3,973 matches
-
cum ar fi singura idilă amoroasă din viața unchiului său, pe-atunci student al Universității din Berlin, cu frumoasa Isolda (care va muri sub bombele aruncate asupra orașului Dresda) sau succesul răsunător al lucrării sale de doctorat privind rezolvarea ecuațiilor diferențiale ("Metoda Papachristos") ce va fi omologată mai ales pentru utilitatea ei în fizică, nu și pentru interesul ei matematic. După sejurul de trei ani în Anglia (Cambridge), Petros devine expert în Teoria Numerelor. Aici îl va fi cunoscut pe indianul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
structurale ale unor stări de lucruri. El îl urmează în această privință pe fizicianul german Heinrich Hertz, care, în cartea lui din 1894 despre principiile mecanicii, caracterizează construcțiile acestei științe teoretice drept imagini sau modele ale sistemelor fizice.15 Ecuațiile diferențiale ale mecanicii descriu posibilități care sunt sau nu realizate în sistemele fizice reale. Ca imagini sau modele, ele posedă aceeași multiplicitate ca și sistemele pe care le descriu. Consecințele derivate din modele vor putea fi comparate cu caracteristici ale sistemelor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mai este chinuită, încetează să-și pună întrebarea care nu este îndreptățită.“62 Explicațiilor ipotetice ale legilor confirmate de experiență, Hertz le-a opus simpla descriere de cel mai înalt nivel de generalitate a faptelor printr-un sistem de ecuații diferențiale. Sistemul propus de Hertz consta din puncte de masă și relații între ele care dau socoteală de mișcările accesibile observației. Această concepție asupra științei naturii, care se distinge prin austeritatea ei extremă, pare să-l fi atras pe tânărul Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
matematice ale mecanicii newtoniene nu sunt aplicabile fenomenelor economice, care necesită mai curînd o viziune cuantică. Autorul vorbește în acest sens despre o "economie cuantică". După el, tentativele economiștilor de a optimiza procesele economice cu ajutorul variabilelor continue și al ecuațiilor diferențiale sunt sortite eșecului. Echilibrul și optimalitatea, obiective principale ale economiei clasice, ar reprezenta un mod îngust și unilateral de abordare a fenomenelor economice. Kornai propune o teorie a sistemelor economice alternativă la teoria echilibrului general. Lucrarea se încheie cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Mongolia). Ca toate organismele complexe, oamenii sunt sisteme suprasensibile, aflate permanent la un pas de haos. Comunitatea umană este desigur mai rezistentă decît individul, dar și ei i se aplică dinamica evoluției sistemelor. Această evoluție poate fi descrisă prin ecuații diferențiale, care cartografiază comportamentul sistemelor vii, funcție de principalele constrîngeri din fiecare sistem. Totuși, acest lucru nu e posibil în cazul comunităților umane, unde mintea și conștiința complică dinamica evoluției, influ-ențînd comportamentul uman și făcîndu-l mult mai complex decît în cazul celorlalte
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
se-nfigea odată în vreo chestiune, cetea un întreg șir de cărți privitoare la ea. (Cioabă: 2014, 307). [...] Astfel în vara anului 1883, în ajunul primei sale îmbolnăviri, odaia îi era plină de fițuici, pe care făcuse deprinderi de calcule diferențiale (ibidem, 308). Cititorii profesioniști sau amatori se întrec de atâtea decenii în a descoperi neobservatul din opera eminesciană. Cartea se bucură de o entropie ridicată, neobservatul rămâne inepuizabil. Pe de altă parte, Charles Mauron pare să acorde puțină importanță repetițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în proximitatea lexiei lui R. Barthes o bucată de frază, o frază sau maximum un grup de trei-patru fraze. Această dimensionare i s-a părut utilă Cristinei Hăulică pentru sistemul de ecuații în care a încadrat textul-fragment. În termenii semanticii diferențiale, François Rastier propune o cu totul altă accepțiune asupra lexiei, înțeleasă ca "grupare stabilă de morfeme care constituie o unitate funcțională"37. Plecăm de la premisa că intratextul ideatic deține poziția superioară în tabloul taxinomic al entităților intratextuale. Altfel spus, este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
utilitatea unei cantități limitate din bunul X la variația infinit de mică a cantității dintr-un bun și obținem o curbă, funcție a intensității produse de cantitatea bunului X. Utilitatea marginală este numită grad final de utilitate și este coeficientul diferențial al lui U (utilitatea) considerată funcție de q (cantitatea din bunul respectiv). Dacă se consideră cantitatea Oa (dacă se consumă a unități din bunul X), atunci segmentul ab măsoară gradul de utilitate al bunului respectiv. Utilitatea totală (Ut) este suprafața dintre
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
întotdeauna obiect al relației sociale abolite, reificate, "semnificate" într-un cod"359. Ca și în cazul intertextualității, Baudrillard consideră că pentru obiectele-semn ale consumului, sensul și valoarea lor nu provin din relaționarea subiect subiect sau subiect obiect, ci din relaționarea diferențială cu alte semne; obiectul-semn sau marfa-semn sunt înscrise în relații sociale și în ierarhii valorice ale societății, în interiorul cărora, ca semne, se referă la o totalitate care le fixează locul și valoarea proprie. Consumul se reliefează astfel drept structură de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pierderii specificității, simptomatică este imposibilitatea utilizării metaforei, care este acum înlocuită de către metonimie, considerată mult mai aptă să surprindă particularitățile noilor transformări generale. Indistincția generalizată a genurilor și domeniilor face desuetă metafora, deoarece, "pentru ca să existe metaforă, trebuie să existe câmpuri diferențiale și obiecte distincte. Or, contaminarea tuturor disciplinelor pune capăt acestei posibilități. Metonimie totală, virală prin definiție (sau prin indefinire)"477. La fel ca și Derrida, Baudrillard își manifestă preferința pentru cea din urmă figură retorică, mai ales pentru caracteristicile sale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu contează de ești sclav sau mahăr; prin echinox ne-ncingem la agapă. te plimbi cu gravitația-n copite și zbori pe vereticală doar un metru. poetul zilei nu se compromite nici dacă soarbe ceaiuri de salpetru. umblă-n algebră diferențiale. prin ecuații icșii-s fitiliștii ce-n bâlciurile noastre epocale și mai emană droguri, de-a marxsiștii. scrie-n ziar de azi coincidența constă în a-nțelege, sau nu prea de ce nu se produce confluiența; prieteni... se anunță vreme grea VIS
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
vector, pe baza proiecțiilor sale în oricare două derivații din planul frontal (fig. 38), luându-se în calcul suma algebrică pentru vârful undelor R și S (pentru rapiditate se poate simplu folosi doar unda R; iar determinarea precisă necesită calcul diferențial computerizat). Rezultatul se exprimă în grade trigonometrice, sau simplificat prin expresia “axă electrică deviată” (la stânga sau la dreapta, în comparație cu intervalul de normalitate (45 60o, sau extins 0-90o, adică primul cadran = stâng inferior). Deviații fiziologice ale axei electrice a inimii spre
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
ciclului cardiac (fig. 40), astfel că apare un puls presional determinat de expulzia sângelui în aortă în timpul sistolei. Diferența dintre valoarea maximă (sistolică, Ps) de ~120 mm Hg și valoarea minimă (diastolică, Pd) de ~80 mm Hg este presiunea pulsului (diferențială), de ~40 mm Hg. Presiunea arterială medie este mai apropiată de valorile diastolice ~ ()/3~100 mm Hg, deoarece pe parcursul ciclului cardiac valoarea presiunii este mai mult timp la nivelul diastolic sau apropiată de acesta (fig. 40, 43). Atenuarea pulsului de la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
vector, pe baza proiecțiilor sale în oricare două derivații din planul frontal (fig. 38), luându-se în calcul suma algebrică pentru vârful undelor R și S (pentru rapiditate se poate simplu folosi doar unda R; iar determinarea precisă necesită calcul diferențial computerizat). Rezultatul se exprimă în grade trigonometrice, sau simplificat prin expresia “axă electrică deviată” (la stânga sau la dreapta, în comparație cu intervalul de normalitate (45 60o, sau extins 0-90o, adică primul cadran = stâng inferior). Deviații fiziologice ale axei electrice a inimii spre
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
ciclului cardiac (fig. 40), astfel că apare un puls presional determinat de expulzia sângelui în aortă în timpul sistolei. Diferența dintre valoarea maximă (sistolică, Ps) de ~120 mm Hg și valoarea minimă (diastolică, Pd) de ~80 mm Hg este presiunea pulsului (diferențială), de ~40 mm Hg. Presiunea arterială medie este mai apropiată de valorile diastolice ~ ()/3~100 mm Hg, deoarece pe parcursul ciclului cardiac valoarea presiunii este mai mult timp la nivelul diastolic sau apropiată de acesta (fig. 40, 43). Atenuarea pulsului de la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
vector, pe baza proiecțiilor sale în oricare două derivații din planul frontal (fig. 38), luându-se în calcul suma algebrică pentru vârful undelor R și S (pentru rapiditate se poate simplu folosi doar unda R; iar determinarea precisă necesită calcul diferențial computerizat). Rezultatul se exprimă în grade trigonometrice, sau simplificat prin expresia “axă electrică deviată” (la stânga sau la dreapta, în comparație cu intervalul de normalitate (45 60o, sau extins 0-90o, adică primul cadran = stâng inferior). Deviații fiziologice ale axei electrice a inimii spre
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
ciclului cardiac (fig. 40), astfel că apare un puls presional determinat de expulzia sângelui în aortă în timpul sistolei. Diferența dintre valoarea maximă (sistolică, Ps) de ~120 mm Hg și valoarea minimă (diastolică, Pd) de ~80 mm Hg este presiunea pulsului (diferențială), de ~40 mm Hg. Presiunea arterială medie este mai apropiată de valorile diastolice ~ ()/3~100 mm Hg, deoarece pe parcursul ciclului cardiac valoarea presiunii este mai mult timp la nivelul diastolic sau apropiată de acesta (fig. 40, 43). Atenuarea pulsului de la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
pe care lucrul nu face decât s-o recepteze pasiv. Dialectica celor doi termeni constitutivi ai ima ginii se sustrage comprehensiunii, întrucât ea nu este „de ordinul conceptului“, nu reprezintă o schemă intelectuală: indexul istoric al sacrului și, corelativ, caracterul diferențial al profanului constituie caracterul metafizic al imaginii dialectice. În primul capitol al lucrării de față, acest caracter trimitea la o miză epistemologică; în acest loc, el definește istoria ca „timp plin“ al așteptării lui Mesia și, din punct de vedere
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ce mănânci, ca să-ți spun cine ești". Afirmația lui Brillat-Savarin, considerată o vreme esențială pentru definirea identitară a consumatorului, reliefează caracterul particular în opoziție cu cel general al alimentării în sens cultural 169. Studii recente referitoare la mâncare ca marcă diferențială au arătat că alimentația și identitatea constituie o problemă complexă și că etnicitatea, de exemplu, nu poate fi singura condiție identitară. Bucătăriile italiană, indiană, chinezească și japoneză sunt preferate și în afara spațiilor italian, indian, chinezesc sau japonez. Pe baza aceluiași
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
o oprire a cursului spontaneitții naturale, prin necesitatea creșterii complexitții, datorit introducerii de termeni intermediari între excitație și acțiune (stimul rspuns, prin nevoia de elaborare lent a rspunsului final. Și deci: în noțiunea de întârziere, spune Ralea, st tot specificul diferențial al omului, în comparație cu impulsivitatea nestpânit a psihologiei animale. Dup Ralea, spațiul e domeniul animalelor. În ce privește orientarea animalului în timp, acesta e aproape infirm. El își triește viața simultan, în prezent. De aici și reacția spontan, automat, pe loc, la stimul
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
30 de ani de la dezvoltarea calculului tensorial de către geometri din Italia în anii 1870 și până la aplicarea acestuia ca instrument matematic de bază în teoria relativității a lui Einstein, în 1910, 20 de ani de la dezvoltarea funcțiilor proprii ale operatorilor diferențiali și integrali de către David Hilbert în 1906-1910 (continuând teoria lui Sturm-Liouville din 1840) până la aplicarea lor în mecanica ondulatorie în anul 1927. Referitor la tema aplicațiilor surprinzătoare, permiteți-mi să vă ofer un exemplu istoric remarcabil, cu un caracter ușor
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
teorii logice, cum ar fi, de exemplu, algebra categorială, o formă de logică algebrică foarte generală derivată din aplicarea algebrei la topologie. Un al doilea exemplu este relația dintre topologie și studiul proprietăților asimptotice sau, pe termen lung, al ecuațiilor diferențiale. Încă de pe vremea lui Newton, legile de bază ce descriau procesele fizice au fost stabilite în forma ecuațiilor diferențiale adică a ecuațiilor ce prescriau rata de schimb a variabilelor de stare ale sistemului fizic în termenii stării date a sistemului
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
algebrei la topologie. Un al doilea exemplu este relația dintre topologie și studiul proprietăților asimptotice sau, pe termen lung, al ecuațiilor diferențiale. Încă de pe vremea lui Newton, legile de bază ce descriau procesele fizice au fost stabilite în forma ecuațiilor diferențiale adică a ecuațiilor ce prescriau rata de schimb a variabilelor de stare ale sistemului fizic în termenii stării date a sistemului. Să considerăm, de exemplu, sistemul a două variabile x și y în forma În perioada dinaintea Primului Război Mondial, marele matematician
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mult de 2 variabile , , a fost intens studiată în ultimele două decenii și prezintă dificultăți topologice semnificative. Cele mai importante rezultate au fost cele obținute de Stephen Smale în teoria sistemelor Morse-Smale. Și mai mari dificultăți apar în studiul ecuațiilor diferențiale funcționale. Proprietățile asimptotice ale unor sisteme cum sunt cele obținute din soluții ale ecuațiilor diferențiale pot fi considerate și dintr-un alt punct de vedere, cel al teoriei probabilităților. În forma ei modernă, teoria probabilităților s-a dezvoltat ca o
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
topologice semnificative. Cele mai importante rezultate au fost cele obținute de Stephen Smale în teoria sistemelor Morse-Smale. Și mai mari dificultăți apar în studiul ecuațiilor diferențiale funcționale. Proprietățile asimptotice ale unor sisteme cum sunt cele obținute din soluții ale ecuațiilor diferențiale pot fi considerate și dintr-un alt punct de vedere, cel al teoriei probabilităților. În forma ei modernă, teoria probabilităților s-a dezvoltat ca o disciplină matematică precisă și puternic sofisticată pe baza teoriei integralei și a măsurii Lebesgue. Această
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]