875 matches
-
seara ne chema într-o cămăruță fermecătoare, cu perdeluțe brodate, cu cuverturi țesute de bunica de la Leșu, cu o masă improvizată, dar așternută festiv, cu danteluțe pe marginea rafturilor și cu toate mirosind a proaspăt și a acasă. Curtea arăta dezolant, cu șopronul cel vechi plin de unelte, șuruburi, piulițe, vase sparte, sfori, cabluri, mături rupte, ziare vechi, cârpe, iar într-o zi mama reușea să adune gunoaiele morman, să vopsească totul, să pună flori și să ne monteze un leagăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
sud a Angliei. Iar trei zile mai târziu s-a stârnit o furtună pe mare. Pe cer alergau unul după altul nori cenușii. Apoi vântul s-a mai potolit și apa era domoală și albastră. Pacificul are un aer mai dezolant decât alte oceane. Spațiul pare mai vast și călătoria cea mai banală pe valurile lui îți dă sentimentul aventurii. Aerul pe care-l respiri e un elixir care te pregătește pentru lucruri neașteptate și omul în carne și oase nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în aceste pagini fierbinți, scrise la mare temperatură. Să nu crezi că-mi trag spuza pe turtă ca să mă arăt în ochii domniei tale altfel de cum sânt pentru a-ți capta simpatia. Nu. Voi povesti faptele cu o sinceritate nudă, dezolantă, exact cum s-au petrecut în realitate. Știu că nimeni n-are să mă întîlnească vreodată ca să arunce cu pietre în mine. Nu mă preocupă emoția estetică, nici morala, nici mesajul generos. Nu fac literatură, ci aștern în aceste file o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vei alege, nu vei reuși nimic, nicăieri, niciodată! - O, ba tu n-ai dreptate, Mihaela, n-ai deloc dreptate! - Sper. Ei bine, după această tiradă a Mihaelei, Osvald era de-a dreptul prostit și aproape aruncat cu totul în hăul dezolant al dezamăgirii. De fapt, în cadrul acestui dialog cinic și care înțeapă, numai ea crezuse în ceea ce spusese, el nu. Însă Mihaela nu făcuse altceva, decât să exprime gândirea de bază a întregii sale epoci prin vocea sa, atât. În ziua
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu ea, dar fără ea... ca și cum ai vedea ce-ți lipsește, fără să ai cum să păstrezi ceea ce ai descoperit... În absența ei, lumea își pierde ceva din culoare, ca și cum s-ar întuneca, nuanțele dispar într-o eclipsă, o umbră dezolantă se întinde peste lucruri atunci când ea se îndepărtează, semnificațiile se diminuează, întocmai ca un loc peste care a trecut o lumină strălucitoare, și nimic nu poate fi la fel ca înainte de venirea ei... Intensitatea pe care o aduce prezența ei
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
a dreptul în creierul meu. Și dac-ar fi numai ea! La douăzeci și șase de ani, deci, eram profesor la o școală gene rală din capătul Colentinei. Mer geam zilnic acolo cu tramvaiul 21. Coboram într-un pei saj dezolant: un castel de apă singuratic, șinele de tramvai întorcând la capăt, o fabrică de țevi sudate. Treceam pe lângă o Automecanica și-abia atunci ajungeam la clădirea dărăpănată, vopsită galben mur dar, a școlii. În interior eram la fel de pustiit. Pierdu sem
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-și perii de disperare în fața rivalului său prodigios, Zavaidoc încercă mai întâi să-l învingă cu mijloace nobile. Pierdu nopți întregi la pianul hodorogit din odaia unde locuia, la Gavrilescu, încercând să mai facă vreun cântec de succes. Pradă unei dezolante lipse de inspirație, fură o melodie de la Sinatra și fu prins. Când mai ieșea pe scenă, avea acum parte mai mult de cotcodăceli și fluie rături. Atunci apelă la Borilă de la Bariera Ver gu lui. Tâlharul, cu un canin de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
privire dezgustată: apa din port era plină de gunoaie, cheiul era murdar în urma furtunilor din timpul iernii. Apoi coborî tânărul Împărat; îngheță gândindu-se la mama sa care, chiar în acel loc, coborâse în lanțuri. Centurionul care comanda grupul acela dezolant încercă un salut stângaci. Nu-l privi, dar auzi un glas cu o cadență dialectală, barbară, zări un chip care i se păru animalic - fu străbătut de un fior de spaimă retrospectivă. Îi aduseră calul. Poruncise să fie îmbarcat Incitatus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
s-ar putea imagina..., în vol. Exerciții de admirație, traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, ediția a II-a, revăzută, București, 1997, p. 167). Pentru Cioran, ca și pentru tînărul Mircea Eliade, Moldova este însuși spectrul obsedant al Provinciei, loc dezolant al ratării, al minoratului fără ieșire... Atît în cazul lor, cît și în cel al lui Tzara, Fondane sau Ionesco, „inadaptarea” la condiția periferică a fost depășită printr-o ruptură modernă, voluntaristă, prin evadarea în universalitate... Un descendent mai tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bucată pentru volum, pe care ți-am dedicat-o demult”. Nimic nu lipsește din arsenal: nici osanalele la adresa lui Tzara, nici plîngerile privind băltirea și „băligarul” literar de acasă și despre lipsa de ecou a Contimporanului. Pe acest fundal monoton și dezolant, singurul eveniment de răsunet s-a dovedit a fi vizita lui Marinetti. Costin știe bine cîte „parale” avangardiste face liderul italian: membre de l’Academie Royale Italienne, „invitat oficial de Societatea italo-română, sub auspiciile guvernului român și ale legației italiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au tras o brazdă de la un capăt la altul al curții. Frusinei nu i-a plăcut lucrul acesta pentru că brazda a fost făcută adânc și tot albul zăpezii a fost întinat cu glodurile din arătură, astfel că bătătura arăta cam dezolant. Băieții au intrat în casă și au fost serviți cu câte un pahar cu vin, prăjituri și pentru că obiceiul era ca să le dea, pe lângă bani, produse din porcul tăiat de Ignat, Frusina le-a adus o bucată de slănină, alta
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
la adăpost. Așa a gîndit cînd au ajuns la liziera pădurii. Niciodată nu coborîseră atît de mult spre cîmpie. Priveau, obosiți și năuci, întinderea deprimantă care li se desfășura înaintea ochilor. Cîmpia, leagăn de frumusețe primăvara, vara, toamna, se transformă, dezolant, într-o nemărginită întindere moartă la venirea iernii. Păsări mari, negre și urîte pluteau ici și colo, descurajant, scoțînd sunete reci și ascuțite. Vîntul rostogolea, fără direcție anume, rotocoale mari de ciulini încîlciți, și șuieratul lui nemilos le îngrămădea blana
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-mi încotro, și te conduc. Înspre cîmpie, încolo, dincolo de liziera pădurii. Cîmpie zici? Cum arată cîmpia asta, tată? Ai s-o recunoști de îndată ce ai s-o vezi, băiete. Este exact pustiul din visul tău. Și o recunoscu. Era o priveliște dezolantă. N-ar fi putut trăi în pustietatea aceea lipsită de umbră. Umblară destulă vreme, adîncindu-se în miezul cîmpiei, dar încercînd să păstreze pădurea la orizont. Era singurul punct de reper în ținutul necunoscut, și nu vroiau să-l piardă. Înaintară
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Gara de Nord, descurcă-te mai departe, mi-a spus, era deja spartul tîrgului, ajunsesem prea tîrziu. N-aveam de ce să mai pierd timpul, așa că am luat-o la picior încoace minunîndu-mă la tot pasul cît de devreme se făcuse liniște. Imagini dezolante, vă spun că mi se rupea inima, oamenii mergeau la casele lor, ce-i cu șandramaua asta de la Inter? mă întreb luînd-o spre Unirii, resturile Baricadei mai fumegau încă trist. Dom’ Roja, se însuflețește Tîrnăcop, o să renască totul, cauciucurile, camionul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fie convingător de la început? Omisese ceva foarte important sau era de vină doar neîncrederea și suspiciunea generală care în ultimii ani puseseră stăpînire pe conduita tuturor? Multă vreme după aceea nu a reușit să și scoată din cap acea imagine dezolantă a sălii goale în care din cauza ecoului, propriile cuvinte rostite cu patimă sfîrșeau toate prin a se întoarce împotriva sa. După fiecare dezamăgire de felul ăsta, seara, după ce preda cheile la portar și semna într-un caiet, se întorcea acasă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
caiet, se întorcea acasă convins că n-o să se aleagă nimic din planul său. Multe nopți n-a reușit să adoarmă deloc. Chinuit, speriat sau uimit, zăcea doar întins în pat cu ochii abia mijiți, întrezărind printre pleoape aceleași imagini dezolante ale coridoarelor goale și ale băncilor pustii. Ești mai norocos decît îți poți închipui, nu oricine beneficiază de șansa de a-și exersa discursurile într-un amfiteatru prin care bate vîntul, fără nici o privire ațintită asupra sa, fără urechi atente
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
coșuri Înalte și tăcute și cam o duzină de șoproane de piatră În ruină, răspândite de-a lungul unei pajiști prin care șerpuiește un pârâu. Valea este adumbrită de fagi - destul de ciudat În acest peisaj sudic cât se poate de dezolant. Ruinele sale sunt acum aproape clasice În simplitatea și aparenta lor vechime - iar una dintre ele este chiar veche, un pod medieval cu lespezi uriașe de piatră care leagă malurile pârâului. Restul Însă n-a fost planificat și nici fagii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
am urcat chiar într-un copac de la marginea pășunii, dar Ruti nu se vedea nicăieri. Tocmai când mă întorceam să le spun că n-am găsit-o, am văzut-o. Era întinsă într-o albie secată, un loc cu totul dezolant și abrupt, unde mai scăpau câteodată mieii și-și rupeau picioarele. La început am crezut că Ruti era adormită așa, cu fața în sus. Dar când m-am apropiat, i-am văzut ochii deschiși și am strigat-o. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Plecam. Iacob se trezise la răsăritul soarelui și făcuse un sacrificiu de grâu, vin și ulei pentru călătorie. Turmele, simțind schimbarea, behăiau și se agitau. Câinii nu se opreau din lătrat. Jumătate din corturi erau la pământ, iar câmpul arăta dezolant, ca și cum vânturi puternice ar fi distrus jumătate de lume. Am mâncat o mâncare sărată de lacrimile celor care rămâneau acasă. Femeile au lăsat resturile nestrânse și stăteau așa, neștiind ce să facă cu mâinile. Nu mai era nimic de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Trebuie să ne resemnăm, afirmă el, „cu tristul fapt că „știința“ nu ține seama de suflet, principiul care ne preocupă pe noi, și că suntem În mod laș și cronicizat Închistați În organele noastre materiale... Observația și probele confirmă verdictul dezolantelor laboratoare și al analiștilor siguri pe ei cu privire la interconvertibilitatea dintre geniu și creier - bietul creier de laborator, palpabil, sondabil, ponderabil.“ Pentru el, religia practicată nu oferă baza de la care să poată porni În contestarea acestei perspective; după cum nu se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu un sentiment de Însingurare. Îmi plesneau tâmplele. Am intrat În baie să ud un prosop pe care mi l-am Înfășurat turcește În jurul frunții (aveam o fațăăă!). Priveam resemnat pe fereastră. Orașul, cu clădirile lui posomorâte, mi se părea dezolant. Oamenii treceau grăbiți pe străzile Înguste ca niște marionete purtate de o mână nevăzută. M-am Îndreptat spre pat și m-am lungit cu greutate. Lola nu-mi ieșea din cap. Mă privea de acolo, din spațiul nebulos al memoriei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
hidoase brățări fermecate, de genul celor pe care, se gândi Henry imediat, le-ar cumpăra puștanii de la un automat cu monede de pe cheiul din Blackpool. Din toate transporturile primite în optsprezece ani de afaceri, ăsta era pe departe cel mai dezolant. Artizanat pe naiba. Astea erau prostii pentru turiști și atâta tot. Când vorbiseră, Henry crezuse că suvenire e pur și simplu un eufemism, necesar într-o discuție telefonică. Dar arabul ăla nenorocit nu glumea. Totuși lucra de mult timp cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mort. BĂRBATUL CU BASTON: Ceva îmi spune că totuși nu e mort. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce? BĂRBATUL CU.BASTON: Simt că nu e mort. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să caut o piatră mai mare? (Din adâncul fântânii câinele începe să latre dezolant. După câteva secunde lătratul devine un schelălăit și apoi se stinge.) BĂRBATUL CU BASTON (Încântat, febril.): Ai auzit? Ți-am spus că nu e mort? Ți-am spus sau nu ți-am spus? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Ștergându-și sudoarea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU BASTON: Nu știu. Mă gândesc și eu... Dacă nu vrea să fie scos? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Păi, nu vezi cum latră? BĂRBATUL CU BASTON: Cum latră? Latră ca toți câinii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mie mi se pare că latră dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Ți se pare că latră dezolant? Crezi că ăsta a fost un lătrat dezolant? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu așa cred. Cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu vrea să fie scos? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Păi, nu vezi cum latră? BĂRBATUL CU BASTON: Cum latră? Latră ca toți câinii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mie mi se pare că latră dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Ți se pare că latră dezolant? Crezi că ăsta a fost un lătrat dezolant? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu așa cred. Cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: A fost. A fost sută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]