906 matches
-
adevărat, sub forme diferite de la o țară la alta. Mai întîi, începînd din 1968 se produce o deteriorare serioasă a relațiilor chino-sovietice care peste trei ani va sfîrși printr-o adevărată "schismă" a lumii comuniste. Prima consecință din Europa de Est este disidența albaneză. Cu totul ostil față de vecinii săi iugoslavi și temîndu-se să susțină politica de coexistență pașnică cu Vestul, Enver Hodja adevărat suveran absolut al unui stat puternic orientalizat și mare maestru al cultului propriei sale personalități preferă, la începutul anilor
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de aproape treizeci de ani, micul stat riveran al Adriaticii va fi aproape izolat de lumea exterioară și în tot cazul de restul Europei. Cazul României este foarte diferit în manifestările sale și motivat de cu torul alte considerații. Dacă disidența albaneză a fost în realitate provocată de dorința de unificare ideologică a URSS, ea însăși confruntată cu efectele destabilizatoare a separării chinezilor, prudenta emancipare a românilor își are originea în intenția sovieticilor de a consolida integrarea economică a statelor aflate
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
adaugă, de la mijlocul anilor 70 și motive conjuncturale. Mai întîi, dificultățile economice care, contrazicînd convingerile marxiste, prelungesc efectele crizei mondiale în interiorul blocului socialist, scoțînd în evidență blocajul și lipsurile sistemului. În al doilea rînd, în mai multe țări apare o disidență pe care acordurile de la Helsinki au susținut-o și i-au oferit o bază juridică. Simțindu-se mai siguri în dominația lor datorită legitimării implicite a statu-quo-ului, sovieticii nu au realizat pînă unde puteau să-i ducă hotărîrile formulate în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
numai exodul brusc al germanilor din Est către RFG, ci a făcut din Praga o etapă inevitabilă în drumul spre libertate, implicînd imediat și Cehoslovacia în procesul de liberalizare. În realitate, focul mocnea aici de mult timp, întreținut de o disidență pe care represiunea poliției nu a putut s-o înăbușe și care a început să se manifeste deschis la începutul lui 1989 prin comemorarea amintirii lui Jan Palach, studentul care cu douăzeci de ani în urmă și-a dat foc
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
devotată în mod fanatic omului și regimului care îi asigurau o poziție privilegiată. Valul contestatar din Europa de Est, care a început să se manifeste în vara lui 1989 atingînd apogeul în octombrie-noiembrie, va cuprinde și România, dar cu o oarecare întîrziere. Disidența nu era complet absentă în această țară, unde rarii protestatari declarați erau apărați doar de atenția pe care le-o acorda mass-media occidentală. Chiar în sînul PC, un anumit număr de conducători a început să se îndepărteze de puterea tiranică
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
tendința poeziei în mileniul iminent? Sau cel puțin pentru primul lui secol? Mileniul III p. Ch. va începe în poezia română cu o "generație douămiizecistă". Mentorii ei vor fi Ov. S. Crohmălniceanu și E. Simion. S-ar putea produce o disidență prin N. Manolescu și M. Martin. Altminteri, poeții talentați vor scrie poezii bune, iar cei netalentați, ca de obicei, poezii proaste, atât de o parte cât și de cealaltă a Ecuatorului. Excepție ar putea face poezia eschimosă și cea Tungu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și șeful prezumtiv, moare la vârsta de 46 de ani, de o boală nervoasă care-l rodea de mult. Partidul liberal pierduse prin moarte, de la 1876 până la 1888, pe C.A. Rosetti, pe generalul Lecca, pe Ion Câmpineanu și, prin disidență, pe Dumitru Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Fleva, plus oamenii din a doua și a treia categorie din vechea gardă, precum Grigorie Serurie, Pană Buescu, C. Grigorescu etc. Totuși, în alegeri, partidul se ținea bine. La 1876, când partidul conservator pierduse
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Începutul l-a făcut cu Mihail Kogălniceanu, în ajunul războiului din 1877. A doua izbândă a avut-o după război, când a cucerit partidul Centrului, pus sub preșidenția lui Beizade Mitică (Dimitrie Ghica) și al cărui suflet era Vasile Boerescu. Disidența conservatoare grupată în jurul acestor doi bărbați devenea primejdioasă, mulți conservatori se înscriau în acest partid și mulți liberali nemulțumiți își îndreptau privirile către partidul ce sta la mijlocul celor două partide de guvern. Numele acestui partid era o imitație după Centrul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mare platformă industrială. Ăsta a fost momentul, după părerea mea, cel mai periculos pentru regim și pe ei au reușit să-i înfrângă în decembrie. Pe urmă, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Liviu Antonesei și câțiva alți prieteni ai lor reprezentau disidența intelectuală, care pornise din redacțiile revistelor Opinia studențească și Dialog și se radi‑ calizase prin scrisoarea foarte curajoasă pe care au scris-o Dan Petrescu și Liviu Cangeopol. Scrisoarea nu îi era adresată, ca scrisorile protestatarilor din București, șefu‑ lui
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nr.11/12/1925, p.413, Cernăuți). * Sfatul nostru Sfatul nostru, gazetă săptămânală editată de Aurel Huțu, unul din membrii de frunte ai organizației țărăniste din Bucovina care s-a rupt de organizație și care în articolul program spunea că disidența se datorează „tendințelor de curățire și primenire a partidului.” Gazeta noastră e astăzi independentă. Ea nu-și asumă nici titluri, nici glorii, căci nu are de unde” spunea în martie 1926. Până la urmă s-a ajuns la o colaborare între naționaliștii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
metodelor contraceptive". Fapt care va avea drept consecință, ce încă e perpetuată, umplerea orfelinatelor cu copii, în mare parte cu destine compromise din clipa nașterii. Regimul și brațul său represiv din "epoca" Ceaușescu, au stîrpit cu cinism orice formă de disidență sau opoziție. Cităm din discursul președintelui: "Partidul a fost creierul sistemului represiv, iar Securitatea instrumentul care a pus în practică deciziile politice. Ofițerii de Securitate și din alte unități ale ministerului de Interne erau cei care acționau direct pentru supravegherea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
recunoaștere a meritelor, unul dintre aceștia, colonelul de justiție Nicolae Valeriu Sitaru, a fost avansat imediat, în februarie 1990, la gradul de general-maior" (L.H.L.). Paul Goma și mișcarea inițiată de el vor determina să se vorbească în Europa de o disidență românească. Astfel, cum remarca Monica Lovinescu, în anul 1978, "România a încetat să fie marea absentă de pe scena pe care se zbate convulsiv libertatea de conștiință a Răsăritului". Basarabean, din ținutul Orheiului, după 23 august 1944 se afla refugiat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și fragilei democrații și va susține cultura, În toate importantele ei sectoare. Ei bine, nu s-a Întâmplat acest lucru. Cu simplu titlu de informare pot să adaug, pentru a ne amuza puțin, că Nicolae Breban, cunoscutul romancier, aflat În disidență politică culturală de vreo două decenii, scos din manuale și din biblioteci de zbirii culturali ai tiraniei ceaușiste, publicat la Paris etc. etc., nu numai că nu a fost niciodată invitat al acestui „select” grup - G.D.S. -, dar numele lui nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
reptilă, ci „În brațele” și În spațiile igrasioase ale unui sistem de-o sălbăticie și invenție a torturii umane nemaivăzute pe plaiurile noastre, altfel nu lipsite de suferință și injustiție! Și iată cum, soții Ierunca - sprijinindu-se atunci pe vârful disidenței românești Paul Goma, care Încă, naivul, se credea solidar cu ei și cu editorul G. Liiceanu, nebănuind că, la rându-i, va fi uitat undeva, la o margine de drum istoric, utilitatea sa fiind oarecum epuizată și personalitatea-i „incomodă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau unguri și, s-a văzut, aceștia au și fost cu mult mai eficienți decât disidenții noștri culturali, câți au fost, iute izolați și Împinși să emigreze? Uitând, de altfel, acești simpatici foști amici, că Breban o făcuse primul, această disidență, protestând contra Începutului dictaturii ceaușiste, atunci când Încă „se mai putea”, tiranul și viitorul tiran nu avea Încă În mâini toate levierele puterii, iar „protestatarul” avea mult de pierdut! Deoarece el nu voia „să fugă” sau „să rămână” precum prea stimabilii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Gogu Rădulescu, ea și câțiva colegi de marcă, Înspăimântați de paranoia puterii. (Gogu, fostă „vedetă a acelor portrete” pe care le purtau manifestanții, sutele de mii care defilau de 1 mai sau 7 noiembrie, părând el Însuși a cocheta cu disidența literară, a avut ghinionul sau slăbiciunea de a se fi aflat Încă În comitetul executiv al c.c. la revoluție, de a fi arestat și de a muri În pușcărie de un atac de cord.Ă Ana Blandiana, după revoluție, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Când În 1977 romancierul Paul Goma a luat poziție Împotriva lui Ceaușescu, s-a trezit singur; a fost arestat, apoi expulzat. Una peste alta, epoca a produs o literatură interesantă, dar românii nu au un Soljenițân sau un Havel. O disidență s-a Înfiripat În anii ’80, odată cu criza comunismului. Disidenții au fost Însă puțini, tratați cu dispreț de autorități și izolați de masa populației. Departe de modelul Solidarității sau al Cartei ’77. Până la urmă, nu disidenții i-au ridicat pe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele, 5 volume, București, 1991-1997. 4. Despre epoca Ceaușescu În genere, vezi Dennis Deletant, Ceaușescu and the Securitate. Coercion and Dissent in Romania. 1965-1989, Londra, 1995; ediție românească: Ceaușescu și Securitatea. Constrângere și disidență În România anilor 1965-1989, București, 1998. Cea mai cunoscută dintre biografiile oficiale ale dictatorului este semnată de Michel Hamelet: Nicolae Ceaușescu, Paris, 1971 și ilustrează perfect modul cum unii occidentali s-au lăsat prinși În mrejele propagandei românești (autorul a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
afacere profitabilă și un instrument redutabil de influență politică) la Guadalajara, acum patru ani, în noiembrie 1996, la un congres al PEN Centrului Internațional, unde i-am și luat un interviu. Michnik își recuperează cu vârf și îndesat anii de disidență și de pușcărie - a fost încarcerat aproape trei ani, după decretarea Legii Marțiale, în ’81 -, uzându-și statutul de principal lider de opinie din țara sa și de vedetă a high life-ului intelectual: călătorește tot timpul, participă la simpozioane, ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
e mereu acolo, surâzător și ușor disprețuitor față de zeloții momentului. "Degetele de la o mână sunt toate diferite unul de celălalt", îmi spune el cu tâlc. Și cu un ton care-mi amintește de "forța liniștită". Dexteritatea dialectică, simțul nuanței, gustul disidenței, cultivate de credincioșii aflați mereu în căutarea sensului ascuns, se pot întoarce oricând împotriva monolitismului comunitar. Adepți ai ijtihad-ului, interpretarea personală a lucrurilor ce țin de credință, ei nu se lasă prea lesne descumpăniți de putere, și nici de presiunile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
poate grava în vreme fără lestul unei națiuni care-l stabilizează și-i dă forță în același timp? Nu înrădăcinarea în sol, precum și unele forțe subterane puțin cunoscute sunt acelea care-i permit unei credințe să devină o forță bahaii, disidența rătăcitoare a unor elite cultivate, lipsită de ancorări naționale, aduc în această privință și în mod oarecum tragic, o probă a contrario. Maniheismul a fost cât pe ce să prindă în China. Pentru că niciun neam nu și l-a însușit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
etc. e). î din i, pretutindeni; și în Romîn, Romînia, romînesc, romînime. Academia face excepție pentru Romînia și derivatele deci România, românesc, românește. f). genitivul: primăverii casei, după pluralul nearticulat. Însă: viei, academiei, tăriei. g). Cauză, poezie însă censură, cosmopolitism; disidență, asistență. Vitesă, dezertor, filozofie precis preciziune; curios, curiozitate. Cesar (roman) și Cezar. h). făceam, fugeam; însă îndoiam. i). plăieși, femeie, creier, boier, îndoielnic, voievod, gunoaie, ploaie, vier, lămâie, muiere, îngăduie, trebuie; însă idee, statue, epopee (neologisme), tocmeală, urzeală, însă învoială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe față natura adevărată: aceea de stalinist incurabil. Cum a reacționat N. Breban față de revoluția culturală ceaușistă se știe: aflat în Franța în momentul declanșării, a formulat, în presa occidentală, declarații răspicate de deza probare, comițând astfel primul gest de disidență politică anticeaușistă, disidență în sensul propriu: adică exprimarea dezacordului față de linia politică oficială pe care, până în acel moment, o urmase. Oricâtă speculație s-ar face, și s-a făcut destulă, în jurul gestului lui Nicolae Breban din 1971, faptele rămân fapte
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
adevărată: aceea de stalinist incurabil. Cum a reacționat N. Breban față de revoluția culturală ceaușistă se știe: aflat în Franța în momentul declanșării, a formulat, în presa occidentală, declarații răspicate de deza probare, comițând astfel primul gest de disidență politică anticeaușistă, disidență în sensul propriu: adică exprimarea dezacordului față de linia politică oficială pe care, până în acel moment, o urmase. Oricâtă speculație s-ar face, și s-a făcut destulă, în jurul gestului lui Nicolae Breban din 1971, faptele rămân fapte: membru al Comitetului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
scriito ricească, generate de revoluția culturală ceaușistă care punea capăt abrupt liberalizării, frământări cărora Țepeneag, românul de la Paris, nu le-a fost un simplu contemplator de departe: el s-a agitat în mediile pariziene pentru a crea reacții, a sprijinit disidența lui N. Breban, a luat el însuși poziție, întâi la New York Times apoi la Europa liberă, împotriva tezelor din iulie. Dar jurnalul lui Țepeneag din 1971 este interesant, fără doar și poate, nu numai prin ce oferă ca document. Cititorul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]