864 matches
-
sau nu?!) nu mai am. Ce te ține departe de literatura română? În afară de prăpădul și invazia mediocrității mai ales în poezie dar și în proză, faptul că orice scriitor se simte și critic iar ce mi se pare și mai dezolant că orice critic se simte și poet. Discordia creatorilor mă dezgustă; faptul că nu pot fi prieten (dar sunt totuși) și cu "tabăra adversă"; de multe ori mă simt ca în cel de al treilea Reich: Cine nu e cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e prea scurtă, se lucra sâmbăta, sigur că da, era mai scurtă sâmbăta, totuși și-atunci timpul liber era foarte prețios, cum este el în general, timpul, liber - de asemenea, sigur că voiam să schimb mediul. Să știți că era dezolant, adică, cred că trebuia, chiar dacă iubeai foarte mult munca propriu-zisă, inginer, muncitor, dacă erai trup și suflet pentru întreprindere ca profesionist în direct, acolo, tot era dezolant..., iar pentru mine, estetic, era dezolant, pentru că era clar că ar fi putut
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
liber - de asemenea, sigur că voiam să schimb mediul. Să știți că era dezolant, adică, cred că trebuia, chiar dacă iubeai foarte mult munca propriu-zisă, inginer, muncitor, dacă erai trup și suflet pentru întreprindere ca profesionist în direct, acolo, tot era dezolant..., iar pentru mine, estetic, era dezolant, pentru că era clar că ar fi putut, nu c-a s-arate mai bine, puteau să fie condiții de muncă mai bune, pentru că era frig, pentru că era umed, pentru că erau niște minime locuri în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
să schimb mediul. Să știți că era dezolant, adică, cred că trebuia, chiar dacă iubeai foarte mult munca propriu-zisă, inginer, muncitor, dacă erai trup și suflet pentru întreprindere ca profesionist în direct, acolo, tot era dezolant..., iar pentru mine, estetic, era dezolant, pentru că era clar că ar fi putut, nu c-a s-arate mai bine, puteau să fie condiții de muncă mai bune, pentru că era frig, pentru că era umed, pentru că erau niște minime locuri în care oamenii se ascundeau puțin. Adevărul
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de această claustrare apăsătoare. Cele 11 tăblițe de inscripție ale "secțiilor și odăilor" atestă însă un număr redus de încăperi, mai redus decât la Ospiciul Neamțu. "Lampe de tiniche" în număr de 16, precum și 12 "stupitoare de lemn" completau mobilierul dezolant al Ospiciului, unde se aflau cum am spus "29 crivaturi de lemn din care unul sfărâmat". Existau câteva obiecte de uz comun: un vas pentru agheasmă, o "cățuie" de afumat, "doi feredei (sic) pentru fereduit" și de asemenea "două feredoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
1951. Aveam de-acum cincisprezece ani, când m am dus la librărie să-l iau pe tata în oraș, la ora plecării, cum făceam din când în când. Am intrat și ce m-a izbit a fost impresia de vastitate dezolantă. Pustiu, magazinul mi s-a părut imens, o hală fără capăt, cum nu mi se păruse niciodată pe când gemea de cumpărători. Acum era pustiu, cum spuneam, și tăcut. Rafturile care îmbrăcau pereții de jur împrejur, cândva atât de îmbietoare, erau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lua natura, chiar și În dauna noastră. De altfel, și am mai spuso, Viața În general nu poate fi stârpită. Iar În particular, cu atât mai mult o specie care vine, fie și tangențial, În relație cu omul. Iar imaginea dezolantă a unui oraș străbătut de câini vagabonzi nu e de azi de ieri. Ea e comună Întregii istorii a societății umane. Chiar În urmă cu două milenii și jumătate, Mahabharata Înregistra, În cartea a 18-a, cuvintele lui Indra: “În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nouă ninsoare a acoperit totul, rezolvând, În ghilimele, problema. Ca și pisica care-și acoperă cu grijă excrementele, numai că aceea o face din cu totul alte motive. Rezolvare efemeră, căci peste câteva ore se va ajunge la aceeași imagine dezolantă. Dacă cineva și-ar da osteneala de a face o secțiune prin nămeții orașului ar putea scrie o istorie a inconștienței umane de o iarnă, conservată În straturile dezvăluite de acea secțiune. În paranteză fie spus, pentru restul istoriei civilizației
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
decât acela cei este destinat. Raportul dintre om și ceilalți se modifică Însă permanent. De pildă, În timpuri istorice, Sahara a Înlocuit o savană, o tot atât de vastă zonă vegetală, iar Orientul apropiat a devenit din pământ roditor un deșert la fel de dezolant. Pădurile Europei și Asiei au dispărut În bună parte, Înlocuite de orașe și nu numai. Ce Înseamnă asta? Înseamnă că o populație umană În continuă creștere se sprijină pe tot mai puțină vegetație. Pericolul nu stă doar În diminuarea bazei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
scrie: „My dying bride“. Era supărat rău pe atunci. Și încă nu i-a trecut. Rar imagine mai jalnică decât a lui. Nu l-am văzut niciodată vesel sau mulțumit. Când e beat, simte viața suportabilă. Treaz sau mahmur, e dezolant, o murătură. Se umple de importanță doar când vorbește despre femeia lui din Târgoviște, o puștoaică de paișpe ani care, adineauri îmi spunea, când ți-e lumea mai dragă, când vor să petreacă și ei weekend-ul împreună, ea pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
clasicii străini și de care rafturile noastre sărăcă cioase ar trebui să se mândrească atât pentru ceea ce reprezintă ca un mare și etern capital omenesc, cât și pentru mândra ei Înfă țișare În straie de glas românesc; dacă formidabila și dezolanta incultură și nepăsare a cititorului român n-ar fi așa cum i le cunoaștem de mult și cum i le-am verificat din nou, deunăzi, când am văzut această Divină Comedie - dată pe românește cu eforturile și chinurile marelui nostru poet
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
epocă de tuci de fier și de oțel, amorul cel pur și dezinteresat?... Fără nici un gând ascuns, matrimonial sau altfel?... Fără simplul motiv al unei distracții voluptuoase?... și, mai ales, fără paralele?... N-am ajuns Încă să cred, dimpreună cu dezolantul meu La Rochefoucauld, că virtuțile noastre se pierd până la urmă În interes, așa cum fluviile se pierd În mare. Dar numai una, una singură, din toată cariera mea de ber bant al unui secol care durează de cincizeci de ani, s-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
delicatețe într-o întâmplare, la urma urmei banală. De fapt, nu banală. Care nu anunță nimic. La ce să te aștepți într-un tren pentru navetiști? El și ea, toată ziua pe drumuri. Niște drumuri care nu duc nicăieri. Trist, dezolant și, totuși, fermecător. Am spus-o dintotdeauna: stilul e totul, nu subiectul. Îți public cartea și te asigur că va fi un eveniment. Am însă o mică problemă. Mai degrabă ceferistică decât artistică. Acțiunea se petrece în trenuri, în gări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în ciuda celor șaptezeci de ani, se ținea drept și nu ducea deloc lipsă de clienți, și-a dat seama că, deși bătuse bulevardul de zeci și zeci de ori, nu ar fi bănuit că, spre seară, putea arăta atât de dezolant. Domnul Năsturel s-a întors din drum și a înaintat câțiva pași pe culoarul întunecos, cu sentimentul că face o mare greșeală. Nu că se aștepta la cine știe ce incidente, dar din fire nu era un curios. La drept vorbind, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care se găseau În spate ne priveau curioși, dar n-au Îndrăznit să ne Întrebe nimic. Alberto a Încercat să lege o conversație cu cîțiva, cu toate că spaniola lor era cam stricată. Camionul continua să urce, printr-un peisaj cu totul dezolant, unde doar cîteva tufișuri cu țepi care se luptau să supraviețuiască mai dădeau senzația de viu. Apoi, brusc, huruiala cu care camionul și-a făcut loc mai sus s-a transformat Într-un val de răsuflări ușurate, În timp ce ne aliniam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe care o găsim cum ți-am spus mai sus. Specific acelei zile (duminică dimi neața) era vântul puternic, care stârnea praf de nisip fin ce intra în ochi, dinți și toate orificiile disponibile. Apa - maron foncé. Contactul cu marea - dezolant. În această dezolațiune mă gândeam la tine, și-mi era mai bine. Erai casa, liniștea, oaza mea în deșert. Primul lucru frumos: valurile imense care împroașcă digul. Atunci fac cunoștință cu acest dig salvator, care însă se prezenta sub o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
seara ne chema într-o cămăruță fermecătoare, cu perdeluțe brodate, cu cuverturi țesute de bunica de la Leșu, cu o masă improvizată, dar așternută festiv, cu danteluțe pe marginea rafturilor și cu toate mirosind a proaspăt și a acasă. Curtea arăta dezolant, cu șopronul cel vechi plin de unelte, șuruburi, piulițe, vase sparte, sfori, cabluri, mături rupte, ziare vechi, cârpe, iar într-o zi mama reușea să adune gunoaiele morman, să vopsească totul, să pună flori și să ne monteze un leagăn
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vecinele și cu copiii lor. Soarele se ridicase mult pe bolta senină și prefira o lumină gălbuie specifică începutului de toamnă, când dăscălița împreună cu femeia de serviciu, cu alte două gospodine și câțiva copii, trebăluiau de zor la ameliorarea aspectului dezolant al școlii. Ca o tânără deprinsă cu treburile gospodărești, și-a suflecat mânecile și a purces cu nădejde la treabă. Interiorul clădirii, alcătuit dintr-o sală de clasă încăpătoare, o cameră mai mică pentru cancelarie și un hol, necesita multe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
inundabile, locuințe ca în timpurile de care ne povestește Herodot. Dar aspectul șesului inundat era impresionant. Gândindu-mă la el, îmi amintesc celebrul vers al poetului de la Junimea, colonel Șerbănescu, dintr-o poezie în care, cu mijloace de o naivitate dezolantă, descrie o furtună: "E grozav, dar e frumos!". Uitând aproape suferințele nenorociților pe care apa-i surprindea adeseori noaptea, risipindu-le și distrugându-le puținul avut agonisit cu trudă, contemplam spectacolul acesta "grozav dar frumos", grație căruia micul râu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
iubit sincer, dezinteresat...”, evocă Liviu Rebreanu câteva chipuri de evrei bătrâni, răsfoind albumul copilăriei sale. „Schan ! Tuptil ! Trei păduchi ! Unde sunteți ? Pe unde umblați ? Cât de mult s-a schimbat lumea de când nu v-am văzut ! Ce deșert rece, pustiu, dezolant a devenit lumea de când ne-am despărțit” <endnote id="(734, p. 1203)"/>. Modelul „bunului evreu” este unul de excepție. De regulă, toți evreii sunt răi, hoți și puși pe Înșelat, cu excepția celui căruia i se transmite această concluzie. „Dacă toți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trupele sovietice au înaintat rapid spre Prut, devansând trupele românești care se evacuau. Sovieticii au aplicat tactici neobișnuit de agresive, care au pus trupele românești, în special pe cele din Basarabia, în situații foarte periculoase, generând o stare de spirit dezolantă. În acest context, considerăm importante notele lui Alexandru Cretzianu, care rezumă rapoartele comandanților români despre umiliri, arestări abuzive și dezarmarea trupelor românești. În aceste condiții este de înțeles de ce Înaltul Comandament român insista să fie revocat ordinul care interzicea să
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
săptămîna viitoare: întîi, pentru a face mici intercalări la volumul meu despre Eminescu; în al doilea rînd, pentru a încerca să se dea o hîrtie mai bună pentru Nisipul. Ultimele tipărituri apărute sub egida „Cartea Românească”- la tipografiile bucureștene - sînt dezolant de urîte sub raport grafic. Mi s-a sugerat, aici, să iau legătură cu inginerul Baran și, în acest scop, îți voi telefona matale cu o zi înainte; asta ca să am certitudinea că-l voi găsi. Iluzii mari nu-mi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cu atitudini neprecizate”. Din punct de vedere social, componența era următoarea: „27 de bărbați și 6 femei din care: 6 meseriași, 6 funcționari, 9 intelectuali, 7 comercianți și alți 3 cu ocupații neprecizate”. f. „Nu putem opri sionismul” Această constatare dezolantă o trimisese același Terdiman șefilor ierarhici superiori, În „Raportul de activitate dela 28 iunie la 28 iulie 1946”. În spiritul epocii, liderul găsise și vinovații: „Curentul sionist care este În creștere, se datorează unor lipsuri din partea noastră și pe cari
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care le-am dezbătut În aceste materiale, nici cel cuprinzând și alegerile din 19 noiembrie nu a făcut excepție, Iancu Gutman fiind profund indignat de delăsarea unora față de cerințele de bolșevizare a comunității evreiești locale. Iată ce scrisese la acest dezolant capitol: „În Campania Electorală, În afară de ultimele zile, membrii PCR au avut aceeași atitudine ca și În trecut de exemplu tov. Fisterman cari Comitetul Județean PCR a hotărât eșirea sa din producție Încă cu 3 luni În urmă nici până azi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și intrăm pe un drumeag protejat de liane și copaci impunători, în timp ce pe margini se simte palpitarea vieții în desișurile tufișurilor. În mai puțin de o oră teritoriul este complet diferit, mult mai apropiat de ideea de junglă decât peisajul dezolant din Shushufindi. Continuăm din ce în ce mai adânc spre inima junglei și ajungem în Puerto Gregorio, unde coborâm într-un drum mâlos, la câțiva metri de gura unui râu larg cu ape tulburi. Urmez majoritatea către punctul de îmbarcare, aflu că vor fi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]