’1980, după cum indică grafia, pe marginea unor afirmații promovate de istoriografia vremii cu privire la
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
soluția: izbucnește ciuma în Mexic. Vinovată pentru toate relele? Firește, călugărița necuminte. Ca să nu-i ia direct viața, dar să o ucidă simbolic, mai marii inchizitori îi propun o soluție: „Recunoști că ești vinovată de aducerea ciumei în Mexic. Te dezici de tot ceea ce ai făcut, de toate scrierile tale, te căiești că ai îndrăznit să interpretezi cu capul tău cuvântul sacru, te căiești pentru poezii, pentru toate scrierile tale și te lăsăm să trăiești”. „Îmi cereți să renunț la Juana
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
conveni să fim), să-l imităm, să-i intrăm în grații. Uităm adesea spusele lui Blaga: „Cu penele altuia te poți împodobi, dar nu poți zbura”. Astfel se hrănesc complexele după care femeile aspiră să imite nediscreționar bărbații, romii se dezic de apartenența etnică pentru a fi acceptați, guvernanții imită limba normelor externe fără să o adapteze realităților interne sau să facă politici pentru apropierea de idealurile normative ale lumii căreia aspirăm să-i semănăm. 3. Victimizarea. Ne este la îndemână
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
dânsul, cel care alesese dintre tendințele vremii pe cea mai generoasă, era o realitate. În chip mai mult sau mai puțin abil, alți poeți făceau partidului interesante declarații de atașament. Când oportunismul regimului comunist a ajuns evident, Labiș s-a dezis de fostele sale idealuri și a dezgropat securea războiului. Cum rămâne cu aserțiunea că poetul aparține literaturii comuniste? E o minciună. Labiș a rămas poetul romantic al unei generații înșelate. POM DE POMENIRE Cei care i-au investigat biografia au
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
șase ani în intimitatea poetului, știu bine că, în afara unei perioade de entuziasm juvenil în care Labiș a crezut cu noblețe în comunism, cântecul de lebădă care a fost „Lupta cu inerția” a oglindit propria lui transformare ideologică. S-a dezis mai întâi de oamenii care aplicau doctrinele, apoi de însăși doctrina ce strâmba sufletul omenesc. În realitate Labiș a fost primul și de departe cel mai important poet disident în comunism, ceea ce îl deosebește de vechii și noii săi detractori
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Goma n-ar mai fi avut nevoie să-i scrie o scrisoare de refuz președintelui Iliescu. Dacă mi-ar fi cerut sfatul, eu i-aș fi recomandat să nu mai facă nici o mișcare, căci după articolul antiamerican s-ar fi dezis președintele de disident și acesta ar fi câștigat partida prin... abandon. Trimițând scrisoarea de refuz, l-a scutit pe consilierul secret al președintelui (ar merita să fie concediat pentru sfaturile pe care le-a dat) să găsească o soluție. Cotidianul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
iar în loc de „nu”apare ”un” sau „cu”. Pentru viitorul sănătos al urmașilor noștri, doresc să fie mulți români care să citească ceea ce am scris, pentru a aprecia fondul-deși forma, din motive tehnice, lasă de dorit,măcar și numai pentru a dezice afirmația unui român cu mentalitatea domnului H. Patapievici, că ceea ce am scris n-ar fi decât „muncă și trudă zadarnică”. Pentru frații mei creștini, pentru frații mei români, munca mea nu poate fi, în nici un caz, zadarnică. Iubirea jertfelnică nu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
făptură urgisită”. Corupția clocită până la trădare pe seama sângelui mulțimii care așteaptă, nestins suspin, ca pe o tămâie mântuitoare care abia mai pâlpâie în sfintele altare a vrednicilor schivnici. Am fost legionar, și vreau să mor în duhul legionar. Nu-mi dezic crezul și nu am a-mi reproșa nimic, ci doar faptul că nu am făcut sau nu am putut face mai mult în lupta pentru cunoașterea adevărului legionar și apărarea dreptății neamului meu, învăluită în lacrimi și ceață. Suind și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fi cazul, martiri dar nu agresori și de va trebui, nu ne vom apăra nici viața vărsând sânge”. Și-au zăvorât inimile și purtându-și cu demnitate existența. Înlănțuiți, scuipați, hăituiți ca fiarele, batjocoriți, omorâți mișelește ei nu s-au dezis niciodată de crezul lor, de credința în Dumnezeu, de dragostea de Neam. Și-au asumat crucea credinței, crucea Neamului, crucea libertății, crucea Adevărului, crucea jertfei. Răstignirile le-au fost fie ascunse, în temnițe, în mine, la canal... fie la vedere
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
circumscrie, a conscrie, a descrie, a înscrie, a prescrie, a retranscrie, a subscrie, a transcrie), a trage (a abstrage, a contrage, a distrage, a extrage, a retrage, a sustrage), a curge (a concurge, a decurge, a parcurge), a zice (a dezice, a interzice, a prezice), a strânge (a constrânge, a restrânge), a curge (a recurge), a plânge (a deplânge), a prinde (a surprinde); (c) pentru subclasa 2.1: a rupe (a corupe, a erupe, a irupe, a întrerupe). Verbele neologice care
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
-l să spună orice, nu mai contează!”. Apoi, cînd a luat ea însăși cuvîntul, l-a consolat cam așa: „toți care avem funcții putem fi «rotiți», schimbați: astăzi eu, mîine tovarășul Enășoae (P.), sau altcineva”. Însă Enășoae nu s-a dezis de omul său, ci l-a lăudat: „cît a fost redactor șef, a muncit”, „a adus colaborări prestigioase”, „a impus revista acolo unde este”. Cînd e în prezidii, el are un fel mînios de a-și privi notițele și de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În cazul cursurilor lui Foucault ținute tot aici aproape simultan , aduc În față un alt autor decît cel canonizat. Includerea lui Barthes printre antimoderni nu poate decît să reconfirme: anti-modernii sînt, de fapt, toți intelectualii (francezi), În măsura În care nu s-au dezis de statutul pe care societatea franceză a putut să li-l confere, incomod dar glorios, estetic și nu politic: acela de oracol pe care-l ascultă toată lumea, fără ca niciodată Însă cei vizați să răspundă prin fapte. Ce dovadă mai bună
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
60-’70 ai secolului trecut au apărut surprize cu privire la „primul conexionism”. De fapt, Thorndike nu greșise atât de grav cât se susținea și cum crezuse el însuși. Reexperimentările au reconfirmat temeinicia unor teze și teorii thorndikeene de care autorul se dezisese; ba chiar și unele dintre „nepermisele sale extrapolări” de la psihologia animală la psihologia umană s-au dovedit intuiții valide din punct de vedere științific (vezi Hilgard, Bower, 1966, cap. 2, dar și Sahakian, 1976, pp. 82-83). Aventura conexionistă s-a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
două totalitarisme astfel: în regimurile fasciste, individul era considerat vinovat pentru simpla apartenență la o etnie, pe când în comunism individul avea posibilitatea dezicerii ideologice. Adică, cine voia cu adevărat să se salveze avea posibilitatea să o facă; cine nu se dezicea, asta e!, trebuia să-și asume consecințele acestui gest, inclusiv moartea. Adică, și victima comuniștilor ar avea o parte de vină pentru situația sa. O singură întrebare: ce puteau face cei săltați și executați fără judecată? Ce puteau face etnicii
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
erau adolescenți, ființe care nu aveau vreo culpă, nici măcar acea a apartenenței la vreo formațiune politică "dușmănoasă". Erau vinovați doar pentru faptul că erau copiii părinților lor. Ca și în cazul apartenenței la rasă, de acest lucru nu se puteau dezice. Din păcate, asistăm la judecarea cu măsuri diferite a aceleiași probleme. Or, nu contează ideologia care a produs crima. Crima este la fel de condamnabilă indiferent de justificarea ideologică a ei. Încă din 1927, Petre Andrei avertiza: "dictatura fascistă nu se deosebește
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
-lea a însemnat un regres economic, politic și social, față de perioada anterioară. Intrasem într-o epocă în care, ca și în timpul lui Ludovic al XIV-lea în Franța, fiecare Domn zicea: „Statul sunt eu!", și căuta procedee să nu se dezică. La 1782, la moartea Episcopului Inochentie, domnul fanariot, Constantin Mavrocordat, a despoiat Episcopia de „toată averea ei mișcătoare și nemișcătoare, atât proprie a Episcopiei cât și a particularilor", care obișnuiau să încredințeze episcopilor spre păstrare micile lor capitaluri. Aceasta deoarece
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
astfel de ziare catolice, care nu aveau un profil eminamente religios, ci tratau, doar prin prisma viziunii Bisericii Catolice, și probleme economice, politice și sociale de actualitate, când redactori se abăteau de la această atitudine, ei erau "sancționați", iar Biserica se dezicea de acea publicație). Redactorul și colaboratorii considerau că ocupă o nișă a presei românești, cu acest ziar independent: "Ne înfățișăm, prin urmare, în fața opiniei publice, încredințați că venim să ocupăm un loc gol încă în presa românească. Nu voim să
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]