798 matches
-
tras haina verde spălăcit peste pulover și am ridicat-o În picioare, iar ea s-a clătinat nesigură până și-a recăpătat echilibrul. Afară, aerul era rece și Înțepător și m-am gândit că asta o va ajuta să se dezmeticească. Nu mă-mă ssimt prea bine, s-a bâlbâit ea. — Știu, scumpo, știu. Hai să luăm un taxi până la tine acasă, bine? Crezi că poți? A Încuviințat din cap, după care s-a aplecat cu un gest firesc și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe fetele care se Îndoapă, am concluzionat eu. M-am prăbușit la loc În scaun și m-am gândit ce bine reprezentasem, de această dată, revista Runway. 11 Celularul a zbierat de undeva din adâncul viselor mele, dar m-am dezmeticit doar cât să mă Întreb dacă e ea. După un proces uluitor de rapid - Unde sunt? Cine e „ea“? În ce zi suntem? - mi-am dat seama: dacă sună telefonul la ora opt dimineața Într-o zi de sâmbătă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ai nevoie de un agent. Ce ziceți, mergem la Au Bar? Lily se uita la mine cu o privire Încurajatoare, care parcă țipa: E superb, Andy! Superb! N‑oi fi știind eu cine naiba e, dar el vrea să te dezmeticești și să declari că Îți place la nebunie la Au Bar! Îmi place la nebunie la Au Bar, am zis eu pe un ton relativ convingător, deși nu fusesem niciodată acolo. Cred că e prefect. Lily a zâmbit și Christian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se ajunge... Învățătorul nu se putu opri să nu zică: ― Adevărat, sunt mulți bețivi, dar nu... Pensionarul nu-i dădu voie să sfârșească și continuă: ― Toți sunt îndărătnici și lacomi, domnule! De aceea trebuie o mână de fier să-i dezmeticească, altfel... Prefectul întrerupse batjocoritor, parcă și-ar fi găsit replica definitivă: ― Dumneata vrei un guvern care să-ți dădăcească țăranii, colonele! Ei, bată-te să te bată! De ce nu spuneai?... Ai văzut ce cere dumnealui de la guvern, domnule Herdelea? Ia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
netezeau sânii împietriți, coborau pe pântecele fierbinte. Atunci ea începu iarăși să bolborosească în neștire "nu, nu, nu", răsucindu-se înspre el și încolăcindu-i gâtul cu amândouă brațele. Mai simți un genunchi străin desfăcîndu-i picioarele... Într-un târziu se dezmetici. Titu ședea pe marginea patului, îi săruta lacrimile de pe obraji. Îi auzi glasul: ― Îți pare rău, Tănța?... Nu vreau să-ți pară rău! Ea deschise ochii, care parcă luceau în întunericul ce umpluse odaia. Își legăna capul pe pernă, zicând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
limbile se dezmorțiră. Cei șapte de la Amara, însă, strânși într-un colț, mocneau și numai arar își aruncau cîte-o vorbă. Doar Lupu Chirițoiu se plângea că au cheltuit atâția bani degeaba. Luca recunoscu și înghiți în sec. Încetul cu încetul, dezmeticindu-se parcă, începură să-și despice pățaniile și să le cântărească, fiecare socotind că are câte o lămurire de adăugat sau cel puțin o oftare că, dacă n-ar fi fost cum a fost, poate că toate ar fi ieșit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-am murit! făcu Dragoș enervat de lacrimile lor. Stați, că nici nu știu de ce mă cheamă! ― Ia îmbracă-te, socrule, și du-te cu dânsul, nu ședea ca bolovanul! strigă Florica. Bătrânul se iuți, parcă glasul I-ar fi dezmeticit dintr-o toropeală. Învățătorul ar fi vrut să spuie ceva, doar pentru asta a venit cu jandarmul. Dîndu-și seama că nu poate întîrzia, bâigui pierdut: ― Dacă s-ar întîmpla să nu mă întorc, atunci... Adică las' că i-oi spune
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pereche!... Că doar și tu I-ai ocărât deunăzi aici, Trifoane, când nu știu ce făcuse... Vorbele cârciumarului căzură peste oameni ca o undă rece pe o fâlfâire de aburi. Se făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureală. Trifon, aproape rușinat, deschise gura să recunoască: ― Apoi... Îi curmă brusc șovăirea glasul lui Petre Petre, înveninat de imputare aspră: ― Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... Pentru că I-au bătut boierii? Și deodată fierberea izbucni din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să pui mâna pe mine?... Mă batjocorești pe mine... De ce-ai pus mâna pe mine? Mulțimea de țărani fu pătrunsă brusc de un fior, parcă răcnetele lui Petre i-ar fi răscolit toate durerile. Înainte ca lumea să se dezmeticească și să pornească pe făgașul deschis de feciorul Smarandei, primarul Ion Pravilă sări la dânsul și-i zise prietenos, dar și poruncitor, găsind tocmai glasul potrivit împrejurării: ― Taci, băiete, că n-a pus nimeni mâna pe tine și nici nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
seama unde se află, câteva clipe făcu sforțări, cu ochii încă închiși, să adoarmă iar, ca să poată continua visul sau măcar să și-l reamintească. În loc de aceasta, își redeșteptă frica urâtă cu care s-a luptat toată noaptea și deodată se dezmetici... Nu îndrăzni să deschidă pleoapele, jparcă nevăzând nimic ar fi mai în siguranță. Era o tăcere mare. Își auzi întîi vibrațiile firești și de obicei nebăgate în seamă ale propriilor ei nervi auditivi, ca un susur continuu, infinit de delicat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe dușumele, gemând. Arendașul se smulse dintre țăranii ce-l ținuseră și se aruncă la fiul său: ― Dragul tatii, dragul tatii... Of, tîlharii! Chirilă Păun coborî cu Nicolae în curte, iar ceilalți îi urmară, lărmăluind în neștire. Platamonu însă se dezmetici brusc, chemă pe nevastă-sa, care leșinase de câteva ori de groază, îi spuse că trebuie să plece imediat cel puțin la Costești, la un medic, altfel se prăpădește băiatul. Pe urmă, cu o sforțare desperată, ridică pe Aristide de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ură că i-ar fi năpăstuit cândva. Și din pricina asta socotea cuminte să-i lase pe săteni să-și facă mendrele, cum îi taie capul. De ce să-și primejduiască dânsul viața și averea dacă lumea s-a smintit? O să-i dezmeticească curînd-curînd stăpânirea și atunci se vor căi amarnic. Până atunci el trebuie să joace cu lupii, ca să nu-l sfâșie. Secretarul Chiriță Dumitrescu, plictisindu-se singur în toată cancelaria, a chemat înlăuntru cele două străji și dezbătea cu ele întîmplările
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
li se împartă toate moșiile. Și acestor oameni vrei dumneata să le duci acuma pe tavă făgăduieli de scutiri de taxe?... Ridicol! ― Ei, bine, atunci va trebui să intervie forța, ca să-i potolească întîi, iar pe urmă, când se vor dezmetici, vor pricepe și ei însemnătatea măsurilor ce s-au luat în favoarea lor! zise Predeleanu senin. ― Da, așa! aprobă tânărul Iuga. Să nu umblăm cu ipocrizii! Țăranii s-au revoltat ― să iasă armata să-i pedepsească. Punct. Reformele se discută cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el nu era acolo... Desigur, mai ales după incendierea conacului din vecini al lui Cosma Buruiană, chibzuind azi-noapte îndelung, și-a pus întrebarea dacă totuși n-ar fi mai înțelept să se retragă deocamdată până ce vor interveni forțele care să dezmeticească pe nebuni? A înfrunta o ceată de răzvrătiți care și-au pierdut judecata nu e oare și din parte-i o nebunie, când nu se bazează pe altă armă decât teama și rușinea ce poate să le inspire persoana lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fâstâci complet. Deodată Lupu Chirițoiu care, fără să vrea, fusese împins aproape în față, strigă: ― Du-te, omule, nu mai sta, și spune boierului să iasă până afară, c-a venit satul! ― Iacă mă duc, mă duc! bolborosi Leonte Bumbu, dezmeticindu-se și repezindu-se în casă. Bătu la ușa bătrânului Miron și, fără a mai aștepta răspuns, intră: ― Poftiți, conașule, c-a venit satul! Miron Iuga se întoarse, parcă vestea I-ar fi surprins, cu toate că de câteva minute auzea de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oprească sforțarea intelectuală: ― Un moment... Ce s-o fi întîmplat oare, de gonește așa maiorul? Tănăsescu se grăbea doar să-i anunțe că satul Vlăduța e liniștit. Au dat foc conacului și au prădat, adevărat, dar acum oamenii s-au dezmeticit și cer iertare. Pentru a se evita orice poftă de eventuală reizbucnire a dezordinii, va lăsa în sat o secție de soldați sub comanda unui ofițer. ― Perfect, domnule maior! Mulțumesc! zise Baloleanu ușurat. În uliță, în fața ruinelor conacului, era adunat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la el. Mergeau cu frunțile plecate, zgribuliți în haine de iarnă, bărbații târșâindu-și bocancii, femeile luptându-se cu cizmele de cauciuc, aproape încolonați, deși acum erau în afara oricărei supravegheri. Abia ieșiți din fabrica unde munciseră toată ziua, nu se dezmeticiseră încă. Petrache rupse, o clipă, rânduiala resemnată a siluetelor cu umerii încovoiați și capetele plecate. Făcu doi pași înainte și ridică mâna, dar trebui să o strige pe nume pentru ca fata să întoarcă privirile spre el și să iasă din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i răscolească sub haine. Ea scoase un strigăt, dar el îi acoperi buzele, mai degrabă cu o mușcătură decât cu un sărut. Fata începu să se zbată, dar trupul ei, lăsat, cu câteva clipe în urmă, fără apărare, nu se dezmetici sub mâinile lui care o prinseră cu putere, răsucind-o pe canapea și trăgând-o în jos. Țintuită cu o mână pe ceafă, cu fața lipită de canapea și șoldurile arcuite, fata îl simți în spatele ei, dintr-odată sălbatic. Geamătul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cum de-ai venit așa repede ? — Păi, tocmai ce-ți spuneam... arătă Papi spre stradă, acolo unde parcase o mașină sidefie, cu o linie spectaculoasă. — E a ta ? ! — Nu chiar... Cel dinăuntru e al meu... Sau, mă rog, până se dezmeticește. Dacă-l mai ține o lună, două, îl duc la altar. A cam venit vremea să mă văd mireasă, fată. Adică, ce zic eu, e valabil și pentru tine, doar suntem de-o seamă. Dar tu parcă ai tot douăj
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întoarse din ușă către Melania : Mă, n-auzi, tu să te pregătești oricum până mă întorc, că poate m-apucă iar... Se priviră neclintiți, de parcă în orice clipă ușa se putea deschide din nou. Dintr-odată, Melania sări în picioare, dezmeticindu-se. — Mâncarea ! Răscoli cu lingura de lemn și trase cratița într-o parte. — S-a ars... Mâncăm și așa, o mângâie Coltuc. Cu mai multă pâine gustul nu se simte... Melania adăugă niște apă, să mai lungească zeama. El înghiți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
câțiva bocanci desperecheați. Jandarmii nu mai pridideau întinzând farfuriile de plastic umplute cu polonicele, unii se trăgeau deoparte, ca să mănânce cu mâinile, înghițind pe nemestecate, și să se poată întoarce la reduta din jurul camionului pentru o nouă năvală. Primul se dezmetici Ologu, se târî în coate, trăgându-și piciorul ca pe o coadă de șopârlă, până dibui cârjele. Se ridică în șezut, privind lung spre mulțimile care se desfăceau, satisfăcute pentru o clipă, ca să se strângă iarăși, cu farfuriile întinse. Orbul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bucățele de carne crudă, prea puțină ca să se sature, dar destul cât să-i ațâțe mirosul de sânge amestecat cu sudoare. Spre dimineață, ușile s-au deschis, cei încă în stare să se țină pe picioare au început să se dezmeticească. Însă chiar și ei au făcut un pas îndărăt, lipindu-se de pereți și călcând, buimaci, peste trupurile celorlalți. În pragul ușilor larg deschise așteptau aceiași bărbați în salopete, înarmați cu ciomege, care priveau peste capetele lor, ca și cum i-ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe noi ! Convoiul se opri, înțelegând că această biserică nu avea uși și nici ferestre, iar deasupra, pe brâul ei, nu erau pictate viețile sfinților, ci, de-a valma, din frânturi, viețile noastre. Și, reintrând în propriile făpturi, ei se dezmeticiră și se așezară, care pe unde găsi. Deodată, Magdalena, ca și cum ar fi vrut să-și înăbușe tusea, își înfundă batista în gură, dar mocnelile dinăuntru fură mai puternice și azvârliră batista în iarbă, însângerată ca o bucată de carne crudă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai scurtă. Se țineau unii de alții să nu alunece, povârnișul era, uneori, atât de abrupt, încât se temeau că, dacă se vor duce de-a berbeleacul, nu se vor opri până în piața cea mare a orașului. Primul care se dezmetici fu Chisăliță, care la uitătura în jos era mai ager decât la căutătura în sus. — Băga-mi-aș... ! exclamă, arătând mușuroiul de la poalele dealului. Dintre gunoaie ieșea, de la cot în sus, o mână cu degetele rășchirate. Bunelu privi în vale
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gândești la moarte și vorbești cu ea. — De ce să te mai gândești la moarte ? cugetă popa și, într-adevăr, în starea în care era, moartea părea ultimul lucru la care să se gândească. Moartea vine, oricum, pe negândite. Dar se dezmetici și rămase cu paharul la jumătate : Adicătele... cum ? Să afurisești moartea ? — Tot ce nu vrei să ți se întâmple merită să fie afurisit. Afurisești și scapi... Popa bău și asta îl făcea să-și exprime tot mai greu nedumerirea. — Să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]