787 matches
-
de presupus, desigur, că persoana umană, în general, în anumite specificități dizarmonice și în multiple cazuri individuale, se afirmă independent de modurile din care e privită și lecturată. De asemenea, e de presupus că există ceva constant, structural în spatele manifestărilor diacronice, care, chiar dacă apare diferit în diverse „texte” și evaluări ale unor abordări, nu poate să nu trimită la aspecte invariabile constante. De asemenea, se cere acceptat faptul că nu e posibil să se conceapă o doctrină și o metodologie definitivă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
într-o sinteză personală. Acest modernism sui-generis, îndreptat cu fața spre trecut (unul exemplar), individualizează C. L. de la S. Este marca originalității sale doctrinare, în care selecțiile valorice nu se mai fac neapărat „în spiritul veacului”, ci pe o verticală diacronică în care marile modele sunt atent filtrate. Iar sămănătorismul, „pășunismul” sunt depășite printr-o adâncire a demersului cultural, astfel că, surprinzător, „cerchiștii” sunt mai tradiționaliști decât chiar tradiționaliștii. Ștefan Aug. Doinaș definește bine această particularitate: „Baladescul nostru confirmă - după opinia
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
individualitate creatoare, ca artist al cuvântului, cu mutațiile etice și estetice hotărâtoare, reprezintă partea de rezistență a criticii lui C., care se vrea una totală, realizând un echilibru (fie și relativ) între tradiționalism și modernism, între analiza sincronică și cea diacronică a literaturii concepute ca un întreg sistemic. Un alt principiu definitoriu al modului critic de sorginte călinesciană, practicat consecvent, este convingerea potrivit căreia critica trebuie să fie organic legată de cunoașterea istoriei literaturii naționale și universale, aceasta din urmă oferindu
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
este apropiat de André Malraux sau de Ernest Hemingway. Ipoteza metodologică pe baza căreia este construit volumul Poeți neoromantici (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova) nu se revendică de la o teorie a influențelor, întrucât cartea evită situarea într-un plan diacronic. Obiectul fiind „romantismul după romantism” în poezia românească din secolul al XX-lea, G. se limitează la o accepțiune tipologică, anistorică a conceptului de romantism, văzut ca „arhetip spiritual și ca eon stilistic”. Lucrarea conține studii despre Tudor Arghezi, Lucian
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
proiectând metaforic conținuturile unui cuvânt asupra altuia, transferând și condensând semnificații. Perspectiva din care sunt făcute aceste observații e genetică - se vorbește despre origine, despre felul în care se formează reprezentările sonore în limbă, despre nașterea cuvintelor. Însă dincolo de aspectul diacronic, se poate identifica dimensiunea limbii pe care o vizează reflecțiile lui Herder. Indiferent dacă e vorba de sinonimie sau polisemie, realitatea limbii e constituită aici din verticalități: relații de vecinătate paradigmatică, de omologie, de paralelism etc. Herder se referă la
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lui Pumnul, ar fi aceea a cărților ambigue, care, înainte de stabilizarea domeniului literar național, făceau sub pretextul unui manual și altceva. Înainte să existe propriu-zis o istorie a literaturii române, prin manuale s-a încercat să se obțină o perspectivă diacronică asupra faptelor literare. Și înainte să existe un corpus clar stabilit al noii literaturi române, tot prin cărțile didactice s-au fixat limitele și conținutul noțiunii. Fenomenul e răspândit în mai multe literaturi emergente din estul și centrul Europei 106
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
chinez pentru acceptarea principiului existenței unui lider al mișcării comuniste intra în contradicție cu pretențiile sale de egalitate în drepturi cu PCUS, descrisă plastic prin formula trecerii de la o relație părinte - fiu la una frățească. Dacă privim însă din perspectivă diacronică, această egalitate nu reprezenta decât o etapă teoretică în tentativa de instituire (nedeclarată) a propriei primordialități, mai întâi ideologică, apoi și politico-militară. Consfătuirea din noiembrie 1957 nu a condus la o ruptură majoră a mișcării comuniste. Imaginea de unitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
precădere în cazul în care apare în context cultural, în timp ce pentru domeniul politic și/sau economic este folosit mai mult cel de emigrație, în timp ce științele sociale folosesc alternativ cei doi termeni alături de cel de refugiați. Se poate identifica o diferențiere diacronică a utilizării termenilor, în anii ’40-’50 predominând termenii de exil și refugiu, ulterior cel mai des apare termenul de emigranți, fapt explicabil și prin schimbarea structurii comunității românești din afara țării în anii ’60. Mai mult, se poate spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
comuniști a fi „inamicul public numărul una pentru că el este singurul care are acces la concepte. Prin urmare, activitatea exilului trebuie analizată bidimensional, din perspectiva scopului general pe care exilații l-au avut și a situației internaționale și dinamicii ei diacronice. Ca oameni politici, intelectualii din exil apreciau că misiunea lor nu era limitată numai la activism pentru a determina o eliberare a României de regimul comunist, ci privea și menținerea continuității culturii românești pentru momentul revenirii în țară. în al
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
contemporanului în realitatea pe care o analizează, cât de nerecunoașterea sistemică și cantitativă a acesteia. „Nu știm cum funcționa mașina comunistă”, dar știm „ceea ce a produs”, observa Karpinski dintr-o perspectivă organicistă. Dacă Buhler tinde mai mult spre o viziune diacronică, spre surprinderea unei evoluții, a unui scenariu cu început, cuprins și încheiere, Karpinski optează pentru o perspectivă simptomatologică, spre evenimente cu valoare de simbol. Analizând comunismul polonez ca „produs finit”, sincronic, se preocupă de înregistrarea tuturor spasmelor regimului. Deși optează
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
formă definitivă: definim termenii prin raporturi, dar raporturile nu pot fi definite decât după definirea termenilor; definițiile unității și sistemului lingvistic, care sunt o încercare de rezolvare a problemei identității sincronice, nu explică pe ce bază se pot efectua identificările diacronice, care sunt o variantă mai complicată a primelor identități. Faptul că termenii unui sistem lingvistic nu pot fi reperați fără a li se atribui în același timp o anumită organizare nu este suficient pentru a defini tipul de relații pe
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
transparența limbajului simbolic se diminuează treptat pe măsura trecerii de la discursul/textul motivat, presupus de formele „ritualice” primitive ale mitului, la discursul /textul convențional, presupus de formele „filosofice” ale mitului; în desfășurarea spațio-temporală a discursului, codurile ritualice permit o receptare diacronică (temporală, în cazul codului muzical) o receptare sincronică (spațială în cazul codului plastic) sau o receptare diacronic-sincronică (în cazul gestual, al dansului), pe de altă parte, codul miticosimbolic nu presupune decât desfășurarea temporală impusă de actul verbalizării; prin gradul de
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
mitul nu îl reprezintă identic. Putem spune că, ritul și mitul nu se exclud, ci sunt complementare. Apariția mitului nu înlocuiește funcționalitatea ritului, ci dinpotrivă 56 îi îngăduie forme de exprimare inedită, ca însoțitor al mitului. În concluzie, relația instituită diacronic între rit și mit o reflectă pe aceea dintre natură și cultură, dintre ontos și logos. Așa cum limba se realizează prin vorbire, mitul se realizează prin rit. În termeni semiotici, ritul reprezintă limbajul-obiect pentru metalimbajul definit al discursului mitic; căci
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
cazul d-sale, coexistă cu criticul. Căci selecțiile de poezie stabilesc materia vie a lirismului, identifică organele sale palpitînde asupra cărora se exercită, în prima instanță, critica ,de întîmpinare", urmînd, ca rezultat al unor sancționări axiologice, integrarea lor în perspectiva diacronică. Dar, după cum o dovedește chiar practica lui Marin Mincu, gestul antologator își conservă valabilitatea și pentru materia deja trasă în istorie, din nevoia unei ,revizitări" periodice a acesteia, bizuită pe cea a exercitării unui imprescriptibil gust personal. Panoramînd selectiv ,poezia
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
analiști la fel de fini ca Zamfir. Faptul de a fi scris un studiu despre Proust nu e întîmplător. Interesantă, în toate acestea, e și perspectiva: stilistician, Zamfir a căutat să împace această ramură a criticii literare cu diacronia. Conceptul de stilistică diacronică, ce li s-ar fi părut înaintașilor săi, oximoronic, îi aparține. Nu numai în literatura română se simte acasă. Aș putea numi alte cîteva, printre ele una nu chiar la îndemîna criticilor români, și anume literatura portugheză. Studiul său despre
Portret de intelectual român by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16622_a_17947]
-
în masă; generația tânără și tehnologia informației * Mediu înconjurător (urban/rural) Domeniul educațional, cultură și civilizație * Date importante din viața contemporană a Franței; caracteristici generale (repere geografice, sociale, culturale) * Stiluri de viață în lumea francofonă din perspectivă sincronică și/sau diacronică * Conservarea patrimoniului cultural * Texte din literatura franceză și francofonă; literatură pentru tineret * Personalități din sfera literară; mari scriitori francezi din literatura modernă și contemporană * Repere de cultură și civilizație ale culturii universale * Aspecte ale vieții sociale - dezbateri importante în Franța
PROGRAMELE DE BACALAUREAT din 31 august 2007 la disciplinele specifice pentru elevii care susţin probele specifice în vederea obţinerii menţiunii speciale "secţie bilingvă francofonă" la bacalaureat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/191843_a_193172]
-
în masă; generația tânără și tehnologia informației * Mediu înconjurător (urban/rural) Domeniul educațional, cultură și civilizație * Date importante din viața contemporană a Franței; caracteristici generale (repere geografice/sociale/culturale) * Stiluri de viață în lumea francofonă din perspectivă sincronică și/sau diacronică * Conservarea patrimoniului cultural * Texte din literatura franceză și francofonă; literatură pentru tineret * Personalități din sfera literară; mari scriitori francezi din literatura modernă și contemporană * Repere de cultură și civilizație universale * Aspecte ale vieții sociale - dezbateri importante în Franța contemporană * Condiția
PROGRAMELE DE BACALAUREAT din 31 august 2007 la disciplinele specifice pentru elevii care susţin probele specifice în vederea obţinerii menţiunii speciale "secţie bilingvă francofonă" la bacalaureat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/191843_a_193172]
-
antice își au explicația în mutațiile intervenite în structurarea satului. O trăsătură esențială a satului este polivalența și multifunționalitatea, de unde rezultă caracterul său de matrice care generează permanent modalități fundamentale de structurare. Polivalența satului are o mare anvergură în plan diacronic și sincronic. Este evident că satul, pe lângă faptul ca a fost prima formă istorică de așezare a oamenilor în spațiu, se dovedește a avea o deosebită rezistență față de toate provocările urbanului. Dimensiunile sale reduse ca întindere și populație, explică capacitatea
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
7 12,5 10,3 6,6 5,1 4,9 ٭٭ 4,7 5,0 5,8 6,2 ٭٭ 8,5 9,1 10,6 11,3 53,0 55,2 54,9 54,9 54,9 Dintr-o perspectivă diacronică, spațiul rural românesc devodește o certă capacitate de conservare. Așa cum rezultă din datele tabelului 2, se contastată asemănări între structurile terenurilor din cele două tări. De exemplu, în anul 1990, ponderea pădurilor în suprafața totală (26,8%) este egală, iar
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
revistei "British and American Studies", revista anuală editata de Romanian Society for the Study of English" 4) Membră în Comitetul de redacție al revistei Revue Roumaine de Lingustique, editata de Academia Română 5) Membră în Comitetul științific al revistei de lingvistică diacronica „Diacronia”. din 1973- Membră în Consiliul profesoral al Facultății de Limbi Străine între 1990-2004 Șef al Catedrei de Limbă engleză din 2004- Decan al Facultății de Limbi și Literaturi Străine din februarie 2004 Membră în Senatul Universității din București A
Alexandra Cornilescu () [Corola-website/Science/308583_a_309912]
-
elaborat studii lingvistice amănunțite, s-a îngrijit de componenta etimologică a mai multor dicționare și a elaborat cîteva studii fundamentale asupra limbii din opera marilor clasici români. Pe lîngă cuprinderea de care a dat dovadă în abordarea temelor de lingvistică diacronică, a înțeles că studierea reală a istoriei limbii române nu se poate face fără o prealabilă studiere în detaliu, prin scrieri cu caracter monografic, a diferitelor aspecte ale limbii. În consecință, a elaborat numeroase astfel de scrieri, studiind limba română
Vasile Arvinte () [Corola-website/Science/306936_a_308265]
-
a cadrului său vizibil și nevăzut: (a) actul cosmogonic ( facerea lumii mai ales din haosul primordial, adesea acvatic, sau din întâlnirea principiului feminin cu cel masculin, sau prin pornirea timpului inert); (b) antropologia (crearea omului, ca pereche arhetipală sincronică sau diacronica, printr-un singur act definitiv sau în câteva etape experimentale; (c) escatologia (vizând ideea de moarte); (d) repetiția manifestărilor naturii (succesiunea zilelor și a nopților, anotimpurilor, erelor terestre si cosmice); (e) regnurile fabuloase; (f) cadrul astral (astrele fiind, în concepția
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
2 - 4 unde poate fi vizitată expoziția permanentă și, în paralel, diferite expoziții de artă, cu caracter temporar. Expoziția permanentă, reorganizată în anul 1998, este reprezentativă pentru profilul colecției de artă și pune în valoare printr-o prezentare care combină diacronicul cu sincronicul, cele mai semnificative piese ale acesteia. Parcursul expunerii se desfășoara cronologic, cu repere limitate în intervalul secolelor XVI-XIX pentru arta europeană și secolele XIX-XX pentru arta românească. Pictura europeană este reprezentată prin cele mai valoroase lucrări care aparțin
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
lect. dr. "Ioan Milică" - al "Conferinței Naționale "Text și discurs religios"", (Ediția I-a în 2008), editor - împreună cu aceiași - al "revistei Conferinței", și membru fondator al "Asociației Culturale "Text și discurs religios"". Fondator și editor-șef al revistei de lingvistică diacronică "Diacronia". Este preocupat de cercetarea științifică în domeniul lingvisticii diacronice (fonetică și fonologie istorică, etimologie, formarea limbii literare, dinamica limbii), domeniu în care a elaborat peste 30 de studii și recenzii, fiind autor al mai multor volume: În scrierile sale
Alexandru Gafton () [Corola-website/Science/304701_a_306030]
-
religios"", (Ediția I-a în 2008), editor - împreună cu aceiași - al "revistei Conferinței", și membru fondator al "Asociației Culturale "Text și discurs religios"". Fondator și editor-șef al revistei de lingvistică diacronică "Diacronia". Este preocupat de cercetarea științifică în domeniul lingvisticii diacronice (fonetică și fonologie istorică, etimologie, formarea limbii literare, dinamica limbii), domeniu în care a elaborat peste 30 de studii și recenzii, fiind autor al mai multor volume: În scrierile sale, cercetarea limbii, sub aspect istoric, este completată prin considerații consistente
Alexandru Gafton () [Corola-website/Science/304701_a_306030]