1,524 matches
-
O serie de trepte mici duceau în vârful contrafortului. Secoh porni pe una din scări și-i făcu semn lui Gosseyn să urce pe cea care se găsea de cealaltă parte. Cum se apropia de vârf, un panou lunecă și dezveli partea superioară. - În genunchi, zise Secoh cu glas energic, și VEZI! Stând în genunchi, Gosseyn văzu umerii, o parte din brațe și a toracelui și capul celui culcat înăuntru. Figura uscățivă era destinsă, buzele ușor întredeschise. Era figura unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
care se afla un strat de zăpadă pe care ploaia n-o dizolvase. Din ea creșteau cîțiva copaci golași. Copacii și zăpada păreau atît de proaspete, că se cățără pe gard și-și făcu drum printre trunchiuri. Felinarele din stradă dezveleau o coastă de deal pe care se afla un cimitir. Pietre de mormînt negre stratul palid de zăpadă și urcă dealul printre ele, uluit că pămîntul din acest loc înghițise cîndva oameni în felul acesta firesc. Ajunse la o potecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
imprimate pe un perete și jumătate pe celălalt, și aici tunelul se bifurca și se micșora. Se bifurcă și micșoră de trei ori pînă intrară într-un unic tunel jos, numit OZENFANT. Draperia roșie și lucioasă din capăt se trase dezvelind o suprafață de pînză groasă și cafenie. Munro o trase în lături și pășiră într-un apartament mare, cu pereți înalți. Tapiserii lucrate în fir roșu, verde și auriu atîrnau de cornișe bogat ornamentate pînă la o pardoseală în tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ragtime, jazz, boogie-woogie, rock-and-roll? Nu. Ozenfant suspină. — De asta mă temeam. Nu contează, există și alte modalități prin care te poți adresa pacienților. O să-ți arăt un pacient. Se duse la cea mai apropiată tapiserie și o trase în lături, dezvelind un ecran circular din sticlă în peretele din spate. Dedesubt atîrna un microfon subțire. îl aduse la divan, trăgînd un fir subțire după el, se așeză și zise: — Aici Ozenfant. Arată-mi camera doisprezece. Neoanele din tavan se stinseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așa? — Mda. — Un nemernic, viule. — Cine? — Clark. Thaw se uită în cealaltă direcție și-l văzu pe domnul Clark ținînd capătul cearșafului și studiindu-l ca pe un ziar. — Ai observat? murmură domnul McDade. Cînd asistentele îl învelesc, el se dezvelește și orăcăie după urinator. Afară ar fi primit șase luni pentru asta. Afară i se spune atitudine indecentă. — E bătrîn. — Mda, bătrîn. Cînd bătrînii ajung într-o asemenea fază, există un anume loc pentru ei. De două ori pe săptămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se vede, nu e poleit cu minciuni ca aici. Ești un caz periculos. Dar te voi ajuta. Deschide spațiul de refugiu, domnișoară Thing. în fața biroului era o carpetă cenușie din lînă. Domnișoara Thing îngenunche și o trase la o parte, dezvelind o placă rotundă din oțel afundată în linoleum. Vîrî degetul mare și arătătorul în două deschizături mici din mijloc și o ridică ușor, deși avea un diametru de șaizeci de centimetri și o grosime de cinci centimetri. — Iată drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să ia contact cu forma inertă, fără viață. Și fără să-și dea seama că se mișcă, se apropie de platou, întinse mâna, apucă cearșaful cu vârful degetelor, îl ridică, îl trase deoparte și-l lăsă să cadă pe jos, dezvelind cadavrul. 14 Gosseyn se așteptase să vadă niște resturi aproape carbonizate. Într-un anume fel, corpul întins, rigid pe placa de marmoră părea oribil mutilat, dar figura era neatinsă. Fără îndoială, trăgătorilor li se dăduse ordin să nu distrugă creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
O serie de trepte mici duceau în vârful contrafortului. Secoh porni pe una din scări și-i făcu semn lui Gosseyn să urce pe cea care se găsea de cealaltă parte. Cum se apropia de vârf, un panou lunecă și dezveli partea superioară. - În genunchi, zise Secoh cu glas energic, și VEZI! Stând în genunchi, Gosseyn văzu umerii, o parte din brațe și a toracelui și capul celui culcat înăuntru. Figura uscățivă era destinsă, buzele ușor întredeschise. Era figura unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să ia contact cu forma inertă, fără viață. Și fără să-și dea seama că se mișcă, se apropie de platou, întinse mâna, apucă cearșaful cu vârful degetelor, îl ridică, îl trase deoparte și-l lăsă să cadă pe jos, dezvelind cadavrul. 14 Gosseyn se așteptase să vadă niște resturi aproape carbonizate. Într-un anume fel, corpul întins, rigid pe placa de marmoră părea oribil mutilat, dar figura era neatinsă. Fără îndoială, trăgătorilor li se dăduse ordin să nu distrugă creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
În statura ei voluptuoasă, gura îi părea închiriată de la alt chip. Uneori, după împerechere, se gândea la gura cărnoasă a împărătesei lui, Farah, după care își proiectase, în cap, buzele femeilor. Ghazal avea bulbii ochilor mari și verzi. Când îi dezvelea de sub pleoape, părea că un lac liniștit se revarsă spre el. Se simțea ca pământul udat, era mândru, poate chiar fericit că e doar a lui. Se înfrupta lacom din abandonările somnoroase ori din jucăușele ei încercări de a-i
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
secolele IV-VII. 9. Niculițel (jud. Tulcea) Pe teritoriul fostei cetăți Noviodunum (Isaccea, jud. Tulcea), la circa 10 km spre SE, pe terenul în pantă de la marginea de NE a satului Niculițel, apele repezi ale ploilor din vara anului 1971 au dezvelit creștetul unei mici cupole de cărămidă, cupola acoperită de o bazilică de formă rectangulară, păstra mai bine absida și unele părți din zidurile de la NV. Cercetările ulterioare (1975) au stabilit dimensiunile bazilicii construite din piatră și mortar alb la 36
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
unde avem următorul text în limba greacă: Pentru pomenirea și odihna robului tău, Sergiu. Din Tomis cunoaștem un exemplar de marmură decorat cu o cruce, bine păstrat, dar și plăci fragmentare, decorate cu motive geometrice (romburi) și vegetale. De la bazilicile dezvelite în Tomis și Callatis se păstrează unele plăci de marmură pentru acoperirea pereților, fragmente de capiteluri decorate cu cruci, precum și rame pentru ferestre cu ornamente ajurate. Simboluri creștine, mai ales crucea, figurează pe o serie de opaițe din epoca romano-bizantină
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni și cariați. M-a invitat să iau loc. ― A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mînie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt e că mă înfrunta. Părul negru îi cădea în șuvițe rebele peste gulerul halatului și din toată atitudinea ei răzbătea o nerușinare provocatoare; râdea, dezvelindu-și dinții superbi, de fiară sănătoasă. Totdeauna mi-au plăcut femeile cu dinți frumoși, a fost o slăbiciune a mea, poate pentru că toată viața m-au durut măselele și pentru că de foarte tânăr am fost nevoit să-mi umplu gura
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a fi irezistibilul punct culminant. Naasri examină sigiliul la fel de atent și apoi îl puse pe masă pentru a-l cerceta pe Mahmud la fel de amănunțit. —Ai făcut o treabă bună, prietene. Sunt impresionat. Am sentimentul că partea bună abia urmează. Își dezveli din nou dantura. — Așa e prietene, așa e. Mahmud ridică geanta în poală și băgă amândouă mâinile în ea, scoțând tabla de lut care ajunsese la el cu două zile în urmă, la cafenea. Naari întinse mâinile ca să o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acelea și să stea sub duș atât cât va fi nevoie pentru a spăla... — Te rog. Spune-mi. Dacă lucrezi pentru guvernul american, de ce ai venit singură aici? Unde îți e protecția? Zâmbetul era la fel de larg ca și până atunci, dezvelindu-i dinții. — Chiar nu e nimeni cu tine să te apere? Maggie simți cum mâinile, care până atunci fuseseră la fel de reci și inerte ca restul corpului, îi deveneau lipicioase. Instinctiv, se uită la ușa pe care intrase. Era închisă. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pot respira aerul pe care l-au respirat strămoșii noștri. Mergând în adâncime, vom ajunge chiar la rădăcinile ființei evreiești. Ochii îi sclipeau, două raze jucăușe de lumină. Ne putem atinge sufletele aici. Făcu o pauză în care zâmbi larg, dezvelindu-și întreaga dantură. —OK, haideți să continuăm. Maggie începea să se enerveze. Lumina era prea slabă pentru o căutare adecvată și, dacă se hotăra să rămână cu acest grup, avea prea puțin timp la fiecare oprire din cadrul turului. Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ușor care era perceptibil în trăsăturile sale sugerau că era un băutor înveterat. Smocuri țepene de păr cărunt ieșeau din capul său chel, pe care îl ținea drept cu mândrie. Clipea cu grație și zâmbea într-o manifestare de politesse, dezvelind o gaură acolo unde incisivii de sus ar fi trebuit să fie. Porfiri era conștient de greutatea pe care această onorabilitate afectată o avea asupra omului. Noul venit purta o veche haină neagră cu cusuturile desfăcute și cu nasturi lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
este, domnule? Salitov îi ignoră întrebarea din nou. ă N-am mai văzut un mort până acum, domnule, spuse Ptițin mirat și cu ochii holbați. Observând o umflătură în mantaua mare a cadavrului, Salitov se apropie și încercă să o dezvelească. ă Așadar. Se pare că avem de a face cu omor aici până la urmă, comentă el văzând securea însângerată prinsă în cureaua bărbatului. ă Domnule, spuse Ptițin, cu o voce confuză și războinică, dar cum a făcut-o? ă Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
potrivește cu a doua - cu cartea din stânga - atunci ați câștigat. Dacă niciuna nu se potrivește, întoarcem următoarele cărți și tot așa până ajungem la perechea potrivită. Mai vreți să jucați? ă Da. ă Atunci, fiți bun, și întoarceți cartea. Porfiri dezveli dama de treflă. ă Nu se potrivesc, spuse adversarul său. Nu contează. Mergem mai departe. Jucară încă două cărți, șasele de romb urmat de zecele de romb. Din nou cartea lui Porfiri, juvetele de inimă neagră, nu se potrivea. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Le avem aici pe Olga. Pe Nadia. Pe Sonia. Pe Raia. Fetele răspunsere că o succesiune de curtoazii mecanice a căror natură satirică fu confirmată de gestul plin de rafinament al celei din urmă, care își trase în jos cămașa, dezvelind un sân conic spre beneficiul lui Porfiri. ă Te rog. Nu este nevoie de asemenea eforturi. ă Raia este foarte exuberantă. Totul este natural la ea. Cu toate acestea, Porfiri detectă frică în ochii acesteia. ă Prea bine. O aleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Foarte bine, dă-mi stomacul, îi spuse el diener-ului. Încâlcit și deșirat, stomacul fu îndepărtat și așezat într-un vas de porțelan. Doctorul Pervoiedov secționă sacul puternic vascularizat, din care țâși afară un lichid urât mirositor, iar stomacul se prăbuși dezvelind o membrană galbenă și plină de riduri. ă Fiți recunoscători, domnilor, spuse doctorul Pervoiedov, că nu a mâncat hrană solidă recent. Însă judecând după miros, a băut cu siguranță votcă. ă Am găsit o sticlă goală de votcă lângă cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni și cariați. M-a invitat să iau loc. — A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mânie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt e că mă înfrunta. Părul negru îi cădea în șuvițe rebele peste gulerul halatului și din toată atitudinea ei răzbătea o nerușinare provocatoare; râdea, dezvelindu-și dinții superbi, de fiară sănătoasă. Totdeauna mi-au plăcut femeile cu dinți frumoși, a fost o slăbiciune a mea, poate pentru că toată viața m-au durut măselele și pentru că de foarte tânăr am fost nevoit să-mi umplu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a fost prezent, chiar dacă el trăiește mai mult la bordul avionului de serviciu. Fanfara a cîntat, primarul a strîns mîna sculptoriței, care purta o neobișnuită rochie de hîrtie, croită din ediții mai vechi din Răbojul Typical și sculptura a fost dezvelită de cel mai bătrîn veteran din Typical și din tot Midwestul, bunicul de 103 ani al lui Maggie, care se Întîmpla să fie și orb. CÎnd prelata a căzut, toată adunarea a rămas fără aer. Familia Tipică era compusă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]