1,805 matches
-
imposibil, o groază de oameni făceau plajă la ora prânzului, supunându-se arșiței sale nemiloase; ici și colo, articole de îmbrăcăminte în culori primare țipătoare le ocroteau trupurile înroșite, în timp ce capetele le zvâcneau arse de soare, în ritmul asurzitor al difuzoarelor de ghetou și al aparatelor stereo personale. (Era un vacarm de muzici amestecate.) Pubelele dădeau pe-afară sticle, doze de băuturi și ambalaje de sandvicuri. Părea o atmosferă de sărbătoare, cu ceva tente de tensiune și de enervare - poate pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asta Îmi dă emoții. Îmi simt picioarele descălțate cum se Încordează sub pătură Încercând să ne mențină plutind În aer. Mă gândesc la toate avioanele alea mari care șușotesc trecând unele pe lângă altele În ceață. Se aude vocea pilotului În difuzoare. Unul dintre tipii aceia prietenoși, de genul „poți să-mi spui Pete“. Mi-e inima grea. În astfel de momente nu-mi doresc un pilot pe nume Pete. Îmi doresc cu disperare un pilot care să se numească Roger Carter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care sună. Bărbați urlând În receptoare, luptându-se să se facă auziți sau strigând instrucțiuni din celălalt capăt al Încăperii. Exact când mă Întreb dacă n-ar fi mai bine s-o iau la sănătoasa, se aude un mesaj prin difuzoare: „OK, ascultați aici, băieți, În două minute doamna Kate Reddy din Londra, Anglia, vă va vorbi despre investițiile internaționale“. Se adună vreo șaptezeci de brokeri, newyorkezi cu gâturi groase În cămășile acelea groaznice cu gulere albe și dungulițe subțiri. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
al cărei zgomot aproape că sufoca setul de piese de Gilbert și Sullivan(##notă - Sir William Schwenck Gilbert (dramaturg și libretist britanic) și Sir Arthur Seymour (compozitor britanic), care au colaborat la crearea unei serii de opere bufe.##) transmise la difuzoare pe tot traseul parăzii. Un nor de petale și confetti stăruia În aer pe deasupra capetelor de petrecăreți, susținut de răsuflarea turiștilor atrași În Residencia din Estrella de Mar și din stațiunile de pe coastă. Timp de trei zile, toate gîndurile legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
paharul de șampanie din fața ei și îl dădu peste cap, însetată. — Mergem, dragă, normal! o susținu domnul Ionescu, cu obrajii roșii și cu privirea tulbure. Apoi mai comandă șampanie și le făcu semn chelnerilor să dea mai tare muzica la difuzoare, ca să danseze lumea. Se sculă ceremonios de la masă, ștergându-și firimiturile de pe cravată, se apropie de Clara și o invită la dans. Clara acceptă cu o reverență grațioasă și, în timp ce se scula de la masă, făgădui cu voce tare că următorul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un zâmbet pur, cu puterea miraculoasă a învierii. Țigara aprinsă în momentul când ieșise din baie arde încet, uitată. În scrumieră a rămas doar filtrul și o mică grămăjoară de scrum. Un vag fum dulce-acrișor se ridică spre tavanul alb. Difuzorul aparatului tace pentru câteva momente, înlănțuit parcă și el în visare, apoi un bâzâit scurt anunță o altă melodie, brusc acoperită de țârâitul telefonului. Ridică receptorul și recunoaște vocea caldă a Smarandei. M-ai uitat, îi reproșează ea cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pauză pentru a privi către transmisionistul care ridică neputincios din umeri. Nici un răspuns de la ei, domnule căpitan. Un moment...recepționez ceva. Mesteacănule, mă auzi? Sunt Fagul! Dă mai tare, să auzim cu toții. Acoperind fondul sonor de scârțâituri și hârâieli, din difuzor răsună o voce slabă și asta nu din pricina legăturii proaste. Aici soldatul Pantelimon...(bruiaj)...ambuscadă... Reglează odată sunetul, pentru numele lui Dumnezeu! urlă căpitanul Apostol, apropiindu-se de panoul operativ al centralei. Un țiuit ascuțit se suprapune peste toate zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
confruntat? Poți reveni la bază? Recepție! ...peste tot în jurul nostru...(bruiaj)...imposibil. La celălalt capăt se aude o bubuitură puternică și un horcăit scurt, apoi eterul nu mai transmite decât o liniște sinistră. Alo, Mesteacănul, continuă să vorbești! Recepție! Dar difuzorul continua să tacă încăpățânat și toți cei de față înțeleg că moartea tăiase singurul fir care îi mai unise cu cei de acolo. Palid ca un suferind cronic, căpitanul se întoarce către bărbații care-l privesc tăcuți. Domnilor, ați auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ceva, de dor... Desigur! Mă uitam la chipurile lor, să descifrez ce fel de sentimente îi stăpâneau. Întâi că nu strigau toți, dar aceștia erau mai puțini, apoi erau unii care strigau prea tare, însă cu expresii impersonale, mecanice, asemeni difuzoarelor: lăsau să se audă ceea ce strigă prin ele, amplificau vocea celui invizibil, dar ele erau simple pâlnii metalice de rezonanță, apoi erau unii stupizi, care după ce strigau arătau o figură tâmpă de veselie, al cărei mobil numai ci îl știau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
coloniale. ― Bună seara, Ripley. (Burke i-l arătă pe însoțitorul său.) Locotenentul Gordon de... Ușa, închizându-se, îi tăie vorba. Ripley se rezemase de ușă dar uită să închidă interfonul și vocea lui Burke ajunse la ea prin membrana unui difuzor invizibil. ― Ripley, trebuie să vorbim. ― Nu. Du-te dracu, Carter. Împreună cu amicul... ― Imposibil. Este important. ― Pentru mine, nu. Pentru mine, nu mai e nimic important. Burke tăcu, dar ea știa că el era tot acolo. Ajunsese să-l cunoască bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
etc. Informații suficiente pentru stabilirea cât ai clipi a unui profil fiziologic complet al fiecărui infanterist. Deasupra celor două grupe de ecrane mici, niște monitoare e mai importante ofereau o vizionare la 360° a lumii exterioare. Gorman împinse comenzile. Niște difuzoare invizibile emiseră o serie de bipuri. ― Totul este perfect, spuse pentru el cât și pentru observatorii civili. În formație! Ripley era surprinsă de stabilitatea tensiunii și ritmului cardiac ale soldaților care nu depășea în nici un caz șaptezeci și cinci de pulsații pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-ului, Ripley asistă la scenă mușcându-și încheietura mâinii stângi. Ea bănuia urmarea, cunoștea motivele rugii femeii și știa că nimeni n-ar fi putut să nu se înduplece să-i îndeplinească ruga. Sughițul de greață se auzi și în difuzoarele postului de operații. Nimeni nu glumi. Femeia captivă în ganga rășinoasă fu cuprinsă de convulsii și izbuti să găsească energia necesară pentru a urla, un strigăt sfâșietor de suferință. Ripley făcu un pas spre microfonul cel mai apropiat, vrând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și să se învârtă nebunește. Tunete, fulgere, fum, urlet, umpleau sala, un preludiu al Apocalipsei la nivelul C. Vasquez fu deodată cuprinsă de o fericire intensă. Nici raiul n-ar putea fi mai plăcut. Un alt urlet se transmise prin difuzoare în postul de operații și Ripley tresări. Camera lui Wierzbowski își încetă emisia, iar traseurile vizibile pe biomonitorul lui se neteziră. Femeia strânse pumnii și unghiile-i intrară în carne. Pe bărbatul acesta îl simpatizase. Și ce făcea ea aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ofensator al vorbelor lui o privire adresată militarului îl incită să adauge:) N-am spus-o ca să te jignesc. ― N-ai de ce, făcu sec Hicks, care vorbi în microfonul individual. Ferro, erai pe recepție? ― Evident, se auzi vocea pilotului în difuzoare. ― Sunt pregătită pentru decolare. Evacuare imediată. ― Bănuiam, după ce mi-a fost dat să aud. ― Și nu știi tot, mai spuse Hicks înainte de a se adresa lui Burke. Dar ai dreptate într-o privință. Este o hotărâre pe care n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
încăperea și se reflecta pe suprafața lucioasă a sferei chirurgicale atârnate deasupra mesei de operație. ― Hai, hai! Temperatura flăcării ajunse în sfârșit destul de însemnată pentru a declanșa detectorul, al cărui semnal roșu începu să pâlpâie. Imediat plecă semnalul la toate difuzoarele încastrate în tavan și un potop artificial se abătu peste dulapuri și sol. Simultan, o sirenă prinse a urla. În centrul de exploatare, Hicks tresări auzind alarma. Privirea i se desprinse de consolă zburând spre ecranul ordinatorului central. O mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pâlpâia. Caporalul se ridică și se repezi spre ușă strigând totodată în microfonul individual: ― Vasquez, Hudson, veniți la secția medicală. A izbucnit un incendiu. Cei doi infanteriști își întrerupseră rondul. Saturate de apă, hainele se lipeau de corpul lui Ripley. Difuzoarele continuau să stropească sala și tot ce se găsea acolo. Sirena urla întruna. Vaietele ei regulate și plesnetul apei pe mobilele metalice și sol acopereau toate celelalte zgomote. Femeia încercă să distingă ceva prin perdeaua groasă de ploaie artificială; pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Aruncară ființa într-un colț al încăperii. Creatura se retrase instantaneu și sări iar spre ei, într-o tresărire de energie uluitoare. Glontele tras de Hudson o atinse în zbor și o făcu să explodeze. Ploaia deluviană care cădea din difuzoarele de apă limită jetul de acid și diluă lichidul gălbui care rodea podeaua. Sufocată, Ripley se prăbuși. Gâtul îi era străbătut de zgârieturi roșietice. Se ridică anevoie alături de Hicks și Hudson. Potopul încetă și sirena tăcu. Apa care șiroia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ochii la timp pentru a vedea una dintre creaturi sărind asupră-i. Trase și forța de impact a glontelui vibrant îl zvârli pe asediator într-un dulap cuprins de flăcări. Apoi căldura vâlvătăii declanșă sistemul de detecție a incendiilor și difuzoarele de apă deversară un potop. Apa îi udă până la piele pe caporal și pe colegii săi, pătrunse în ordinatorul central al coloanei și îl dereglă pentru totdeauna. Dar, cel puțin nivelul ei nu le trecu peste glezne. Acidul perforase destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dură cam douăzeci de minute. În acest răstimp, toată lumea stătea, ciudat de tăcută, și aștepta. Oamenii păreau să privească, dar nu unul la altul, ci undeva în depărtare. Brusc, se făcu din nou auzită vocea aceea de băiat, dintr-un difuzor ascuns în tavan: - Da, vreau ca acela să fie de față. Nu-l lăsați să scape! Gosseyn hotărî că "acela" trebuia să fie el. I se păru că tonul împăratului nu sunase prea favorabil. După ce își termină gândul, vocea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
măsură, poate și cu ceva speranță. N-a auzit nimeni ce-am vorbit, se lansau câte cinci autori odată, iar panglicile festive plesneau în valuri de curent și-aplauze. Microfoanele bârâiau, vocile hotărâte sau emoționate se întretăiau prin zeci de difuzoare. Maria mi-a întins brațul și-am întors spatele culturii. Am ieșit din mulțime. Așa a început de fapt povestea noastră, cu-o gură de aer curat. Multă vreme după aia, m-am simțit vinovat. Trecusem peste toate principiile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care mima aptitudinile lirice ale vecinului meu cu mintea zglobie? N-am apucat să-mi răspund, pentru că a sunat telefonul. De data asta, era mobilul. L-am dat tare, să audă și Maria: un gest inutil, Nokia are oricum niște difuzoare comice, de află tot cartierul cine te-a căutat și unde ți-ai dat întâlnire. „Băi-băi, Robe?“, a mormăit vocea. „Da, Cezărică.“ „Băi-băi, nu-l găsesc pe Mihnea, pe-pe Mihnea. Tre-trebuie să dau de el.“ „Iar, măi Cezărică? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a întors-o: „Tu ești șoferul. Scapă de ei, dacă ești atât de priceput.“ „Am o idee mai bună.“ Am format un număr, unul important. Tot ce urma din clipa asta avea să fie important, de fapt. Și-am dat difuzorul la maxim, s-audă și Maria. „Andrei?“ „Robiță! Cu ce pot să te-ajut, bătrâne? Tocmai mi-au intrat niște MP3-uri cu Slayer, plângi dacă le-asculți! Se-aude mai bine ca pe vinil!“ „Mersi, nu vreau muzică.“ Am cercetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o sală de cor, unde tinerele talente ale Universității București exersau colinde, hore și rapsodii. Dacă n-ai fi știut că ești pe vremea lui nea’ Nicu, ai fi jurat că totul merge strună, ca niciodată. Zgomotul tobelor sau al difuzoarelor sparte din hol devenea la un moment dat asurzitor, întreaga clădire se zguduia din temelii, ca la cutremur. În puținele momente de pauză, auzeai trilurile corale, extrase din zeci de laringe înfierbântate; lectura se pierdea, acoperită sinestezic. Senzația de prăbușire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu butoane, cabluri și-o manetă ca de vatman. Lumea s-a adunat în jurul cutiei, de la asistenți la paznicul facultății. Fiecare vroia să pună mâna pe obiectul misterios. Dacă trăgeai de manetă în jos, butoanele se aprindeau și, printr-un difuzor lateral, auzeai tot ce vorbeau decanul, secretarele și șeful de catedră, deși nici unul nu era de față. Dacă, în schimb, ridicai maneta, cablurile începeau să sfârâie de parcă băgaseși curent prin ele. Din gaura tăiată în perete pornea un zumzet, prelungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ospătărița a schimbat canalul. Pe ecran s-a prelins o masă de bărbați și femei (eu le-aș fi zis băieți și fete), mișcându-se flexibil pe scenă, sub niște faruri violet, stroboscopice. Se auzeau bubuituri înfundate, ritmice, ca un difuzor gata să plesnească. Corpurile tresăreau, absorbind sunetele cu ochii închiși și brațele ridicate deasupra capului. Luminile se încrucișau în valuri comprimate, pielea lucea de plăcere și transpirație. M-am uitat cu interes la mișcările mulțimii. Era un fel de ritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]