1,136 matches
-
similar proiectelor mai mult sau mai puțin încununate de succes ale lui Galton și ale experimentaliștilor germani). Metoda lui era relativ simplă, însă, fiind prea complexă, creativitatea implică mentalități și nu se manifestă conform performanțelor educaționale abordate unilateral. Teza de disertație a lui Catherine Cox (coordonată de Terman) prezintă un studiu care dezvoltă meotda lui Terman (1917) de estimare a coeficientului de inteligență identificat de Galton la un eșantion din populație cu performanțe excepționale între anii 1450 și 1850. Însă rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Freiburg și Pisa, și axate pe limbi romanice, filologie clasică și istorie, H., discipol al romanistului Hugo Friedrich, și-a susținut în anul 1955, la Freiburg, teza de doctorat despre un tratat al lui Francesco Petrarca, De remediis utriusque fortunae (disertația a apărut sub titlul Fortuna und Virtus. Eine Studie zu Petrarcas Lebensweisheit, 1958). Își începe cariera didactică la Universitatea din Marburg (1956-1963). După un intermezzo la Universitatea Tehnică din Berlin (1964), revine la Marburg ca profesor de filologie romanică, stabilindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
istoria artei și arheologia la München și Berlin (1893-1896), unde predau mari autorități, ca Ernst Curtius și Adolf Furtwängler. În vacanțe vizitează muzee din toată Europa. Devine doctor în filosofie, specialitatea istoria artei, în 1896, la Universitatea din München, cu disertația Simon Vonet, Hofmaler Ludwigs XIII. La Berlin, în același an, este numit asistent benevol pe lângă Direcția Generală a Muzeelor Regale, având o valoroasă recomandare de a lucra în muzeografie. Tot acum audiază cursuri la Școala de Arte Frumoase din Paris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
ani că, fiind „foarte tânăr, resimte irezistibila chemare a Orientului”. Irezistibilă avea să fie și biografia sa asiatică. În jurul datei la care tânărul spițer Honigberger ajunge În București, și despre care nu avem decât amănunte vagi, doi doctori români susținuseră disertații doctorale medicale: Ioan Serafim 4, la Paris, și Teodosie Gheorghiade, la Halle, ambele publicate În 1815, având o evidentă legătură cu molima bucureșteană de ciumă din 1813-1814, de care Honigberger nu avea cum să nu afle. De aceea putem identifica
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și apoi doctor la Cluj, este autorul unei lucrări latine cuprinzând elemente ale chimiei metalurgice (Cluj, 1794) În care se arată un prim difuzor și apărător al ideilor lui Lavoisier În Transilvania 1. Luând mai demult ca exemplu 23 de disertații doctorale de științe naturale susținute la Uppsala În primul rând sub direcția lui Linné, pe parcursul altor patruzeci de ani (1728-1767), am putut evidenția cercetările lui Alexandr Karamiscev (1762) asupra florei asiatice, care au fost anticipate de altfel de unele observații
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Conspect asupra literaturei române și scriitorilor ei de la început și până astăzi în ordine cronologică, I-II, Tipografia Națională C.N. Rădulescu, București, 1875-1876. Popescu, George, Dimitriu Bolintineanu, viața și operile sale, Noua Tipografie a Laboratorilor Români, București, 1876. Popp, Vasilie, Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor până la vremile noastre (1838), ediție îngrijită de Eva Mârza și Iacob Mârza, Dacia, Cluj-Napoca, 1995. Pumnul, Aron, Lepturariu rumânesc, I-IV, Editura Cărților Școlare, Viena, 1862-1865. Radu Năsturel (Aron
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Despre autori" (1840), în Ivașcu, Din istoria teoriei și a criticii literare românești, p. 294; Asachi, "Omul literat", p. 286; G. Barițiu, "Cărți, cititori" (1843), în Ivașcu, Din istoria teoriei și a criticii literare românești, p. 320. 37 Vasilie Popp, Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor până la vremile noastre (1838), ediție îngrijită de Eva Mârza și Iacob Mârza, Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p. 111. 38 Cezar Bolliac, "Către scriitorii noștri" (1844), în Ivașcu, Din istoria teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în Italia / 255 Capitolul 17. Dincolo de nihilism? / 279 Bibliografie / 289 Indice de nume / 321 Cuvânt-înainte Franz Brentano a jucat un rol decisiv în constituirea mișcării fenomenologice prin două dintre scrierile lui timpurii: Psihologia din punct de vedere empiric (1874) și disertația Despre multipla semnificație a ființei la Aristotel (1862). În prima lucrare Brentano a reintrodus teoria intenționalității în filozofia contemporană într-un mod care leagă teoriile intenționalității ale celor mai importanți elevi ai lui: Twardowski, Meinong și, îndeosebi, Husserl, de problematica
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Twardowski, Meinong și, îndeosebi, Husserl, de problematica scolastică a termenului "intenție", ca și de modul în care poate fi interpretată prin intermediul ei teoria aristotelică a cunoașterii sensibile. Pe de altă parte, problema sensurilor multiple ale termenului a fi abordată în disertație a avut o importanță hotărâtoare în constituirea interogației heideggeriene asupra ființei, fapt menționat în mod repetat de Heidegger în scrierile lui autobiografice. În ceea ce privește receptarea acestor scrieri, trebuie spus că în timp ce intenționalitatea și, în genere, psihologia brentaniană au fost cercetate constant
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
tratată de Brentano în prima lui scriere a fost analizată exclusiv de către cercetătorii interesați de geneza gândirii heideggeriene. Franco Volpi (4. 10. 1952-14. 04. 2009) a fost principalul promotor în ultimele patru decenii al acestei direcții hermeneutico-fenomenologice de receptare a disertației brentaniene și a gândirii heideggeriene. Într-o serie de studii și cărți scrise în italiană, germană și franceză începând din 1976, el a pus în lumină faptul că pentru a înțelege în mod adecvat viziunea heideggeriană asupra ființei ea nu
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în italiană, germană și franceză începând din 1976, el a pus în lumină faptul că pentru a înțelege în mod adecvat viziunea heideggeriană asupra ființei ea nu trebuie interpretată direct din perspectiva filozofiei aristotelice, ci trebuie luată în considerare problematica disertației brentaniene, ca și modul în care a fost ea receptată de Heidegger. Alături de problema metafizică a polisemiei ființei, un alt aspect al filozofiei aristotelice căruia Franco Volpi i-a acordat o atenție deosebită a fost filozofia practică, disciplină tratată de
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
lui Justine", evident pentru a scăpa de cenzură. În realitate, Sade mai era încă în viață, și avea să mai trăiască aproape douăzeci de ani. În cele șapte dialoguri care alcătuiesc opera și în care se succed scene lubrice și disertații filozofice care expun gândirea lui Sade, protagonistul nesupus și libertin, Dolmancé, în a cărui figură este recognoscibil autorul, se dedică educației sexuale a tinerei Eugénie, din însărcinarea impudicei doamne de Saint-Ange. Pe lângă faptul că este inițiată în toate transformările, capriciile
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
intrarea: "Nichilismo", vol. XI, 1981, col. 423-424. Baudrillard, J., La Transparence du Mal, Galilée, Paris, 1990. L'illusione de la fin ou La grève des événements, Galilée, Paris, 1992. Baum, G., Vernunft und Erkenntnis. Die Philosophie F.H. Jacobis, Bouvier, Bonn, 1969 (disertație, Mainz 1966). Beck, U., Gegengifte. Die unorganisierte Verantwortlichkeit, Suhrkamp, Frankfurt a. M., 1988. Benz, E., Westlicher und östlicher Nihilismus in christlicher Sicht, Evangelischer Verlagswerk, Stuttgart s. a. [1948]. "Franz von Baader und der abendländlische Nihilismus", în Archiv für Philosophie, 3, 1949, pp.
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Fichte, Gesamtausgabe der Bayerishen Akademie der Wissenschaften, R. Lauth, H. Jacobs și H. Gliwitzky (ed.), Frommann-Holzboog, Stuttgart/Bad Cannstatt, 1962 ss., vol. III, tom III, pp. 222-281. 24 G. Baum, Vernunft und Erkenntnis. Die Philosophie F.H. Jacobis, Bouvier, Bonn, 1969 (disertație, Mainz 1966). 25 Cf. O. Pöggeler, în Arendt, D. (ed.), Der Nihilismus als Phänomen der Geistesgeschichte in der wissenschaftlichen Diskussion unseres Jahrhunderts, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1974, p. 335 ș.urm.; Riedel, op. cit., p. 380. 26 F. Schlegel, , Philosophische Vorlesungen aus
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a) Cel de al patrulea termen pe care-l analizăm este acela de "mit", care în Poetica lui Aristotel apare cu sensul de intrigă, structură narativă, "fabulație". Antonimul si contrapunctul lui este logos. "Mitul" este narațiunea, povestirea ca gen opus disertației dialectice, expunerii ; el reprezintă, de asemenea, exprimarea irațională sau intuitivă în contrast cu exprimarea filozofică sistematică : mit este tragedia lui Eschil în comparație cu dialectica lui Socrate. *15 Mitul", un termen îndrăgit de critica modernă, este asociat cu o importantă sferă de gândire, care
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Comedie a lui Dante si Paradisul pierdut al lui Milton sunt potrivite a fi supuse, cu titlu experimental, unei analize formaliste. Croce, refuzând să considere Divina Comedie drept un poem o reduce la o serie de pasaje lirice întrerupte de disertații pseudoștiințifice. în ochii lui atât formula "poem lung", cât si formula "poem filozofic" sunt contradictorii. Estetismul generației trecute, așa cum îl găsim exprimat de un scriitor ca Logan Pearsail Smith, consideră Paradisul pierdut ca un amestec de teologie demodată și de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Ele adoptă o concepție atomistă despre opera literară, apreciind caracterul poetic relativ al materialelor ei componente, nu caracterul poetic al operei în ansamblul ei, si aceasta poate subordona scopurilor ei numeroase elemente care, desprinse din context, n-ar fi decât disertații abstracte. Și Dante și Milton au scris atât tratate cât și poeme, fără să le confunde pe unele cu celelalte. Milton, gânditor independent în teologie, a scris disertația De doctrina Christiana cam în perioada în care a compus Paradisul pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
scopurilor ei numeroase elemente care, desprinse din context, n-ar fi decât disertații abstracte. Și Dante și Milton au scris atât tratate cât și poeme, fără să le confunde pe unele cu celelalte. Milton, gânditor independent în teologie, a scris disertația De doctrina Christiana cam în perioada în care a compus Paradisul pierdut. Oricum am defini natura acestui poem (epopee, epopee creștină sau poem epic-filozofic) și în duda intenției lui declarate de "a arate înțelepciunea căilor Domnului", el urmărea un scop
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în vid. Se poate ține un curs despre simulacre și se poate povesti despre pielița jupuită de pe lucruri, despre atomii care plutesc în vid, apoi constituie și reconstituie forma din care s-au desprins, suntem liberi, bineînțeles, să ținem o disertație despre cartea de identitate a unui atom, cea a agregărilor sale cu alte particule indivizibile, iar unii se pricep să gloseze asupra itinerarului acestor înlănțuiri de atomi până când ajung la ochi, la nas, la gură, la urechi, la pori și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dispenseze astfel de o analiză, de o critică și de un real efort de reflecție asupra unui corpus căruia îi refuză până și dreptul de a fi așa ceva. Pe scena socratică se joacă o piesă la fel de serioasă ca în tratate, disertații, expuneri și alte forme recunoscute în cadrul profesiei... 5 Proxenet al înțelepciunii? Banii, iată primul casus belli! Pentru că, asemenea sofiștilor, contemporanii săi, Aristip lua bani pentru lecțiile sale... Ceea ce un platonician n-ar fi putut suporta, întrucât Socrate, figura lor emblematică
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de mult timp disertând asupra unor digresiuni inutile pentru avansarea unei reflecții asupra subiectului. Atâtea pagini despre ceea ce este asemănător și neasemănător, finit și infinit, limitat și nelimitat, atâtea digresiuni asupra intervalelor și a gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii de genul întâi, al doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de înțeles tăcerea lui Protarh, care asistă la un curs emfatic, sub forma unei demonstrații de putere
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Portic, lângă teatru, pe locul vechii agore, din câte se pare. 2 Peripateticianul epicurian. Conform tradiției, Aristotel se plimba cu discipolii săi în timp ce le dădea lecții, de unde și numele școlii peripateticiene. Preocupate mai degrabă de reputația lor decât atrase de disertația asupra marilor virtuți, femeile din grup vor fi denumite elevele Stagiritului, din cauza preferinței lor de a bate trotuarele. Ne imaginăm acel zid ca pe o ocazie de a reactiva gustul pentru mersul pe jos al adepților Liceului, dar și de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
art. cit., pp. 27-28). 253 Ioan C. Filitti, "Penitenciarele române de la 1828 la 1834. Ocupația rusească și Regulamentul Organic", în Revista de Drept Penal și Știință Penitenciară, București, 1936, p. 14. 254 Constantin Moroiu, profesor de drept la Sf. Sava, "Disertație pentru îndreptarea pușcăriei din București" (1833), în Ovid Stănciulescu, Cercetări asupra regimului penitenciar roman din veacul al XIX-lea, Tipografia Fondul Cărților Funduare, Cluj, 1933. 255 Anastasie Panu, "Dispoziții privitoare de închisorile publice în Moldova" (1855), ibidem. 256 Michel Foucault
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
muncă (Einarsen, Skogstad); studii de caz privind diagnoza victimelor mobbing-ului (Groeblinghoff, Becker); conținutul și dezvoltarea mobbing-ului la locul de muncă (Leymann); statistici asupra victimelor mobbing-ului care sunt pacienți în clinicile din Suedia (Leymann, Gustafsson); mobbing-ul și starea de bine - prima disertație asupra mobbing-ului (Niedl); sursele mobbing-ului (Vartia); cercetări asupra mobbing-ului în Germania (Zapf, Leymann) etc. Și mai recent, în 2001, Zapf și Einarsen, în același European Journal of Work and Organizational Psychology (nr. 4), au publicat un studiu în care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
despre cărți și chiar cele metodice nu sînt cercetări propriu-zise, chiar dacă sînt redactate cu rigoare didactică și chiar acribie științifică. De asemenea, nu reprezintă cercetări conferințele, îndrumarele metodice ori recenziile sau studiile critice despre cercetările propriu-zise. Nici măcar lucrările de licență, disertațiile de masterat și chiar lucrările de doctorat nu sînt cercetări științifice dacă se mărginesc la prezentarea, oricît de ingenioasă, a unor aspecte deja cunoscute despre tema abordată. Acestea pot fi strălucite sinteze, chiar sinteze critice - utile, desigur, evoluției cunoașterii într-
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]