912 matches
-
libertini; cei cu o avere modestă au ales fie roba, fie spada; iar cei săraci s-au aruncat cu entuziasm În marile cuvinte și-n acțiuni fără de scop”. Dar dacă refuzai aceste căi? Dacă alegeai să fii altfel? Iată de ce disidența propusă de modelul dandy a prins la toți, dincolo de clase, dincolo de vârste, ca o speranță, ca o salvare. Primul semn al revigorării dandysmului Îl reprezintă cluburile, cu frenetica lor viață de zi și de noapte. În ciuda ironiilor și scepticismului celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ce are loc în sânul acestor venerabile partide. Tinerii progresiști și regeneratori înțeleg că momentul istoric îi depășește, iar pentru că structura politică sau conducerea partidelor din care fac parte nu îngăduie o readaptare în conformitate cu cerințele ceasului, ei trec fățiș în disidență. Joîo Franco rupe unitatea partidului regenerator, în 1901, creând grupul regenerator-liberal. José de Alpoim părăsește partidul progresist în 1905, dând naștere unei noi grupări: progresiști disidenți. Cel dintâi se orientează către o politică de autoritate, care sfârșește în dictatură; celălalt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai grele ale țării. Dar Joîo Franco, fără voia lui, slujește revoluția, parodiindu-i tehnica, formulele și mistica. Este cea mai evidentă confirmare a necesității abolirii ordinii vechi și a instaurării unei ordini noi, revoluționare și paradisiace. José Alpoim, șeful disidenței progresiste, era un ambițios care credea că totul i se cuvine. Nu era lipsit de geniu, dar nu se putea concentra: scria zilnic un articol la ziar și cincizeci de scrisori, se agita pe culoarele Parlamentului, ținea admirabile discursuri, făcea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
comunismul rămîne mai mult un fond de asigurări și polițe, un capital de legitimare actuală. Chiar dacă nu au fost neapărat eroi, toți au dat (sau dau acum...) o dovadă sau alta de eroism „anti-comunist”, fie că a fost vorba de disidența socialismului cu chip uman, fie de aceea a liberalismului cu chip voalat. Istoria nescrisă a comunismului a fost - și mai este încă - revendicată astfel de vechea nomenclatură comunistă de rangul doi, pe de o parte, și de noua nomenclatură de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
diplomaților e să neantizeze linia dintre adevăr și minciună. Politica este zona disponibilității la obediență. Există oameni politici care țin să ne asigure că nu mai există nici o salvare. Ce-ar putea să facă oaia cu libertatea? Multe gesturi de disidență se sleiesc prin sertarele vremii. Reprezentanții răspund de caratele națiunii. În orice dictator se ascunde un Ludovic al XV-lea dornic să lase urmașilor drept moștenire potopul. Pentru popoarele necoapte, libertatea deplină poate fi un risc. Ori o pedeapsă. Când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În anii ’80 subversivă, doar trăiam vremuri În care printr-o simplă expirație ți se părea că scoți aburi clandestini, Însă dacă ar susține cineva astăzi, la doisprezece ani de la răscoală, că un cenaclu era o formă de curaj, luptă, disidență, ar exagera. Era o formă de viață a unei tinereți literare, identică cu aceea a unui trilobit. Ori iguană, cactus, peștișor de aur fără puteri miraculoase. Un exercițiu de expresie, o frondă inofensivă, fiindcă nimeni nu inventa versuri cu portret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de muncă. Disciplinar. Cu litera i! Nu te mai angajează nimeni nicăieri". La ancheta securității am rezistat; nu și la presiunile șefului revistei: Leandru Diță-Lerești. În treacăt fie zis, după eveniment '89, cineva a vrut să facă un caz de disidență din greșeala aia. N-am acceptat. Dar antecedente politice aveam. Sau "zgaibe la dosar". Volumul de debut fusese bubuit de "Scînteia". Afirmam acolo că "reforma" din '48 a produs o ruptură în cultura română. La revistă, evitam sa propun spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
au fost recuperați repede. Brucan e mai reversibil decît un impermeabil. Execută direcționarea NATO, după ce indicase Pactul de la Varșovia; Gogu Rădulescu e alintat în rememorări "Moșu"; Ștefan Andrei își publică fotografiile stîngoase mișcate spre dreapta. Generația lui Șichy aude despre disidența lui Jebeleanu. Cică scriitorii "în defect" se așezau la "masa lui Jebe", mîncau mîncarea lui și-i cereau să le rezolve cîte ceva. Dar de ce se rezolvau (sau nu) problemele la masa lui Jebe, în patul lui Moșu', în cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
protestatarilor din est, iar intelectualitatea vestică observă că socialismul dorit de ei este o enciclopedie de minciuni. Se combate socialismul pentru că „minte când promite și terorizează când ajunge la putere.” Soljenițîn este socotit un Dante al vremurilor noastre. Se adaugă disidența lui Paul Goma și a lui Nicolae Breban, internat la psihiatrie după revenirea în România. În timp ce Eugen Ionescu este primit membru al Academiei Franței, Mircea Eliade refuză ostentativ să devină membru al Academiei Române. Posturile de radio Europa Liberă și Vocea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de "dezgheț" și... "coexistență pașnică"; era vorba de Uniunea Sovietică. Ca urmare, zona balcanică, sub influența sovietică, devine brusc mai interesantă și în perspectiva smulgerii vreunei "piese" din blocul sovietic. Că lucrurile stau așa există mărturii multiple ale încurajării oricărei disidențe, a oricărei "fisuri în monolit", după expresia inspirată a unui cercetător american al fenomenului totalitar 22. Comportamentul administrațiilor americane are ceva înrudit cu esența reproșului adresat englezilor de Giuseppe Mazzini, pe la 1855, că nu ajută Balcania, popoarele balcanice, pe balcanici
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Towarzystwo Demokratyczne Polskie - constituită în 1832 și înlocuită în 1865 cu „Societatea democratică”, în frunte cu generalul Ludwik Mieroslawski) și partida aristocratică formau cele două mari grupări ce-și disputau conducerea exclusivă a emigrației. În sânul lor, personalități, curente și disidențe subminau impunerea unității de vedere și acțiune. Tabloul se complică dacă luăm în considerare intrarea în arena politică, în anumite împrejurări, a reprezentanților polonezi „oficiali” în țările copartajante. De pildă, în februarie 1849, deputații polonezi din Prusia alcătuiseră o fracțiune
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Cu cît România va contribui mai mult la această victorie, cu atît va fi mare și socialistă în același timp, ceea ce reprezintă esența existenței sale, așa cum au dorit-o echipele conducătoare. Cu alte cuvinte, ne-alinierea României nu este nici disidență și nici trădare, relevînd performanța inerentă oricărei afirmări identitare. Primele gesturi de nemulțumire ale Bucureștiului se manifestă în discordia generată de politica lui Hrușciov în cadrul CAER: Bucureștiul consideră că diviziunea internațională a muncii concepută de Moscova este dezavantajoasă. Conflictul începe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
curente au slabe ecouri în România: cine vine din Vest este supus unei propagande interne care se străduie să descrie în culori sumbre societățile occidentale, cine vine din URSS cînd chiar putea fi vorba de un vînt de libertate din partea disidenței ruse este suspect. Tradiția liberală din România este slabă: ea a fost strivită începînd din anii '30. În sfîrșit, intelectualii nu sînt insensibili la formele naționalismului care cosmetizează totalitarismul dîndu-i caracteristici mai familiare, jucîndu-se cu memoria și subliniind un specific
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
intelectuali de origine aristocrată și burgheză s-au raliat pentru a-și păstra pozițiile și și-au adaptat propriul patriotism de autolegitimare la imperativele puterii. Renunțînd la spiritul critic, ei vor intra în Academie. Ruptura din anii '70 dintre mediile disidenței care sînt stimate în Vest și elitele compromisului intern care sînt disprețuite antrenează o supralicitare a comportamentelor de adeziune: jumătățile de măsură sînt imposibile. Propaganda din interior se amplifică împotriva atacurilor din afară. Puterea jubilează în mod perfid: moștenitorii patrioți
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
antidefetism și creează o imagine identitară în opoziție cu mizeriile subliniate de observatorii comitetului Helsinki ai Ligii Drepturilor Omului... În timp ce disidenții explică de ce se pleacă din România, protocroniștii înscenează o Românie luminoasă. Protocronismul este un fel de răspuns la o disidență care crește atît în discursul oficial prometeic, cît și în tradiția naționalismelor tradiționaliste dintre cele două războaie. Paul Goma explică: "în România, un pașaport are o valoare infinit mai mare decît un serviciu bun, decît un automobil, decît o vilă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
aceea. Totuși, reflecția încrucișată între Est și Vest, militantismul care susține rolul normativ al CSCE creează, puțin cîte puțin, o cultură romantică democratică ce mizează în același timp pe om și pe națiuni. Comitetele de susținere a luptelor individuale ale disidențelor au instituit o obișnuință a amestecului, fapt care irită puterile, dar asigură pe candidații la opoziție. Mai mult, dacă apartenențele sociale și ideologice diferă profund între disidența democratică și susținătorii unei perestroika, democrații simt că în scurt timp mersul împreună
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
timp pe om și pe națiuni. Comitetele de susținere a luptelor individuale ale disidențelor au instituit o obișnuință a amestecului, fapt care irită puterile, dar asigură pe candidații la opoziție. Mai mult, dacă apartenențele sociale și ideologice diferă profund între disidența democratică și susținătorii unei perestroika, democrații simt că în scurt timp mersul împreună va fi posibil, dacă nu necesar, căci obiectivul este acela de a pune capăt ordinii prestabilite, de a îndepărta frica și de a inversa raporturile de forțe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a strigătelor spontane venite dintr-o mulțime care nu mai este mută și aceea a strigătelor lansate din exterior, însoțite de trosnetele gloanțelor trase asupra difuzoarelor care i-au terorizat pe manifestanți, determinînd creșterea furiei. Toate ipotezele sînt deschise deoarece disidența și voința de ruptură au atins atunci fracțiuni ale partidului, armatei și Securității. Autorul unei lucrări de autojustificare, un responsabil al Serviciilor Române de Informații susține în 1992 că se aștepta ca, după revenirea din Iran, să fie anunțată demisia
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la un mister care o fac diferită de celelalte, îi cimentează identitatea. Adevărul lor este deasupra jurisdicției rațiunii, ba chiar mai presus de rațiune. Și nu această complicitate, ci slăbirea ei lasă loc pentru rivalități între fracțiunile aceluiași partid sau disidențele din sînul unei națiuni. Ea îi incită pe indivizi să se retragă din societate și alimentează dezamăgirea lor față de credințele colective. În capitolul precedent, am constatat că forma acestor credințe, logica lor, este determinată de necesitatea de a tăinui acea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
presa de partid, apoi a lui Nicolae Dan Fruntelată, activist al Uniunii Tineretului Comunist, L. se transformă treptat într-o publicație subordonată partinic, conformându-se comandamentelor politice și delimitându-se de categoria scriitorilor care au practicat o lungă, chiar dacă fragilă disidență față de presiunile administrației și ale ideologiei comuniste. Acum își fac loc tot mai des numerele tematice care reduc la limită literatura, poezia și mai ales reportajul, devenind ostentativ obediente față de regimul politic. Revista își pierde credibilitatea și simțul valorilor, promovând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
programului avansat de comitetul de inițiativă condus de P.S. Aurelian, alături de care se aflau, între alții, Emil Costinescu, Barbu Delavrancea, C. Dimitrescu-Iași, Petre Grădișteanu, G. Dem. Teodorescu, V.A. Urechia, Andrei Vizanti, N. Xenopol, reprezintă o orientare specifică, aproape o disidență. Acesta este, de altfel, motivul pentru care „aurelianiștii” editează D. la concurență cu „Voința națională”, gazeta liberală oficioasă. Noul periodic va avea o structură modernă, variată, rubricile politice fiind într-un echilibru judicios cu acelea culturale și literare. Dintre redactori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
o influență imensă prin "Consensul de la Washington" în promovarea de-reglementării piețelor mondiale (a se vedea Capitolul 2 din acest volum). O ilustrare fascinantă a schimbării destinului teoriilor științifice este faptul că realismul a ajuns să aibă o poziție de disidență în ceea ce privește politica externă americană recentă, rămânând în același timp una din tradițiile dominante ale școlii americane. Fenomenul "realiști împotriva războiului" (mulți cercetători realiști reputați și-au făcut publică opoziția față de războiul din Irak în The New York Times în 2002) este un exemplu
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de romane, fascinante cel mai adesea, ale cuvintelor. A.-I. P.: Stimată doamnă Ana Blandiana, despre perioada comunistă lăsată sub tăcere, dar, mai ales, despre literatura subversivă continuă să se tacă sau să se vorbească în cât mai puține cuvinte. Disidența, de orice natură mai ales cea literară ar trebui să reprezinte o mândrie pentru un stat, nicidecum un stigmat sau o plagă... De ce mai există încă sfiala de a se discuta despre textele interzise din acea perioadă? Vorbiți-mi despre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cred, că această non creație este simultană, sau aproape simultană. Un lucru e clar; un om subminat din interior, este mult mai vulnerabil la intervenția din exterior. Teatrul lui Constantin Popa are un demers ideologic clar, coerent și organic. Depășind "disidența de succes", Constantin Popa este un autor serios, un dramaturg dublat de un poet iar "Regulamentul de bloc" o piesă de actualitate mai acută decît o putem bănui la prima vedere. Val Condurache Cronică dramatică: O binemeritată revanșă Revenit pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Marie Redonnet -, intrăm Într-o perioadă de convalescență a literaturii, a omului care se predă, dar nu moare, ceea ce m-am hotărît să numesc literatura de apartament, a unei antropologii comode, moi, debile. În cursul deceniului opt, ideologiile se prăbușesc: disidența comunistă Începe să fie susținută de intelectualii francezi de stînga, Sartre și Foucault primind imigranți politici chinezi la Paris; creșterea economică se oprește după 1973, criza se adîncește În jurul lui 1980; structuralismul devine steril, la fel și muzica serială abstractă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]