1,362 matches
-
prin faptul că ele sunt relativ slab polarizate, iar potențialul de repaus este instabil, prezentând fenomenul de depolarizare diastolică spontană; viteza fazei 0 este mică și ca urmare conducerea impulsurilor este lentă, iar faza de platou este absentă [30]. Depolarizarea diastolică spontană Este fenomenul prin care pe parcursul fazei 4 a potențialului de acțiune, electronegativitatea intracelulară se reduce progresiv până la atingerea potențialului de prag necesar unei noi activări. Acest comportament este explicat prin efectele a trei tipuri de curenți ionici: - curentul spre
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
membrana fibrelor pacemaker lipsește curentul de potasiu rectificator (IK1), responsabil de menținerea potențialului de repaus la celulele contractile, curenții spre interior If și ICa-T, activați de repolarizarea membranei celulare, nu sunt compensați de un curent corespunzător spre exterior, producând depolarizarea diastolică spontană de fază 4. Atingerea potențialului de prag corespunde activării canalelor de calciu de tip L; întrucât membrana celulelor pacemaker conține puține canale de Na+, depolarizarea acestora este dependentă de curentul lent de Ca+2, având viteza fazei 0 redusă
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
momentul în care celula este repolarizată suficient, moment în care, reducerea sa concomitent cu activarea curenților spre interior determină o nouă depolarizare. Frecvența de descărcare Intrinsecă a unui centru pacemaker rezultă prin interacțiunea dintre trei parametri fiziologici: (1) panta depolarizării diastolice spontane (2) valoarea potențialului prag și (3) valoarea potențialului diastolic maximal (fig. 5.7). Modificarea oricăruia din acești factori modifică timpul necesar atingerii potențialului de prag și implicit frecvența de descărcare a impulsurilor. În funcție de interrelația dintre cei trei parametri, frecvența
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
reducerea sa concomitent cu activarea curenților spre interior determină o nouă depolarizare. Frecvența de descărcare Intrinsecă a unui centru pacemaker rezultă prin interacțiunea dintre trei parametri fiziologici: (1) panta depolarizării diastolice spontane (2) valoarea potențialului prag și (3) valoarea potențialului diastolic maximal (fig. 5.7). Modificarea oricăruia din acești factori modifică timpul necesar atingerii potențialului de prag și implicit frecvența de descărcare a impulsurilor. În funcție de interrelația dintre cei trei parametri, frecvența normală de descărcare a nodului sinusal este de 70-80/min
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
2-3 mm grosime). Histologic, este format din celule P (palide) care reprezintă sediul activității pacemaker și celule T (tranziționale) care fac legătura cu miocardul atrial. Din punct de vedere electro-fiziologic, celulele P sunt celule cu răspuns lent având un potențial diastolic maximal de aproximativ -60 mV, potențialul prag fiind de -40 mV. Activitatea de pacemaker a fost atribuită unui grup de aproximativ 5000 de astfel de celule ocupând o arie de 0,3 mm2 în porțiunea centrală a nodului sinoatrial, sincronizate
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
vegetativ, țesutul nodal având o inervație bogată (fig. 5.9). Simpaticul, prin eliberarea de noradrenalină acționând asupra receptorilor de la nivelul țesutului nodal, crește frecvența impulsurilor descărcate la acest nivel; mecanismul intracelular implicat în acest fenomen ține de creșterea pantei depolarizării diastolice spontane prin activarea curentului If și creșterea dependentă de AMPc a curentului de Ca+2 responsabil de viteza fazei 0. Parasimpaticul, prin eliberare de acetilcolină acționând pe receptorii muscarinici de la nivelul țesutului nodal, scade frecvența descărcărilor la acest nivel, atât
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
descărcare a impulsurilor. Pe acest efect se bazează și utilizarea adenozinei în tratamentul unor aritmii. O serie de substanțe medicamentoase pot influența automatismul la nivelul țesutului nodal. Astfel, Ivabradina reduce automatismul prin blocarea selectivă a curentului If responsabil de depolarizarea diastolică spontană, medicamentele blocante de Ca+2 (Verapamil) reduc automatismul prin scăderea curentului lent de Ca+2 responsabil de viteza depolarizării, medicamentele beta-blocante (Propranolol) scad automatismul prin antagonizarea efectului stimulării simpatice, în timp ce blocantele receptorilor muscarinici (Atropina) cresc automatismul țesutului nodal prin
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
de tip Purkinje mari având o lungime de 20-50 cm și o grosime de 10-30 m, cu puține miofibrile și densitate mare a joncțiunilor intercelulare strânse. Electrofiziologic, acestea sunt celule cu răspuns rapid, puternic polarizate dar prezentând fenomenul de depolarizare diastolică spontană și având o viteză mare a depolarizării rapide. Aceasta favorizează o conducere rapidă ce atinge la om 2 m/s în fasciculul His și 1,6 m/s în rețeaua Purkinje. Durata totală a activării ventriculare este de 60-100
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
unele fibre musculare se lungesc iar altele se scurtează, producându-se prin aceasta îngroșarea pereților ventriculari și modificarea formei cordului, care devine sferic, astfel încât este vorba despre o contracție izovolumetrică. Presiunea intraventriculară crește foarte rapid până în momentul când egalează presiunea diastolică din arterele mari, de 80 mmHg pentru aortă și 9 mmHg pentru artera pulmonară, moment în care valvele sigmoide se deschid, începând ejecția. Pe parcursul contracției izovolumetrice ventriculare, atriile se află în diastolă, presiunea la acest nivel crescând însă ușor datorită
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
5.38). CURBELE VOLUM-PRESIUNE Reprezintă o altă modalitate de ilustrare a fenomenelor mecanice ale inimii, făcând abstracție de factorul timp și ținând cont numai de interrelația care se stabilește între volumul ventricular și presiunea intraventriculară corespunzătoare acelui volum. Interrelația volum-presiune diastolică este echivalentul curbei lungime-tensiune pasivă la nivelul fibrei miocardice izolate, obținându-se prin măsurarea presiunii corespunzătoare diverselor volume de umplere ventriculară. Creșterea volumului ventricular diastolic până la valori de aproximativ 150 ml nu este însoțită de modificări semnificative ale presiunii diastolice
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
interrelația care se stabilește între volumul ventricular și presiunea intraventriculară corespunzătoare acelui volum. Interrelația volum-presiune diastolică este echivalentul curbei lungime-tensiune pasivă la nivelul fibrei miocardice izolate, obținându-se prin măsurarea presiunii corespunzătoare diverselor volume de umplere ventriculară. Creșterea volumului ventricular diastolic până la valori de aproximativ 150 ml nu este însoțită de modificări semnificative ale presiunii diastolice ventriculare; dincolo de această valoare, modificarea minimă a volumului ventricular duce la creșteri importante ale presiunii ventriculare, expresie a proprietăților elastice ale miocardului și a prezenței
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
diastolică este echivalentul curbei lungime-tensiune pasivă la nivelul fibrei miocardice izolate, obținându-se prin măsurarea presiunii corespunzătoare diverselor volume de umplere ventriculară. Creșterea volumului ventricular diastolic până la valori de aproximativ 150 ml nu este însoțită de modificări semnificative ale presiunii diastolice ventriculare; dincolo de această valoare, modificarea minimă a volumului ventricular duce la creșteri importante ale presiunii ventriculare, expresie a proprietăților elastice ale miocardului și a prezenței sacului pericardic. Interrelația volum-presiune sistolică este echivalentul curbei lungime-tensiune activă la nivelul fibrei miocardice izolate
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
70 ml de sânge, ajungându-se la un volum ventricular de aproximativ 120 ml, corespunzător volumului telediastolic. Creșterea de presiune corespunzătoare acestei umpleri ventriculare este în mod normal redusă (5-6 mmHg), situându-se pe porțiunea aproximativ orizontală a interrelației volum-presiune diastolică. Contracția izovolumetrică se caracterizează prin creșterea presiunii ventriculare până la valoarea corespunzătoare presiunii diastolice din vasele mari, fără modificarea volumului ventricular. Faza de ejecție este caracterizată printr-o creștere în continuare a presiunii intraventriculare prin contracția pereților ventriculari, dar cu o
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
ml, corespunzător volumului telediastolic. Creșterea de presiune corespunzătoare acestei umpleri ventriculare este în mod normal redusă (5-6 mmHg), situându-se pe porțiunea aproximativ orizontală a interrelației volum-presiune diastolică. Contracția izovolumetrică se caracterizează prin creșterea presiunii ventriculare până la valoarea corespunzătoare presiunii diastolice din vasele mari, fără modificarea volumului ventricular. Faza de ejecție este caracterizată printr-o creștere în continuare a presiunii intraventriculare prin contracția pereților ventriculari, dar cu o scădere a volumului ventricular care revine la valoarea telesistolică; diferența dintre volumul telediastolic
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
măsura în care fiecare din cei doi ventriculi își realizează funcția de pompă. Nu există un parametru unic măsurabil care să cuantifice performanța cardiacă, ea fiind estimată pe baza mai multor indici care caracterizează atât funcția sistolică cât și funcția diastolică ventri¬culară (fig. 5.41), [63]. volum-presiune maximă punctul corespunzător închiderii valvei aortice; ca urmare crește volumul telesistolic al VS și volumul bătaie se reduce. În condițiile scăderii contractilității, aceeași creștere a postsarcinii produce o scădere mult mai marcată a
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
forma debitului cardiac. Acesta depinde de umplerea ventriculară măsurată prin volumul telediastolic și () golirea inimii evaluată prin fracția de ejecție; produsul lor definește volumul bătaie care înmulțit cu frecvența cardiacă măsoară debitul cardiac. Factorii care determină umplerea inimii caracterizează funcția diastolică în timp ce factorii care determină golirea inimii caracterizează funcția sistolică. Funcția sistolică a ventriculului Exprimă capacitatea ventriculului de a se goli, fiind determinată de presarcină, postsarcină și contractilitate. Presarcina arată întinderea inițială a fibrelor miocardice, putând fi exprimată prin volumul ventricular
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
de ejecție a VD este în medie de 0,45. Fracția de ejecție este determinată atât de contractilitate cât și de pre- și postsarcină, astfel încât ea este considerată un indicator global al funcției sistolice ventriculare, nu numai al contractilității. Funcția diastolică a ventriculului Exprimă capacitatea de umplere a ventriculului la care contribuie două faze ale ciclului cardiac: relaxarea ventriculară izovolumetrică generând gradientele de presiune necesare pentru umplerea ventriculară propriu-zisă. Evaluarea relaxării izovolumetrice. Se poate face prin estimarea timpului de relaxare izovolumetrică
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
dP) reprezintă complianța ventriculară. Pe parcursul umplerii ventriculare, relația volum-presiune nu este absolut liniară, mai ales în situații patologice, astfel încât în mod uzual se determină rigiditatea ventriculară pe parcursul diastazei. Ecografia Doppler reprezintă cea mai utilizată metodă pentru evaluarea globală a funcției diastolice ventriculare, folosind pentru aceasta aspectul velocităților transmitrale pe parcursul umplerii ventriculare (fig. 5.43). Modificările relației volum-presiune în alterări ale funcției ventriculare diastolice și aspectul fluxului trasmitral estimat prin ecografie Doppler corespunzător acestor situații. În mod normal viteza fluxului transmitral în timpul
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
se determină rigiditatea ventriculară pe parcursul diastazei. Ecografia Doppler reprezintă cea mai utilizată metodă pentru evaluarea globală a funcției diastolice ventriculare, folosind pentru aceasta aspectul velocităților transmitrale pe parcursul umplerii ventriculare (fig. 5.43). Modificările relației volum-presiune în alterări ale funcției ventriculare diastolice și aspectul fluxului trasmitral estimat prin ecografie Doppler corespunzător acestor situații. În mod normal viteza fluxului transmitral în timpul fazei de umplere ventriculară rapidă (unda E) o depășește pe cea corespunzătoare sistolei atriale (unda A). În condițiile alterării relaxării izovolumetrice, scăderea
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
minut. Ventriculul împinge în circulație cu fiecare bătaie o cantitatea de sânge egală cu diferența dintre volumul telediastolic și telesistolic, reprezentând volumul sistolic. Produsul dintre volumul sistolic și frecvența cardiacă reprezintă debitul cardiac. Debitul cardiac este determinat atât de funcția diastolică cât și de funcția sistolică a inimii (fig. 5.41), fiind considerat un indice global al performanței cardiace. Datorită faptului că cei doi ventriculi funcționează ca un sistem de pompe aranjate în serie, debitul cardiac al acestora trebuie să se
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
5.50). Zgomotul II (Z2) are o frecvență de 50-70 Hz și durată de 80 100 ms, ascultându-se cel mai bine parasternal la nivelul spațiului intercostal II. El debutează la aproximativ 5 msec după închiderea valvelor semilunare (interval mecano-acustico diastolic) fiind determinat de vibrațiile coloanei de sânge în momentul închiderii valvelor sigmoide, când sângele are tendința de a se întoarce spre ventriculi. Datorită asincronismului de închidere al valvelor sigmoide aortice și pulmonare, Z2 prezintă două componente: aortică (A) și pulmonară
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
150 ms. Se produc datorită circulației turbulente, la traversarea unor orificii valvulare cu diametrul redus sau la creșterea vitezei de circulație a sângelui. După localizarea lor în cadrul ciclului cardiac, se disting sufluri sistolice situate între Z1 și Z2 și sufluri diastolice între Z2 și Z1 (fig. 5.52). REGLAREA ACTIVITĂȚII CARDIACE Cuprinde totalitatea mecanismelor prin care inima își adaptează în mod continuu debitul cardiac în funcție de necesarul țesuturilor în activitate. Debitul cardiac reprezentând produsul dintre frecvența cardiacă și volumul bătaie, mecanismele de
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
centrale din cadrul cuplului electro-contractil (influxul sarcolemal de Ca+2, eliberarea și captarea Ca+2 din reticulul sarcoplasmic) sub acțiunea NO produs sub acțiunea eNOS localizată în caveolele sarcolemei și iNOS localizată probabil în reticulul sarcoplasmic. Favorizarea relaxării și a funcției diastolice se realizează probabil prin scăderea sensibilității miofilamentelor la Ca+2, efect mediat prin intermediul GMPc. Modularea frecvenței cardiace se face prin influențarea curentului de pacemaker If; efectul în acest sens este bifazic, concentrațiile mici de NO având un efect cronotrop pozitiv
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
Evaluarea se referă la funcția sistolică și diastolică, funcția globală și regională iar evaluarea este calitativă sau cantitativă. Criterii WHO/ISFC pentru definirea CMD R Fracția de scurtare a VS (FSVS) < 25% FSVS = (DTDVS-DTSVS/DTDVS) x 100, normal 25-45% DTDVS - diametrul telediastolic al ventriculului stâng; DTSVS diametrul telesistolic
ESTIMAREA FUNCTIEI VENTRICULULUI STANG. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Antoniu Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1110]
-
antrenat. FEVS (VTDVS-VTSVS/VTDVS) x 100, normal la bărbați 59+/-6%, la femei 58+/-7% VTDVS volumul telediastolic al ventriculului stâng; VTSVS volumul telesistolic al ventriculului stâng. DTDVS > 117% din valoarea normală prezisă în funcție de vârstă și de suprafața corporală. Funcția diastolică a VS aspect restrictiv al fluxului diastolic transmitral. DT < 130-150 ms și persistența acestuia sub tratament. aspect pseudonormal al fluxului diastolic transmitral. apariția incizurii B pe panta A-C de închidere a valvei mitrale (eco M-mod). Funcția VD dilatarea
ESTIMAREA FUNCTIEI VENTRICULULUI STANG. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Antoniu Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1110]