788 matches
-
fos de o importanță specială în perioada medie a dinastiei Goryeo care devenea tot mai confucianista. Există și alți factori care nu se discern așa de clar. În tradiția chineză, compilarea unei istorii dinastice servea de asemenea scopuri politice. Istoria dinastica era scrisă de dinastia succesoare și chiar acest gest ilustra faptul că dinastia succesoare a moștenit mandatul de guvernare de la predecesoarea să. În acest context, trebuie reamintit că Samguk Șagi a fost o lucrare sponsorizată oficial, comandata de regele din
Samguk Sagi () [Corola-website/Science/333525_a_334854]
-
a Celor Trei Regate”) și alte înregistrări istorice mai vechi cum ar fi Hwarang Segi (花郞世記,Cronicile Hwarang-ilor), în mare parte pierdute. Deși Kim Bu-sik a fost aparent ignorant sau disprețuitor în ceea ce privește cronicile japoneze, el a laudat cu generozitate cronicile dinastice chineze, până și înregistrăriile neoficiale din Chină. El a apreciat în cea mai mare parte cărțiiile "Wei shu" (魏書, Cartea Wei), "Sanguo Zhi" (三國志), "Jin Shu" (晉書), "Jiu Tangshu" (舊唐書, Vecea Istorie a Tang), "Xin Tangshu" (新唐書, Noua Istorie a
Samguk Sagi () [Corola-website/Science/333525_a_334854]
-
al-Malik, așa încât după moartea sa în 743, nepotul lui a preluat conducerea, Walid ibn Yazid. Domnia acestuia a fost terenul unui nou război civil care a folosit drept pretext comportamentul nepios al lui Walid ibn Yazid, astfel sfârșindu-se linia dinastică a marwanizilor în califatul Omeiad. Marwanizii au transformat califatul într-un imperiu centralizat aproape în întregime. Imperiul în plină expansiune a fost împărțit în provincii ce erau și ele împărțite mai apoi pe sectoare, fiecare nivel administrativ având un oficial
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
este una dintre casele dinastice suedeze. Membrii timpurii ai acestei case din secolele VIII și IX, sunt legendari sau semi-legendari, în timp ce membrii ulteriori din secolele X și XI sunt istorici. mai este cunoscută sub numele de Casa de Ivar Vidfamne, Casa de Uppsala, sau pur
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
în jurul anului 824, atunci când s-au răzvrătit împotriva autorității francilor (Carolingieni). În 905, o coaliție a vecinilor l-au forțat pe Fortun Garces să se retragă la mănăstire și a fost înscăunat în locul său un descendent al unei noi linii dinastice. Sub domnia lor, numele Navara a început să-l înlocuiască pe cel de Pamplona. Odată cu asasinarea lui Sancho al IV-lea, Navara a fost împărțită de către verii lui Alfonso al VI-lea al Castiliei și Sancho Ramirez al Aragonului, iar
Lista de monarhi ai Regatului Navarei () [Corola-website/Science/331398_a_332727]
-
Deși a fost al doilea fiu al tatălui său, pentru că prima căsătorie a tatălui său a fost una morgantică, Prințul Konrad a devenit moștenitorul șefiei Casei de Saxa-Meiningen; fratele său mai mare, Prințul Friedrich Ernst (1935-2004) nu a deținut drepturi dinastice. După decesul tatălui său la 4 octombrie 1984, Prințul Konrad a succedat la șefia Casei de Saxa-Meiningen. În 1996, Prințul Konrad a început procedurile legale împotriva guvernului rus solicitând reabilitarea proprietății care i-a fost expropriată după Al Doilea Război
Frederick Konrad, Prinț de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/334163_a_335492]
-
de către „latinii” participanți la a patra cruciadă (1204). După o primă perioadă de glorie, când se poate vorbi despre un Mare Imperiu Selgiuc, acesta s-a descompus într-o multitudine de emirate feudale conduse de beii locali, dezbinate de rivalități dinastice și teritoriale, care nu s-au putut opune cu succes cruciaților apuseni. Cea mai puternică formațiune statală a turcilor selgiucizi a rămas Sultanatul de Rum, care a avut însă mari dificultăți din cauza invaziilor mongole. După înfrângerea din (iunie 1243), Sultanatul
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
Nașul ei a fost Prințul Nicolae al României iar nașa, regina Ioana a Bulgariei. Maria a fost educată la Madrid și Paris, înainte să studieze istoria și literatura rusă la Universitatea Oxford. La 23 decembrie 1969, la atingerea majoritate ei dinastic, Maria a jurat loialitate față de tatăl ei, Rusiei, și să respecte legile fundamentale ale Rusiei care reglementează succesiunea la tron. În același timp tatăl ei a emis un decret controversat recunoscând-o ca moștenitoare prezumtivă. La 22 septembrie 1976, la
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/335217_a_336546]
-
democratic și că, prin urmare, Asociația și membrii săi se angajează să nu adopte nici o poziție cu privire la orice pretenții la tronul imperial, ultimii doi președinți s-au opus pretențiilor Mariei: Nicolae Romanov, care și-a menținut propriile pretenții la statutul dinastic și la șefi familiei Romanov, a declarat: "Aplicând cu strictețe Legile Paveline, cum au fost ele modificate în 1911 la toate căsătoriile de rang egal, situația este foarte clară. În momentul de față, nici unul dintre Împărații sau Marii Duci ai
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/335217_a_336546]
-
succes. Într-o serie de bătălii între 1057 și 1058, fiul lui Duncan, Malcolm al III-lea al Scoției l-a învins și l-a ucis pe Macneth și pe fiul vitreg și mostenitor al acestuia, Lulach, preluând tronul. Certurile dinastice nu aveau să se sfârșească aici: la moartea lui Malcolm în luptă, fratele său, Donald al III-lea al Scoției a revendicat tronul, expulzandu-i pe fii lui Malcolm din Scoția. A urmat un război civil în familie, între Donald
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
de instabilitate politică cât și de război civil. Deoarece moștenitorul legiuit al tronului Moldovei - Ștefan Voievod, era mort încă din anul 1358 în Maramureș, după moartea lui Bogdan I în anul 1367 preluarea domniei principatului a devenit prilej de luptă dinastică între cei doi nepoți ai acestuia (fii ai lui Ștefan), Petru (mezinul) și Ștefan (fiul cel mare). Petru a fost susținut de majoritatea românilor și de "provincialii unguri" (adică maramureșenii din Moldova), drept care și-a însușit domnia. În aceste condiții
Bătălia de la Codrii Plonini () [Corola-website/Science/332635_a_333964]
-
nepoata sa, regina Maria a II-a. Bunicul lui a domnit ca rege până în 1834 când Maria a II-a a fost restaurată. Copiii au fost numiți Prinț și Prințesă până în 1920 când căsătoria Prințului Miguel a fost declarată non dinastică. Ca și tatăl său, Francisco a urmat o carieră în armată și a servit într-un regiment în armata austro-ungară. În octombrie 1900, în timp ce era locotenent de husari, a fost pedepsit de către nașul său austriac împăratului Francisc Iosif, după ce l-
Francisco José de Braganza () [Corola-website/Science/332758_a_334087]
-
nepoata sa, regina Maria a II-a. Bunicul lui a domnit ca rege până în 1834 când Maria a II-a a fost restaurată. Copiii au fost numiți Prinț și Prințesă până în 1920 când căsătoria Prințului Miguel a fost declarată non dinastică. Ca și tatăl său, Miguel a urmat o carieră în armată și a servit într-un regiment de cavalerie saxon. La 16 septembrie 1900 Miguel se întorcea înapoi în oraș după ce a participat la o cina la o casă de la
Miguel Maria Maximiliano de Bragança () [Corola-website/Science/332757_a_334086]
-
lui soție au murit toți. Pentru a preveni ca Baden să fie moștenită de cumnatul său, regele Maximilian I Joseph al Bavariei, Marele Duce Karl (nepot al primului Mare Duce), a schimbat legea de succesiune acordând familiei Hochberg drepturi depline dinastice în Baden. Ei au devenit Prinți și Prințese de Baden la fel ca și frații lor vitregi mai mari. Drepturile lor de succesiune au fost consolidate atunci când Baden a adoptat o constituție în 1818, care a fost recunoscută de Bavaria
Louise Caroline de Hochberg () [Corola-website/Science/332810_a_334139]
-
ca șef al Casei imperiale. Totuși, în ultima ediție a Almanahului de la Gotha publicat de Justus Perthes în 1944 se declară că mariajul părinților lui Nicolae "nu a fost în conformitate cu legile casei", deși ediții anterioare l-au listat ca membru dinastic al casei imperiale. Prințul Nicolae a condus familia Romanov la înmormântarea de la Sankt Petersburg a ultimului împărat rus Nicolae al II-lea și a familiei sale, în iulie 1998. În calitate de șef al familiei a fost, de asemenea, prezent la reînhumarea
Nicolae Romanov, Prinț al Rusiei () [Corola-website/Science/333699_a_335028]
-
și într-adevăr, Joseon a avut originea în refuzul General Yi a ataca Chină, ca răspuns la raiduri de bandiți chinezi. La scurt timp după aderare sau, noul monarh trimis soli să informeze Curtea Ming la Nanjing că o schimbare dinastic a avut loc. Trimiși din Ryukyu Regatul au fost primite în 1392, 1394 și 1397. Siam trimis un reprezentant în 1393. În acest proces de stabilire a relațiilor externe nouă dinastie, a trimișilor au fost expediate în Japonia, caută restabilirea
Taejo de Joseon () [Corola-website/Science/333876_a_335205]
-
Ani. În 1775, când fiul ei a devenit major, ea s-a retras, nu înainte de a-l căsători cu Louisa de Hesse-Darmstadt, fiica cea mică a Landgrafului Ludovic al IX-lea de Hesse-Darmstadt. Căsătoria a fost în întregime în scop dinastic și a urmărit consolidarea ducatul de Saxa-Weimar în cadrul Sfântului Imperiu Roman. La Weimar veneau cei mai importanți muzicieni și scriitori ai timpului: Goethe, Herder, Lichtenberg. Pentru a reține aceste somități la curtea sa, ea le-a dat funcții oficiale: preceptori
Anna Amalia de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/334741_a_336070]
-
de a-și plăti numeroasele datorii, în 1782 Ernest a încercat să se căsătorească cu o prințesă din Casa de Holstein-Gottorp. Totuși, faptul că era al treilea fiu și unchiul unui moștenitor pe linie masculină a limitat șansele unei alianțe dinastice. Charlotte și-a sfătuit fratele să renunțe la căsătorie, zestrea prințesei în chestiune neputând să acopere datoriile lui. Ea a sperat că regele Christian al VII-lea al Danemarcei să acorde o zestre mai mare prințesei dar a concluzionat că
Ernest Gottlob de Mecklenburg () [Corola-website/Science/334859_a_336188]
-
îmbunătățit pentru țăranii ce au supraviețuit marii ciume. Restrângerea volumului resurselor disponibile era consecință a crizei. Capacitatea de acțiune a statelor s-a diminuat, iar conflictele pentru resurse s-au multiplicat atât în interiorul statelor, dar și între state, cauzând sincope dinastice și sincope politice. Epidemiile de ciumă loveau fără discriminare de statut orice om, fie că era rege, episcop sau negustori. Statele europene erau mai slabe în secolul XIV decât au fost în secolul anterior. De exemplu, Franța în 1300 era
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
urmat să fie înscăunat el drept despot, cu recunoașterea imperialilor, pe de altă parte. La 7 iunie 1683, împăratul Leopold l-a ridicat pe Brancovici la rangul de baron al regatului maghiar, diploma emisă cu acea ocazie recunoscându-i ascendența dinastică și exprimând așteptările mari pe care le avea imperiul de la el. În perioada petrecută în serviciul Țării Românești, Gheorghe Brancovici a fost membru în câteva solii diplomatice ale lui Șerban Cantacuzino, nefiind străin de politica sa externă. Trimis în 1688
Gheorghe Brancovici (cronicar) () [Corola-website/Science/333973_a_335302]
-
care a dus la regență), a lui Sultan, inamovibilul ministru al Apărării din 1962 până la moartea sa în octombrie 2011, apoi a lui Nayef, puternicul ministru de Interne la conducere din 1975 până în iunie 2012, au redus puterea acestei aripi dinastice. Noul prinț moștenitor Mohammed ben Nayef, ministru de Interne numit prinț moștenitor este un campion al luptei contra Al Qaeda și a provocat slăbirea rețelei teroriste în regat. Este singurul membru al familiei regale saudite care a fost vizat direct
Arabia Saudită. Lovitură de palat la Riad by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104375_a_105667]
-
devenit una dintre cele mai proeminent popoare creștine din Orientul Mijlociu, imperiul său pan-caucazian, întinzându-se la lungimea maximă a granițelor sale, de la Caucazul de Nord către Iranul de Nord și partea vestică a Anatoliei. În ciuda incidentelor repetate de certuri dinastice, regatul a continuat să prospere în timpul domniei lui Demetriu I (1125-1156), George al III-lea (1156-1184) și în special, în timpul domniei fiicei lui, Tamara (1184-1213). Odată cu moartea lui George al III-lea, dinastia s-a stins pe line bărbătească și
Regatul Georgiei () [Corola-website/Science/334533_a_335862]
-
și când frații morți nu au niciun moștenitor legitim. Acest sistem este în vigoare în Spania, Monaco și Tailanda, si a fost în vigoare în Portugalia și în Regatul Unit. "Fiica mea cea mare, Principesa Margareta, va fi succesorul meu dinastic și Șef al Casei Regale a României, după moartea mea. În cazul în care Națiunea română și Parlamentul României vor considera potrivită folosirea monarhiei că forma de guvernământ, solicit Parlamentului să renunțe la aplicarea Legii Salice, care nu corespunde nici
Linia de succesiune a Casei Regale a României. Legea Salică, abolită by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103178_a_104470]
-
în document se arată că „nicio persoană născută în principal ca membru al unei Case Regale sau Princiare străine nu poate intra în linia de succesiune a Casei Regale a României și nu se poate bucura de vreun alt privilegiu dinastic, fără excepție".
Linia de succesiune a Casei Regale a României. Legea Salică, abolită by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103178_a_104470]
-
de pe urma căreia au răsunat în țara întregă mai multe perechi de palme de două ori auguste și care dealtfel nu au fost niciodată date. Regele a refuzat stăruitor aprobarea sa, fără de care căsătoria nu putea avea nici un efect cu caracter dinastic. Printre motivele pe care le-ar fi dat e și acela ca nu cumva lumea să spună că își pregătește singur însuși calea pentru o căsătorie cu d-na Lupescu. În replică, Nicolae s-a slujit desigur și de cazul
Cum a stricat o femeie relațiile dintre Carol al II-lea și fratele său () [Corola-website/Journalistic/102406_a_103698]