4,704 matches
-
face cu materializarea unui moment de grație, care nu se mai restrânge la teritoriul verosimilului, ci se situează în punctul de interferență al imaginației, emoției și gândirii, (...) experimentând complexitatea realului ca pe un continuum 283. Distincția dintre aceste două modalități discursive - deși depășește vechea dihotomie artă/non-artă - poate părea abuzivă întrucât se dovedește tributară unui concept destul de restrictiv de poezie. Însă, în practica poetică, Deidier nu rămâne, nici pe departe, prizonierul acestei viziuni simplificatoare, mizând mai curând pe „dialogul” genurilor, ca
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Am fi tentați să concluzionăm că, dintre categoriile tradiționale, aceste texte par a se apropia cel mai mult de poemul în proză. Însă dacă luăm în calcul și împrejurarea că notațiilor propriu-zise li se adaugă citate decupate din alte universuri discursive (fie că e vorba de romane, jurnale, dicționare sau lyrics-uri de muzică ușoară), asamblate și combinate după o tehnică a bricolajului, ne dăm seama că ne aflăm în fața unor texte inclasabile, ce depun mărturie despre „noua funcție perversă” a taxinomiilor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
DiMaggio și Powell (1983) și Meyer și Scott (1991) definesc diferit conceptele Înrudite de „câmpuri organizaționale” și respectiv „sectoare sociale”. Analiza acestor diferențe va face obiectul unui capitol separat. Termenul apaține lui V. Mihăilescu (2004) și se referă la legitimarea discursivă a schimbărilor instituționale astfel Încât acestea să devină legitime, să capete sens și să fie acceptabile de către populație. În sensul de spații ordonate, ce prezintă o anumită ordine socială stabilă, rezultantă a asumării de roluri. Factorii de producție conform teorie neoclasice
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În fond, decît prin alte abstracțiuni. „Corporal” Înseamnă, aici, personificare, atribuirea de Însușiri morale abstracte unor noțiuni, concepte. Asta nu Înseamnă că poemele sînt fără valoare. Dimpotrivă, poemele se rețin mai ușor prin caracterul sentențios și muzical al versului. Versuri discursive: discursul liric se are pe sine ca obiect. Retorica elimină imaginația materială. În poem se instalează un climat de uscăciune și gravitate, alternat (În Satire, fabule) cu acela al bonomiei și sarcasmului. Fantezia se pune În slujba unei idei și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Lumea stă pe o schimbare, toate trec și mor și cher...” La originea acestei prăbușiri universale se află o iubire neîmpărtășită. Ea zdruncină temeliile lumii și precipită omul spre un „noian de cufundare, de mormînt Întunecat”... . Cele trei lungi poeme discursive: Jaloba mea, Scrisoarea către Zulnia și Amoriul din prieteșug, la care am putea adăuga și un alt poem dinafară temei erotice (Moartea părintelui dumisale Vornicului Costache Conachi la 1803, Mart În 7), pun În chip mai direct În fața omului, ființă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
binevoitoare, să-i scape asimetria așa zicănd metodologică pe care tocmai am comis-o: banii au fost trecuți prin pulbere de folclor, iar dorințele prin pretinsul pesmet al teoriei... Dar e un artificiu al zigzagului, adică al lipsei de unitate discursivă pe care intenționat mi-am asumat-o, căci acum am de gănd să fac un salt... metafizic! Dorințele personajului din Filantropica îl aruncă din zona gri a societății (zona aceea unde supraviețuiesc vrăbiile) în zona mefistofelică a existenței. Mefisto are
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
centrală în dezbaterile interne disciplinei, oricare ar fi matricele teoretice reținute, trebuie să reperăm rapid noile ocurențe ale "tematicii culturale". Aceasta, după ce s-a focalizat în anii nouăzeci asupra întreprinderii, s-a extins spre piață, cu toate reluările și repetările discursive care sunt puse astfel în scenă. Seducția exercitată de noțiunea de "cultură" în calitate de cheie pentru explicarea fenomenelor din întreprindere și a câmpurilor economice în care se situează este astăzi puternică: ea își găsește cadrul generator în mișcarea de implantare a
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de asemenea, repetat, că ideea prezenței unei „sacralități irecognoscibile În realitatea profană este ceea ce conferă unitate prozelor sale realiste și fantastice, dar și cercetărilor de istoria religiilor. Scriitorul ține atât de mult la teoria aceasta Încât o formulează În termeni discursivi chiar și printr-un personaj Ivan, În nuvela cu același nume: „Spiritul e Întotdeauna camuflat În Materie”. „ Dumnezeul, spiritul suprem” e „capturat, Închis În Materie, orbit, alienat, ignorându-și propria lui identitate (...). Și asta suntem și noi, noi toți ... nu
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
judecată rămâne. În filozofie, moraliștii francezi, Nietzsche, Cioran rămân toți la nivelul judecății, chiar dacă e vorba de o judecată grandioasă. Or, în cultură, totul e să nu rămâi la nivelul judecății, ci să faci saltul în syn-logismos, în judecata înlănțuită, discursivă și constructivă. În formele ei reușite, cultura este silogism, raționament, și în cele mai reușite, silogism ridicat la idee unică, concept. Heidegger, de pildă, nu a ajuns la concept, dar ce splendid silogism este în el! Și vă spun toate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vorbiți, astăzi Andrei, mâine Gabi, despre cartea pe care o aveți în față", ne spune Noica în timpul plimbării. Cartea pe care și-o vede Andrei după Pitoresc și melancolie este una despre tipul de gândire artistică, ca distinctă de gândirea discursivă de tip speculativ sau științific. "Cel mai bine îi simt titlul în germană: Das bildnerische Denken. Mărturisesc că în mai tot ce am scris am plecat de la experiențe nemijlocite, nu de la idei sau cărți. La mine este vorba mereu despre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dificultate a dialogului cu artiștii; felul cum se naște și cum e formulată ideea la ei este complet diferit în raport cu gândirea speculativă. Ar fi însă greșit să expediezi problema acestui tip de gândire, declarînd-o haotică, numai pentru că înfrînge regulile logicii discursive. De fapt, mulți dintre artiști au sonde și intuiții neînchipuite, pe care nu le poți obține pe calea rațiunii obișnuite. Deci de la nevoia de a face posibil acest dialog ajung să caut o rezolvare în plan cultural, livresc. Sigur că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
artistic. Și m-am gândit să mă opresc asupra a trei momente: Goethe, care mă servește cel mai bine, apoi Leonardo și, din secolul nostru, Klee. Cu toți aceștia intru, vrând-nevrând, în problema cunoașterii inspirate, ca tip distinct față de cunoașterea discursivă. Intru apoi într-o cunoaștere care se realizează în act: a afla făcând, nu meditând. În faptul de a face se instalează un raport misterios cu adevărul însuși: explicația este înlocuită aici cu expresia. În faza actuală, care nu e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
obiectul, când sever cu măsură, demn chiar și în slăbiciune, lăsând să se înțeleagă că afecțiunea mea stă la pândă, dar că nu se poate manifesta decât cu temei și în momente privilegiate. Intuiam, oricum, că nu pe o cale discursivă urma să-mi dobândesc un chip: un scurt speech de întîmpinare care ar fi pus lucrurile la punct, o explicație "ca între bărbați" era o pură utopie. Eram perfect conștient că, la cei 9 ani ai lui, trebuia să-mi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a lui Noica. Iar acest legământ se bazează pe o credință simplă: nu există idee care să poată pătrunde în lume neajutată de un coup d'envoi afectiv; nu există sentiment care să se poată impune fără prestigiul unei hermeneutici discursive. ( Din această credință s-au născut în fond și toate paginile acestea. Iar Sorin va ști să respecte atât de bine legământul, încît nici cel mai iscusit ochi nu va putea descoperi vreodată cusătura care face să stea laolaltă povestea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atacă pe reflectiviști, repro-șîndu-le că nu au un program de cercetare empirică (lăsînd la o parte studiile în mod vizibil mai empirice care vor fi publicate mai tîrziu). Cei mai criticați au fost poststruc-turaliștii. Principalele lor referințe empirice sînt practicile discursive. Într-adevăr, constructiviștii și poststructuraliștii s-au concentrat multă vreme asupra elucidării modului în care discursurile din disciplina relațiilor interaționale au constituit felul în care noi ne concepem și ne discutăm domeniul de cercetare și activitatea. Aceasta este, desigur, o
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
profesioniste ale politicii. Însă există și politiciene pentru care talk-show-ul este un mediu de exprimare propice, indiferent de atitudinea și intențiile moderatorului. Problema este că, în astfel de cazuri, invitatele talk-show-urilor se promovează strict pe ele însele, folosind un arsenal discursiv bazat pe asertivitate și profesionalism, dar nu reușesc să promoveze o agendă politică afirmativă pentru femeile din România. În măsura în care aceste politiciene vor îmbrățișa o astfel de agendă, influența lor politică și a colegelor lor ar putea crește considerabil, schimbând în
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
devine cea mai limbută dintre pelerini. Rostește cel mai amplu prolog, cu tentă vădit autobiografică, 488 Ibidem. (trad. n.) 489 Ibidem. (trad. n.) 490 Carolyn P. Collette, art. cit., pp. 149 150. 491 Ibidem, pp. 141-142. 132 iar tehnica ei discursivă este remarcată de ceilalți tovarăși de călătorie. Stareța laudă în povestirea ei puritatea și evlavia unui copil care învață un cântec religios și va fi convertit într-un martir. Târgoveața își descrie violența verbală față de soții ei, dezbate întrebările care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
devine cea mai limbută dintre pelerini. Rostește cel mai amplu prolog, cu tentă vădit autobiografică, 488 Ibidem. (trad. n.) 489 Ibidem. (trad. n.) 490 Carolyn P. Collette, art. cit., pp. 149 150. 491 Ibidem, pp. 141-142. 132 iar tehnica ei discursivă este remarcată de ceilalți tovarăși de călătorie. Stareța laudă în povestirea ei puritatea și evlavia unui copil care învață un cântec religios și va fi convertit într-un martir. Târgoveața își descrie violența verbală față de soții ei, dezbate întrebările care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
presupunerea că termenul femei denotă o identitate comună. Acesta nu este exhaustiv, în ciuda faptului că o persoană nu transcende particularitățile genului; „nu este întotdeauna constituit coerent sau uniform în diferite contexte istorice; el se intersectează cu alte moduri indentitare constituite discursiv - rasiale, de clasă, etnice, sexuale sau regionale” (xe "Butler"Butler, 2000, pp. 15-16). Așadar, având în vedere că nu există un subiect clar și unitar al feminismului, nuse pot identifica interese politice comune ale femeilor, reprezentarea politică fiind periclitată, deoarece
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
strategiile feministe să fie reconsiderate în cadrul statului poststructuralist. Autoarele consideră că accentul trebuie să cadă nu pe cum pot fi cel mai adecvat reprezentate interesele femeilor, ci pe procesul prin care ele sunt constituite. Pentru poststructuraliști, preocuparea o constituie „câmpurile discursive în care realitatea socială și identitățile individuale și de grup sunt constituite”, iar „lumea reală” și „interesele” sunt departe de a fi noțiuni clare (xe "Pringle"Pringle, xe "Watson"Watson, 1992, p. 64). Din abordările teoretice prezentate reiese o reconsiderare
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
apela la oconcepție esențialistă a „femeii”, la o identitate de gen sau la interese pe care le au în comun toate femeile. Acestea, deși resping noțiunea de identitate, consideră că, totuși, femeile au ceva în comun, și anume „o marginalitate discursivă”, în sensul că ceea ce se cunoaște despre femei până acum a fost construit în relație cu bărbații, având la bază unul dintre principiile: „similar cu”, „diferit de”, „complementar”1. Acest discurs falocentric face ca „femeile și interesele lor să poată
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
Pringle"Pringle, xe "Watson"Watson, 1992, p. 69). Rosemary xe "Pringle"Pringle și Sophie xe "Watson"Watson propun o politică parțial „cameleonică”, în cadrul căreia nu trebuie urmărită unitatea, ci alianțele, în baza respectului pentru diferențe. Consider că această formulă, „marginalitate discursivă”, propusă de autoare, este tot un mod de a atrage atenția asupra diferențelor, însă într-o formulă elaborată/complicată din punct de vedere teoretic, în cadrul căreia, în manieră lacaniană, totul este discurs, dar nu unul oarecare, ci falogocentric. Interesant este
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
pentru anumite femei, suma respectivă reprezintă satisfacerea unei nevoi materiale în condițiile în care acestea câștigă mai puțin decât le oferă indemnizația. Modul în care interesele sunt formulate, de către femei, de organizații politice, variază și poate fi influențat politic sau discursiv. Interesele de gen pot fi privite printr-o lentilă liberală, care pune accentul pe autonomia femeilor, sau printr-una social-democrată, mai apropiată de politicile protective. Eu consider că diferite probleme trebuie abordate contextual, respectiv utilizând anumite politici. De pildă, pentru
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
anchete, polemici cu asociații ("Bine, domnilor colegi, să presupunem că după o filmare cineva a dat o friptură. 500 de lei. E afacere?"), turism ecumenic, personalități invitate (de la Mircea Snegur la Jonathan Scheele și gimnasta Andreea Răducan).... Dincolo de inevitabila factologie discursivă, volumul dă seama, cu asupra de măsură, despre un substanțial efort, despre o fertilă "punere în pagină" a Vasluiului (cu oamenii și problemele lor), purtând semnătura lui Dumitru V. Marin, personalitate sobră, pasionată, inspirată. (Ziarul "Lumina", Iași, marți 11.12
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
unei scrieri (jurnalul intim) dedicată aproape exclusiv cunoașterii sinelui. Autoportret și enciclopedie Michel Beaujour constată că autoportretul epuizează de la bun Început „limitele euristice ale metaforei picturale”18 și proclamă unicitatea formulei autobiografice. El vorbește chiar de „izolarea autoportretului În economia discursivă a culturii noastre”19, ceea ce constituie, totuși, o exagerare. În realitate, autoportretul este o formulă privilegiată, o sumă, un țel și un circuit textual În care energia psihică a autorului Își dobândește o identitate. Dacă portretul literar are Întotdeauna un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]