1,082 matches
-
spus Diaconescu. În ceea ce privește revizuirea Constituției, vicepreședintele Senatului a atras atenția că derobarea de responsabilitate nu face cinste unei clase politice care se dorește modernă și europeană și a subliniat că în prezent aceasta are nevoie de modificări. În opinia sa, „dihotomia politică profundă“ este cea care împiedică chiar și o discuție de profunzime privind modificarea Constituției iar modul în care, în prezent, are loc dezbaterea organizatorică în Parlament este un argument. „Se folosesc toate tehnicile dilatorii posibile - amânări de tot felul
Cristian Diaconescu: Amânarea discuţiilor privind reorganizarea administrativă, o eroare; Constituţia are nevoie de modificări () [Corola-journal/Journalistic/48152_a_49477]
-
și piesa Doinei Rotaru, Vivarta - termen polisemantic, împrumutat din filosofia indiană, traductibil prin transfigurare, schimbare aparentă, apariție iluzorie. Pornind de la sunetele prelungi ale violoncelului, cu incrustații modulante de bocet, pe fondul isonic al celorlalte trei instrumente, muzica stabilește dintru’nceput dihotomia departe- aproape, aparent-iluzoriu. Eterofonia rezultată din împletirea- despletirea vocilor, ca și glissando- urile tânguitoare, dau impresia de cântec doinit pe mai multe voci, unele prezente, altele doar ca re- amintiri. Mereu imprevizibilă, deși mereu asemenea sieși, Doina Rotaru introduce elementul
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
ei. Și dacă le găsești, sunt mai scumpe decât obiectele făcute pentru dreptaci. Nici în ceea ce privește locul de muncă nu sunt prea privilegiați, pentru că birourile în stil modular sunt concepute tot pentru dreptaci, ca să nu mai vorbim de cvasitotalitatea utilajelor industriale. Dihotomia „bine-rău“ Numărul sau, mai degrabă, proporția stângacilor în cadrul totalului populației se menține constantă, indiferent de epoca la care ne raportăm. La momentul actual, așadar, acest 10% nu diferă de procentul care se putea întâlni odinioară; stângacii nu sunt nici mai
Agenda2005-37-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284189_a_285518]
-
în unele culturi, a fi stângaci nu este considerat deloc un privilegiu, ba dimpotrivă. Chestiunea are rădăcini adânci, încă din creștinismul timpuriu, când mâna dreaptă era considerată „cea bună”, adică mâna cu care ne închinăm, dăm binecuvântarea, dăm noroc etc. Dihotomia derivă din conceptul dualității „bine-rău”, în care stânga era invariabil asociată „răului”. Chiar și în prezent, în țările islamice, stânga este considerată mâna „impură”. Strictele precepte religioase interzic bunăoară atingerea mâncărurilor cu mâna stângă, utilizată îndeobște doar într-un anumit
Agenda2005-37-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284189_a_285518]
-
și de arsenalul cu care se poartă ,cearta intelectualilor". Adevăratul adversar - spune amar Cărtărescu într-un articol de o directețe și o sinceritate dezarmante pe care ar trebui să-l recitim cu toții din cînd în cînd - e însăși mediocritatea noastră: , Dihotomia Ťideologicăť dintre păltinișeni și postmoderni e cu atît mai tristă cu cît, de fapt, miza ei e destul de mediocră. Nu sîntem o cultură mare, care să aibă la ora aceasta titani ai gîndirii și spirite creatoare triumfale, între care să
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
scenografii derulate în palate baroc, și fotografiile de la Socolari, defrișează două ipostaze total diferite, aproape antinomice ale artistului, ca și când Gheorghe Fikl s-ar fi tăiat în două, încercând să-și reunifice existența prin această ieșire în public. Cu toate astea, dihotomia persistă, iar căutările par să nu fi depășit intersecția majoră în care numai el ar trebui să decidă.
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
Gina Sebastian Alcalay Mi-am pus, mereu și mereu, în funcție de experiențele existențiale punctuale prin care treceam, aceleași întrebări, mai mult sau mai puțin retorice, despre incompatibilitatea - când nu e chiar dihotomia dintre operele, adesea strălucite, ale unor scriitori, artiști sau cărturari, și personalitatea lor individuală și socială, nu o dată acuzate de fapte din cele mai degradante. Despre Arthur Koestler, marele căutător al adevărului, demascatorul proceselor trucate de la Moscova, autorul faimosului Zéro
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
distinge patru modele de poezie în secolul XX: tradiționalistă, modernistă, avangardistă și experimentalistă. Dacă acceptăm ideea călinesciană că tradiționalismul e o formă de modernism și ideea că experimentalismul e un avangardism constructiv, structura cvadripartită se reduce la una bipolară, esențială: dihotomia modernism-avangardism. Poezia experimentalistă ca "fapt scriptural" care relevă mecanismele literarității (Nichita Stănescu din ultima etapă de creație) produce exegetului cea mai mare bucurie și satisfacție speculativă. În definirea poeticității moderne și postmoderne, Marin Mincu relevă cu obstinație antilirismul arghezian din
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
parnasianismul, instrumentalismul, decadentismul, poezia pură, avangardele și porțiunile mai emancipate sau mai neutre ale tradiționalismului de tip Ion Pillat sau B. Fundoianu (p. 182), plus neomodernismul generației '60 (uitat de exeget în retrospectiva din final). Drept consecință trebuie renunțat la dihotomia dintre modernism și tradiționalism, explicată de critică interbelică cel mai adesea după un criteriu conținutist (opoziția dintre ruralitate și urbanitate) și nu după unul de stil sau formă estetică. Rămâne totuși un rest considerabil, căci nu tot tradiționalismul interbelic (de
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
e dublă: 1) schimbarea unghiului de evocare și 2) condiția creatorului de ficțiune. La primul punct nu poți să nu-ți amintești de rezerva cu care G. Călinescu privea încercările de romanțare a biografiilor, argumentul lui bizuindu-se pe o dihotomie tare: biografia are ca erou geniul, pe cînd romanul are ca erou omul comun. Altfel spus, ca să scrii o biografie trebuie să urmărești împlinirea unei calități de excepție în cadrul unui destin rar, în vreme ce romanul cere înfățișarea unui tip omenesc, de
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
de eseuri, ordonate cu tâlc, propunând inspirate aproximări ale identității cioraniene, paradigmatică pentru modernitatea crepusculară. Autorul dovedește specială subtilitate analogică, grație căreia compune un portret nuanțat, în care cel vizat credem că s-ar fi recunoscut. Apelul paratextual la celebra dihotomie schilleriană este convingător, întrucât surprinde întocmai caracterul esențial contradictoriu al biografiei și creației celui care a alcătuit Silogismele amărăciunii. Flashurile hermeneutice, întemeiate pe o discreție livrescă, dezvăluie atractive ipoteze de cuprindere scripturală a unei personalități care fascinează și contrariază deopotrivă
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
natale, alteritatea, deseori radicală și imposibil de asimilat, pun în mișcare, respectînd un tragic ciclu al eșecului și al reluării, un complex mecanism de recreare a identității. Acesta dezvolta noi tensiuni ce pot fi relaționate succint pe baza a doua dihotomii, una temporală și o alta spațială: prezent/ trecut și aici (țară de adopție)/ acolo (țară de origine). Nostalgia va constitui în acest cadru cea mai importantă piedică în constituirea noii identități, în anularea alterității, condiție a reușitei integrării psihice. Același
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
cărții devine rapid pretext pentru un veritabil discurs eseistic ce, ca orice studiu ce se respectă, isi conține ipoteză, demonstrația și concluzia. Prima parte, cea mai "literară", conține și principalele trăsături ale celor două "lumi" separate, într-o serie de dihotomii, supuse toate unei viziuni de esență pozitivista; om-natură, stiintă-natură, ordine-dezordine, sigur-nesigur, previzibil-imprevizibil, static-schimbător, lista rămînînd deschisă. Cartea oferă tezist, prin intermediul celor două personaje, tata și fiu - alter-ego al autorului -, două tipuri opuse de "tratare" și relaționare cu natura: tatăl o
Nostalgia unei mai vechi relatii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17641_a_18966]
-
literatura are funcția de a îndepărta cititorul de problemele lumii reale, însă nu prin anularea ambivalențelor de care aceasta e cuprinsă (așa cum încearcă literatura de consum, care zugrăvește o falsă armonie și încearcă să ordoneze și să stăpânească realitatea prin dihotomia alb-negru), ci prin înfățișarea acestora într-o nouă formă, din perspectiva eternității: numai ceea ce nu e real (adică ficțiunea) e cu adevărat etern. Literatura e construită din ,cărămizile" lumii reale, însă astfel reașezate încât să iasă de sub incidența realității și
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
din noua rezistență la clișeele etnico-rasiale sau (hetero)sexiste bazate finalmente pe lipsa de comunicare dintre mine și tine»". În schimb, H.-R. Patapievici e acuzat de semidoctism (!), dogmatism monocord, antimodernism și antiliberalism, "minte incapabilă să gîndească altfel decît în dihotomii", iar scrierile lui mai noi sînt "iresponsabile nu doar în cabotinismul lor patent, ci și în mentalitatea reactiv-fascistoidă care le animă și care nu reprezintă decît fundătura din care vizionarismul altruist, antinostalgic și pluralist al lui Cărtărescu ne invită să
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13702_a_15027]
-
ele rămân exclusiv evenimențiale, ca extensii ale rimelor în care apar. Toate cele patru sgm (d, e, f, g) le interpretăm ca figuri de rotații axial-vertical-aperiodice ale Sdpc văzut pe suprafață. Raportat formei Sdpc 6 ele apar ca momente de dihotomie, accentuând expresia de inconsecvență prin disontinuitate în variabila șirului. În concluzie (fig. 5), instrumentând Sdpc 6 pe adâncime-suprafață Mins se adecvează simultan prin două moduri de dinamizare a perechii-model ABC: prin răsucire axial-orizontală, relativ consecvențialității ciclurilor din Etp I-II
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
amănunt, câtă vreme încă suntem ființe sociale: în ce măsură poate cu adevărat politica să ne îmbunătățească viața? De ce fel de politicieni avem nevoie ca să pună în practică o politică mai relevantă pentru binele statului? Cum trebuie să se raporteze aceștia la dihotomiile dintre politică, etică și religie? Ce pârghii avem să îi determinăm să acționeze în favoarea noastră și nu a intereselor proprii? Este necesar să renunțăm la unele drepturi pentru a obține beneficii, la binele individual în favoarea celui general? Despot luminat sau
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
vremea comunismului, Adam Michnik, actualul director al ziarului "Gazeta Wyborcza" a publicat un superb eseu despre lumea politică de după căderea comunismului. Titlul acestui eseu Gray is beautiful sugerează faptul că în lumea contemporană nu se mai poate opera cu tradiționala dihotomie stînga vs. dreapta și că ideologiile actuale sînt o mixtură între elementele economiei de piață capitaliste și tendințele de protecție socială specifice lumii comuniste. Vrem, nu vrem, globalizarea specifică vremii noastre (în cazul Europei Centrale, integrarea în Uniunea Europeană), presupune adoptarea
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
ale sunetului și elementele de esență proprii artei muzicale apar expuse sistematic, cu multiple trimiteri la capitole conexe, la cugetări pertinente de azi și de ieri asupra artei sunetelor, datorate Unor personalități accentuate ale gândirii umane. Dintru început, se definește dihotomia „arte spațiale” (pictura, sculptura, arhitectura) și „arte temporale” situând muzica pe un teritoriu de îngemănare al celor ipostaze; este descris fenomenul muzical drept o lume cu patru dimensiuni. Cititorul este atras și surprins totodată de la lecturarea primelor pagini de prospețimea
Sunetul de referin?? ?i arca muzicii occidentale by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/84326_a_85651]
-
interioare ale metodei componistice și a idealurilor perspectivale ale lui Alfred Schnittke. Diferența între tipul de abordare a materialului citat este formulabilă în termeni binomului continuitate-discontinuitate, ceea ce se se reflectă în termenii relației cu toată istoria muzicală anterioară în termenii dihotomiei modern-postmodern. Cazul lui Schnittke îl interpretăm astfel ca pe o continuare hiperbolizantă a concepției stilistice, ca pe o ultimă etapă a fenomenului de compresie stilistică, definibilă drept conținut ca hiperstilistică, iar ca formă și titulatură ca polistilistică. 4. Concluzii. Etapele
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
studii culturale, disciplină care, în fond, nu se ocupă decît de un număr limitat de subiecte de cultură contemporană. Am putea aplica acum conceptul de liminalitate introdus de Homi Bhabha relației dintre literatură și studiile culturale, în loc să ne focalizăm pe dihotomia dintre cele două domenii? N-am înțeles niciodată atracția exercitată de Homi Bhabha. Oamenii vor să audă mereu că totul este hibrid și mixt. în orice caz, după cum am văzut în cazul recent de pe 11 septembrie 2001, lucrurile nu sînt
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
2001, lucrurile nu sînt atît de hibride pe lume. Există încă animozități mari între culturi și națiuni - probabil mai mari ca oricînd. Toți cei ce vor să creadă cît de minunat de hibrid este totul și cum nu mai există dihotomii majore între domenii de interes sau state-națiuni și cît de bună este liminalitatea au fost foarte șocați după evenimentele de la World Trade Center, pentru că au realizat nu numai că în alte părți ale lumii America este antipatizată, ci și că
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
începe poemul/ despre fragilul miez al neștiutului atunci cînd o femeie/ spintecă țeasta asfaltului cu sunetul ascuțit al tocurilor înalte" (poemul perfectei claustrofobii). Ori: "amîndoi am zărit fibrele de oțel ce îmbracă aerul/ din jurul a două ființe ce-și locuiesc dihotomia/ precum știuleții de porumb mătasea fierbinte și/ n-am mai știut ce să facem cu fosforescența mîinilor/ atunci cînd clipa să dialogăm prin linii frînte a sosit" (Buna Vestire). Firește, Erosul deține un loc privilegiat în șirul acestor reconstituiri empatetice
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
vară. Există două modele ale grădinii-modelul paradisiac, care induce reacția de beatitudine protagonistului și grădina „demonizată” sub forma unor hățișuri care înconjură bordeiul (coliba sacră), amintind descrierea din Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu. La rândul său, labirintul este diferențiat în funcție de dihotomia trup suflet, drumul parcurs fiind orientat de la exterior spre adâncurile inconștientului, revelat prin coșmarul în care suferă agresiunea lumii materiale. În acest vis indus de licoarea magică, el trăiește experiența extatică a unirii momentului inițial al existenței (poziția foetală) cu
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Gina Sebastian Alcalay Îmi puneam, cu alt prilej niște întrebări, mai mult sau mai puțin retorice, despre incompatibilitatea - cînd nu e chiar dihotomia - dintre operele literare strălucite ale unor scriitori și personalitatea lor individuală și socială, nu o dată acuzată de cele mai grozave culpe. Despre Arthur Koestler, marele căutător al adevărului, demascatorul proceselor trucate de la Moscova, autorul faimosului Zero et l’infini, un
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]