1,495 matches
-
anumit tip de conduită. Ca metodă corectă de intervenție pentru reducerea comportamentului, este interzis ca pedeapsa să afecteze persoana sau imaginea sa de sine. Pentru a avea efectul scontat, se impune ca aplicarea pedepsei să fie urmată de aprecierea comportamentului dezirabil sau măcar de specificarea acestuia și recompensarea sa ulterioară. De reținut că nu se recomandă utilizarea pedepsei corporale, ineficiența acesteia rezidând din următoarele considerente: vizează persoana și nu comportamentul acesteia; nu conduce la identificarea cauzelor comportamentului; stabilește o barieră între
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
ca o urmare firească a unui comportament, nefiind planificate sau controlate. Spre deosebire de consecințele naturale, consecințele logice pot fi gândite sau controlate de învățător astfel încât acestea să devină predictibile.Acestea din urmă -consecințele logicevizează dirijarea copilului spre adoptarea unui anumit comportament dezirabil, iar prin intermediul acestora elevii învață că au control asupra comportamentului lor și asupra consecințelor produse de propria conduită. Time out-ul reprezintă pierderea accesului la întăririle contingente cu comportamentul pentru o scurtă perioadă de timp. Această metodă este eficientă ca
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
a reducerii problemelor comportamentale ale copilului în familie. Etapele terapeutice ale programului părinte-copil vizează: îmbunătățirea relației părinte-copil; modificarea comportamentului impulsiv în situații bine definite prin utilizarea consecventă a unor tehnici pedagogice și terapeutice; 51 utilizarea de către părinți a întăririlor comportamentelor dezirabile; folosirea unor întăriri verbale specifice (lauda sau dezaprobarea); recurgerea la întăriri consistente; utilizarea în primă fază a metodelor de recompensare și abia apoi a tehnicilor de pedepsire; acordarea unei atenții deosebite la posibilele reacții față de comportamentele indezirabile (nu certăm copilul
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
poeme despre insule fantastice unde boala și suferința nu există. Trăiește cu iluzia că se va vindeca într-o zi. Incursiunile sale în imaginar, ,,trecerile dincolo" se relaizează prin intermediul scrisului. Universul ficțional pe care-l creează este de fapt spațiul dezirabil în care vrea să trăiască. Naratorul notează la prietenul său ,,diversitatea subtilă și admirabilă a visului"9. Un alt text, publicat de Blecher, în revista Frize In-Mix-Fix, aduce în prim plan două teme deja discutate de autor în proza sa
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
De obicei nu suportam niciodată singurătatea într-o camera necunoscută... Odaia însăși se pregătea pentru el: o intimitae caldă și primitoare se filtra din pereți, prelingându-se pe toate mobilele și pe toate obiectele 167 devine mai târziu o realitate dezirabilă. ,,Locurilor blestemate", așa cum însuși naratorul le numește ,,metafore" ale unei societăți deosebit de ,,topice" parcul orașului, malul râului, li se opun, în romanele lui Blecher, ,,locurile bune" încăperea de sub scenă, de exemplu, din Întâmplări în irealitatea imediată devine expresie a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
altfel, nu de puține ori, naratorul-personaj declară că îl ,,impresionează tot ce este imitat. Florile artificiale, de pildă, și coroanele mortuare, mai ales coroanele mortuare"226. Concluzia la care ajunge personajul blecherian, epuizat de proiectarea la nesfârșit a unor identități dezirabile care să se substituie ipostazei actuale este că ,,nu există nicio diferență bine stabilită între persoana noastră reală și diferitele noastre personagii interioare imaginare"227. Sub tirania obiectelor din realitatea în care este obligat să trăiască, personajul începe aventura sa
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
conștiință, ratând intrarea într-o stare pre-nirvanică. Momentul în care personajul blecherian se identifică cu personajele de film poate echivala, conform terminologiei lui Eliade, cu o cădere în sidpa, deoarece el nu face altceva decât să-și aleagă o identitate dezirabilă. Aceste alegeri și căutări ale personajului vor continua și în celelalte romane ale lui Blecher. Lectura scriitorului francez André Gide nu i-a fost străină lui Blecher. Tentativele personajelor blecheriene de a-și construi eul dincolo de orice relație de dependență
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pe care o ducea dicolo de ocupațiile zilnice și din care nu-mi parveneau decât ecourile șopite cu stupefacție de persoanele mari din jurul meu. Paul cheltuia toți banii pe care-i câștiga, la varieteu, cu femeile 252. Umanitatea este astfel dezirabilă în contextul în care se relaționează cu copiile sale fidele. Existența se oglindește deformat în toate aceste spații în ideea surprinderii esenței vieții. Atracția față de toate acestei locuri va fi oarecum stopată în momentul în care, intrat în teatru, naratorul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Blecher încearcă heideggerian să afle care este rezerva lor de ființă. În cea de a doua etapă, de proiect, acestea vor să descopere ceea ce nu sunt încă. Imaginația este cea care le dă posibilitatea să-și proiecteze la nesfârșit ipostaze dezirabile. Astfel, Emanuel era mai ales paralizat de imaginația lui precisă: vedea în gând idila lor de mult consumată, urmărea atitudini exacte de dragoste între ei, ce nu existaseră încă niciodată, avea brusc vechi amintiri de lucruri ce încă nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Quitonce, de la care învață ,,precauțiunea de a-și păstra în dulap un frumos costum de haine negre"274, pentru că posibilitatea de ,,a fi" a acestuia a inclus întotdeauna și pe aceea de ,,a nu mai fi". Quitonce moare asemenea identității dezirabile, în hohote de râs, ca o paiață. Râsul lui Quitonce va fi purtat de Emanuel cu sine, pentru că printr-un transfer atributiv va deveni chiar râsul său. Astfel, de la ascultarea și tăcerea celorlalți se va ajunge la ascultarea sinelui. Personajele
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
voalurile ei duse de vânt, și aruncate în fereastră, în șuvoaie ce memorează sticla cu rădăcini și copaci de picături lunecânde 324. Căderea ploii ca metaforă a morții amintește de textul bacovian. Visul revine ca alternativă la existență, ca realitate dezirabilă. Atracția pentru elementul nocrurn se justifică exprimând chemarea thanatosului. Această atracție se va estompa în momentul în care personajul va trăi, pentru scurtă durată, o nouă experiență erotică. Practic, acest momenent va exclude alte trăiri, alte chemări ale personajului. Cele
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o percepție cu totul aparte asupra eului. Astfel, am putea spune că lumea se schimbă, iar odată cu ea și eul narator. Proiecțiile imaginare ale eului narator au o trăsătură comună: imaterialitatea. ,,Metafora obsedantă" a acestui text este cea a identității dezirabile. O primă ipostază a eului o avem în imaginea omului negru care apare atât de des în textul blecherian. Interesant este că ulterior, în același roman, prezența feminină imaginată va avea aceleași atribute: Visai că mă găseam pe străzile unui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
vor deveni, de asemenea, alternative la realitatea în care eul narator se situează. Putem afirma că primul roman al lui Blecher este o scriere a eului care încearcă să găsească în realitatea imaginată numită metaforic ,,ireal" ipostaze ale unui ,,sine" dezirabil. Este un roman nu numai al metamorfozării realității, dar mai ales al eului creator, aceste trsansformări continue asigurând trecerea către suprarealitatea ultimului roman, desprins parcă din tablourile lui Octavio Ocampo. Dacă Întâmplări în irealitatea imediată poate fi asociat cu ,,un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
esențială a oricărui tip de afacereă, eficiență (trebuie manifestată o atenție deosebită asupra modului în care sunt folosite resursele în îndeplinirea obiectivelor firmeiă, cota de piață (să fii lider pe piață sau să deții o cotă cât mai importantă este dezirabil din multe puncte vedere, dar mai ales pentru a câștiga avantaje la costuri față de concurență, deoarece, logic, ceilalți vor deține o pondere mai mică din piață și 28 Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu, Strategiile competitive ale firmei, Ed. Polirom, Iași, 2005
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
Alfred Marshall, urmărirea rațională a maximizării cîștigurilor devine un scop în sine, o normă de comportament. Pentru Marshall, "economia depinde de o evaluare ultimă" de unde ia naștere afirmația că raționalitatea și capacitatea de a alege în cunoștință de cauză sunt dezirabile. Dacă iraționalul, abandonul în favoarea forțelor oarbe ale stimulilor exteriori și, de fiecare dată a impulsurilor necoordonate este un bun de preferat tuturor celorlalte, atunci este adevărat că rațiunea de a fi a economiei ar dispărea". Această concepție este una analitică
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pedepsire și de abandon ci, din contra, un mijloc de educație. Panopticul ilustrează nu numai reforma temnițelor, pe care Bentham o preconizează, ci rezumă întreaga sa teorie. Rămîne totuși de stabilit norma ce ne va permite să ca-racterizăm ceea ce este dezirabil de atins în mod efectiv. Interesul fundamental al principiului individual al utilizării rezidă în faptul de a furniza baza normativă a comportamentului uman ca un principiu de raționalizare socială. Norma considerată de Bantham drept maximă a utilitarismului este "cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
testelor lui Kaldor și Hicks pot conduce la rezultate contrare. De aici ideea lui Scitovsky de a aplica cele două texte în mod consecutiv: într-un prim timp testul lui Kaldor, cu scopul de a determina dacă noul stadiu este dezirabil; apoi testul lui Hicks, pentru a se asigura de inutilitatea unei întoarceri îndărăt. Samuelson prelungește și extinde perspectiva deschisă de Scitovsky, con-siderînd ca necesară compararea repartiției veniturilor după acordarea tuturor indemnizați-ilor posibile în stadiul inițial. 4.1.2.3
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
trebuie să fie la fel de neutră ca matematica, sau chimia; limitele sale sunt clare. Dar pe parcursul secolului al XX-lea, majoritatea economiștilor și-au expus opiniile cu privire la ceea ce este socialmente imperativ, calculînd ceea ce, din punct de vedere economic, este just sau dezirabil. Ei au propus politici economice, s-au opus altora, vizînd maximizarea bunăstării sociale. Cu alte cuvinte, economia a început să aibă pretenția de a propune norme de conduită. Există un evident decalaj între teoria și practica economică. Economiștii nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
constituit în primul rînd din virtuțile civice cristalizate de-a lungul timpului. "Ca orice capital, aceste virtuți se depreciază și trebuie reînnoite constant prin reafirmarea și actualizarea lor neîncetată"33. Catehismul liberal nu recunoaște existența unui model unic al virtuții, dezirabil și opozabil tuturor societăților. Din acest punct de vedere se poate spune că Moise și Iisus nu au fost niște buni liberali... Totuși, în A Theory of Justice, John Rawls propune un set de virtuți, din care nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
viziunea grav absconsă eminesciană. Mitul reapare ulterior, ca o încununare, în metafora ontică a "... cercului vostru strâmt". Este lumea tatălui biologic, în antiteză cu lumea care nu cunoaște nici timp, nici loc, în care viețuiesc nemurind Hyperion și tatăl său dezirabil, imaginar, Demiurgos. Mitul lui Procust este conexiunea intimă, profundă, care leagă opera eminesciană de cea a lui Camil Petrescu. "Plusurile", acele extensii morale pe care Ladima le deține cu asupră de măsură, fac din personaj un exemplar unic, angoasat de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
al instrumentarului analitic folosit în abordarea neoinstituțională este acompaniat de pro-blema alegerii colective. Altfel spus, cum se structurează alegerile individuale într-un cadru instituțional dat, sau cum sunt alese instituțiile adecvate de către o societate, astfel încît rezultatele să fie cele dezirabile pentru toți agenții economici ? Nici grupul, comunitatea sau societatea nu au capacitatea deciziei discreționare, după cum, nici individul nu alege completamente rațional, în condiții de vid instituțional. Oricum, Tiberiu Brăilean nu apelează la nici una dintre abordările sus menționate. Plecînd de la premisa
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
este în mod cert cea mai modernă și cea mai strictă din punct de vedere ecomomic. Ea cunoaște totuși un impas în privința unei variabile fundamentale în celelalte definiții ale sistemelor economice și care nu ni se pare posibil și nici dezirabil de neglijat: este vorba despre natura proprietății asupra principalelor mijloace de producție. E interesant de arătat că, dacă cuplăm cele două categorii de criterii (proprietatea asupra mijloacelor de producție: privată sau colectivă și modul de funcționare: piață sau plan), ajungem
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
apărării față de consecințele nedorite sau chiar dezastruoase a utilizării iresponsabile a tehnologiilor. O a treia consecință pe care tehnologia zilelor noastre o are asupra eticului ține de faptul că valorile nu pot fi Întemeiate doar pe ceea ce este sau nu dezirabil pentru o parte sau alta a unui Întreg, dar ignorând stabilitatea sau buna funcționare a Întregului Însuși. Astfel, J. B. Callicott scria: „La nivelul organizării sociale, interesele societății pot să nu coincidă Întotdeauna cu suma intereselor părților. Disciplina, sacrificiul, constrângerile
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de a emite verdicte, care nu caută justificări ideologice și Încearcă să-și explice și să accepte motivele și mobilurile tuturor participanților la viața socială. În al treilea rând, nu este deloc confortabilă manifestarea spiritului tolerant față de ceea ce nu este dezirabil pentru o majoritate socială. Gândirea modernă leagă principiul toleranței de conceptul de libertate individuală și colectivă: „... nu toată lumea găsește ideal același mod de viață și importanța autonomiei individuale impune exigența ca statul să nu impună nici o concepție cu privire la binele indivizilor
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
respingerea pluralismului este - după Isaiah Berlin- sursa sigură a intoleranței pentru că, negând posibilitatea unei pluralități de valori morale, se poate cu ușurință accepta că „adevăratele” valori trebuie impuse și celorlalți, la nevoie chiar cu forța, Întrucât sunt singurele acceptabile și dezirabile social. În mod evident, credința Într-un ansamblu unic de valori nu favorizează toleranța. Mulți dintre cei ce-și exprimă rezerve cu privire la nevoia de toleranță sunt sincer Îngrijorați de posibilitatea pervertirii unor valori morale perene. Într-adevăr, excesul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]