3,808 matches
-
din film Încearcă să localizeze un băiețel din secta Amish care pare să fi fost martor la o crimă. Deși are un nume pe care să se bazeze, detectivul este dezorientat de mai multe aspecte ale tradiționalismului comunității, inclusiv vechiul dialect german vorbit de membrii ei. Primul impuls al lui este, bineînțeles, acela de a căuta În cartea de telefon - listă cu numele și adresele corecte - Însă cei din secta Amish nu au telefon. Mai mult, el descoperă că aceștia au
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și militar exercitat acum mai prompt de la nivel central. În plus, favorizarea legăturilor ierarhice le distrugea sau le slăbea pe cele culturale și economice. Dintr-o singură mișcare, această restructurare a marginalizat zonele Îndepărtate, așa cum făcuse și franceza oficială cu dialectele locale. Concluzie Funcționarii statului modern sunt, de nevoie, la cel puțin un pas distanță - dar deseori mai mult - de societatea pe care sunt Însărcinați să o administreze. Ei evaluează viața oamenilor prin prisma unor categorii abstracte ce sunt Întotdeauna la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
internațională), Lazar Zamenhof, care Își imagina că va elimina astfel naționalismele parohiale ale Europei. Totuși, este foarte clar de ce esperanto, căreia Îi lipsea sprijinul unui stat puternic care să impună adoptarea ei, nu a reușit să Înlocuiască limbile vernaculare sau dialectele existente pe continent (după cum le place specialiștilor În sociolingvistică să spună, „o limbă națională este un dialect cu o armată În spate”). Esperanto era o limbă extrem de inconsistentă, fără rezonanțele, conotațiile, metaforele curente, literatura, istoria orală, expresiile fixe și tradițiile
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
clar de ce esperanto, căreia Îi lipsea sprijinul unui stat puternic care să impună adoptarea ei, nu a reușit să Înlocuiască limbile vernaculare sau dialectele existente pe continent (după cum le place specialiștilor În sociolingvistică să spună, „o limbă națională este un dialect cu o armată În spate”). Esperanto era o limbă extrem de inconsistentă, fără rezonanțele, conotațiile, metaforele curente, literatura, istoria orală, expresiile fixe și tradițiile pe care le avea deja orice limbă cu un substrat social. Esperanto a supraviețuit ca un fel
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Esperanto era o limbă extrem de inconsistentă, fără rezonanțele, conotațiile, metaforele curente, literatura, istoria orală, expresiile fixe și tradițiile pe care le avea deja orice limbă cu un substrat social. Esperanto a supraviețuit ca un fel de curiozitate utopică, rămânând un dialect foarte superficial, vorbit doar de o mână de intelectuali ce i-au menținut vie făgăduiala. Miniaturizarea perfecțiunii și controlului Pretenția proiectelor extrem-moderniste de a disciplina tot ce intra În sfera lor de influență Întâmpină În mod obligatoriu o rezistență greu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
experiență, talent sau mētis. Care sunt aceste competențe? Cum sunt ele create, dezvoltate și Întreținute? Care este relația lor cu cunoașterea epistemică formală? Sper să dovedesc că multe forme de modernism extrem au Înlocuit o prețioasă colaborare Între aceste două dialecte ale cunoașterii și perspectiva științifică „imperială”, care respinge priceperea practică deoarece o consideră, În cel mai bun caz, neimportantă și, În cel mai rău caz, o superstiție periculoasă. Relația dintre cunoașterea științifică și cea practică face parte, după cum vom vedea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
logici, engleza a devenit limba oficială a Indiei, fiindcă era singura limbă vorbită de un număr mare de oameni care nu aparținea exclusiv nici unei comunități tradiționale. Ea aparținea, Într-adevăr, elitei intelectuale anglofone a Indiei, aceasta fiind extrem de privilegiată atunci când „dialectul” său a devenit limbă națională. Statele Unite și Australia, care nu au avut de depășit un trecut urban, au creat capitale planificate ce reprezintă o viziune a progresului și ordinii și care, nu Întâmplător, au fost realizate În contrast cu practicile indigene În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
prin îndemnarea specialiștilor la conlucrare”. Una din preocupările de căpetenie era elaborarea unui Atlas lingvistic român, activitate care a presupus, alături de dăruirea lui Sextil Pușcariu, munca devotată a doi dintre elevii săi, Sever Pop și Emil Petrovici, ultimul ajutat, pentru dialectele sud-dunărene, de Ștefan Pașca și de Theodor Capidan. Eforturile s-au concretizat, între 1938 și 1943, în editarea a șapte volume din Atlas... (patru din ancheta întreprinsă de Sever Pop și trei din cea înfăptuită de Emil Petrovici) și a
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
poezie, București, 1836; ed. București, 1836; Hristianismu la începutul său, București, 1836; Asupra traducției lui Omer, București, 1837; Căderea dracilor, București, 1840; Mic curs de morală, București, 1840; Paralelism între limba română și italiană, partea I, București, 1840; Paralelism între dialectele român și italian sau Forma ori gramatica acestor două dialecte, București, 1841; Michaiu, București, 1848; Souvenirs et impressions d’un proscrit, Paris, 1850; Mémoires sur l’histoire de la régénération roumaine ou sur les événements de 1848 accomplis en Valachie, Paris
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
București, 1836; Asupra traducției lui Omer, București, 1837; Căderea dracilor, București, 1840; Mic curs de morală, București, 1840; Paralelism între limba română și italiană, partea I, București, 1840; Paralelism între dialectele român și italian sau Forma ori gramatica acestor două dialecte, București, 1841; Michaiu, București, 1848; Souvenirs et impressions d’un proscrit, Paris, 1850; Mémoires sur l’histoire de la régénération roumaine ou sur les événements de 1848 accomplis en Valachie, Paris, 1851; Epistole și acte ale oamenilor mișcării române din 1848
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
nedreptate, deoarece fiecare limbă are scrierile proprii, iar pe noi preoții ne silesc să rămânem ignoranți“ și să permită tipărirea cărților de istorie, cronicilor și legendelor, dar, mai cu seamă, a Bibliei, în limba polonă 39. Aidoma Franței, în Polonia dialectul curții cracoviene, considerat mai elegant și mai elevat, s-a impus treptat ca normă în cuprinsul întregii țări. În secolele XI și XII, drept criteriu pentru includerea în comunitatea ungară, gens Hungarorum, servea loialitatea față de regatul creștin. Din legile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bucarest, Imprimerie de Fr. Walbaum, 1840. • Vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 83-84; idem, Intelectualii români..., p. 56. Cursul lui Papadopol era bine structurat: începea cu prozatorii, continua apoi cu filosofii și istoricii greci, terminând cu o introducere în metrică și dialectele grecești. Educația de tip tradițional este treptat înlocuită cu instrucția școlară, care are ca punct terminus obținerea unei diplome („atestat“, cum apare în textele vremii), ca mărturie a posesiei de cunoștințe intelectuale ori a competenței profesionale 75. De cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să existe, au existat o suită Întreagă de povești și tradiții diferite trăite În mici cătune, cuibărite În văi sau așezate pe pantele munților de pe tot continentul. Fiecare poveste era transmisă Într-o limbă diferită sau cel puțin Într-un dialect diferit. Nenumărate de limbi regionale, obiceiuri și reguli pentru a face comerț au menținut costul tranzacțiilor ridicat pentru a produce și schimba bunuri și servicii pe o Întindere geografică mare. Reprimând sau chiar eliminând zone cu diversitate culturală era un
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pe cineva care vorbea franceza. În momentul unificării Italiei În 1861, numai 2,5% din populație folosea limba italiană pentru comunicarea zilnică. În Germania secolului al XVIII-lea, mai puțin de 500.000 de oameni puteau vorbi și citi În dialectul, care mai târziu a devenit limba germană oficială, iar mulți dintre aceștia erau actori care jucau În piese noi pe scenă sau cărturari care scriau pentru o elita intelectuală restrânsă 14. O mare parte din motivația pentru crearea limbilor naționale
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
latina era limba oficială a Bisericii fiind utilizată și de cărturarii europeni și oficialii guvernamentali la curțile Palatelor, ea reprezenta o piață de cititori prea mică pentru noua revoluție a comunicației. Pe de altă parte, atât de multe limbi și dialecte erau vorbite În Europa, Încât fiecare dintre acestea reprezenta o piață prea mică pentru a fi viabilă din punct de vedere comercial. Soluția, În majoritatea țărilor, a fost să se aleagă un singur dialect, de obicei cel dominant Într-o
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
parte, atât de multe limbi și dialecte erau vorbite În Europa, Încât fiecare dintre acestea reprezenta o piață prea mică pentru a fi viabilă din punct de vedere comercial. Soluția, În majoritatea țărilor, a fost să se aleagă un singur dialect, de obicei cel dominant Într-o anumită regiune și folosit ca limbă pentru copiere - mai Întâi În cazul bibliilor și apoi al cărților de literatură și de știință. Chiar și așa, limbile, care au devenit mai apoi franceza, germana, spaniola
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
să obțină suficientă putere politică pentru a contrabalansa În mod eficient arena comercială. 12. Dilema imigrației Europa este un caleidoscop al diversității culturale. Locuitorii uniunii sunt Împărțiți Într-o sută de nationalități care vorbesc optzeci și șapte de limbi și dialecte diferite, făcând din Uniunea Eurpeană una dintre regiunile cu cea mai mare diversitate culturală din lume1. Multă vreme, comunitatea de afaceri și elita politică au privit aceste enclave culturale ca impedimente În calea progresului, impasuri istorice care rezistă la schimbare
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cultural al comunității aromane din Turcia. Se publică literatura originală - proza de N. Batzaria, N.T. Belimace, I. Foți, Ioan Vuloagă, poezie de Marcu Beza, Elenă Pocletaru, P. Baravache, Ț. Constantin, Dumitru Cosmulei -, material folcloric și studii dialectale (Theodor Capidan, Conservatorismul dialectului nostru față de acela al limbii grecești). Alți colaboratori: S. Beberi, G. Zuca, E. Porfirescu, George Murnu, Zicu Araia. V.T.
LUMINA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287906_a_289235]
-
foarte dificilă probabil, pentru că Valentin Rasputin folosește din plin limbajul popular rus, recurge la o varietate impresionantă de formule și construcții, explicată de altfel foarte bine de Ion Vasile Șerban în prefață: "Dacă Rasputin are dreptate cînd afirmă că în dialectele siberiene s-au adunat ziceri din toate guberniile Rusiei, atunci e de înțeles strădania lui Mircea Aurel Buiciuc de a strînge în limbajul Matiorei cuvinte și moduri de vorbire risipite prin toate satele românești." S-ar putea adăuga impresia de
Despărțirea de Matiora by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17160_a_18485]
-
și la sudul Dunării, a fost inculcat celor din Peninsula Balcanică de către aceeași renaștere națională care, pornind din Transilvania, sub auspicii catolice mittel-europene, i-a trezit și pe cei din Moldova și Muntenia. Se construia ideea românofoniei, apărea noțiunea de dialect (daco-român, macedo-român, meglenoromân). Idiomele locale aromânești (ca și �meglenoromâna") se integrau în limba română comună. Aromânii (�Macedo-Românii") ca și �Megleno-Românii" și Vlahii deveneau �frații" buni ai Românilor. Ceea ce istoricii numesc �imaginarul național românesc modern" era, în bună parte, construit. Unitatea
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Capidan, Românii nomazi, în �Dacoromania" IV, 1923-1924 Th. Capidan, Aromânii, București 1932. Matilda Caragiu Marioțeanu, Dicționar aromân (Macedo-Vlah), DIARO, A-D, București 1997. Alexandru Niculescu, Language Loyalty - Culture Loyalty, în �Revue Roumaine de Linguistique" 20 (1975), 4. Tache Papahagi, Dicționarul dialectului aromân, București 1963. Max-Demeter Peyfuss, Chestiunea aromânească, București 1994. Sextil Pușcariu, Studii istroromâne, I, București 1906. I. Tóth Zoltán, Primul secol al naționalismului românesc ardelean (1697-1792), trad. Maria Someșan, București 2001.
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
naratorul, se schimbă uneori de la o pagină la alta. E când unul din zilele noastre - naratorul auctorial -, când unul din secolul al XIX-lea când, În sfârșit contemporan cu faptele relatate. La drept vorbind totul este aidoma unei conversații În dialect acadian Între urmași Îndepărtați din diferite epoci, ai bătrânului Bélonie și ai lui Pélagie LeBlanc Dar drumul de la epopee la mit, pe de o parte și de la personaj uman la personaj legendar este scurt. Pélagie LeBlanc a devenit Pélagie-la-Charrette și
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
mitologie botanică, fiindcă varietatea ei sălbatică păstrează un epitet arhaic al plantei soma (avestic haoma) utilizate În ritualul vedic din India antică 6. Identificarea cu planta Rheum officinale (În persană rșwand sau r³vand) se poate face cu sprijinul etimologiilor din dialectele populațiilor kafir din nord-estul Indiei și Afganistan1. Importanța plantelor În Asia fusese limpede receptată de Eliade Într-un articol românesc din 1932 sau, Înainte de Yoga, În 1936, când arăta (pe urmele lui Przyluski, viitorul colaborator al revistei Zalmoxis) cum cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Preocupări literare” ș.a. I-au apărut, în reviste și în volume, studii de istorie a limbii române, în special despre începuturile acesteia, urmărind inovațiile lingvistice ale latinei din provinciile orientale ale Imperiului Roman, diferite față de cele din provinciile occidentale (Originile dialectelor române. Starea actuală a cercetărilor, 1931-1932, Le Latin dans l’Empire d’Orient, 1932, Problemele vocabularului român comun, 1934, Albanais et roumain commun, 1938, Latin d’Orient et roumain commun, 1943 ș.a.). Ș. analizează evoluția limbii române în perspectivă istorică
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
memorialistică, este stăpânit de îndatorirea de a mărturisi ce a văzut și trăit. Eventualitatea pierderii, odată cu dispariția sa, a acestor mărturii ar fi egalat - scria el - cu pierderea ce a avut loc, în 1821, când a murit ultima vorbitoare a dialectului celt din Cornouailles. Editate postum, cele două volume Scrieri din exil (2003), primul intitulat Figuri din lumea literară, iar al doilea Portrete politice, mărturisesc darul lui Ș. de a evoca vremurile și oamenii. Lângă portretele de mici dimensiuni stau câteva
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]