1,027 matches
-
aduc prin tendința către grandios și colosal o orientare cu totul nouă în evoluția arhitecturii. Într‑un spațiu de mici dimensiuni - cum ar fi acela al vestibulului bibliotecii Laurențiene - prin abundența și dispunerea abilă a elementelor de arhitectură, reușește să disimuleze adevăratele dimensiuni ale marelui ricetto 82, creând impresia unui element spațial amplu. Arhitectura Renașterii particula‑ riza elementele printr‑o exprimare clară, unică. În arhitectura sa, Michelange‑ lo multiplică elementele; acest lucru s‑a dovedit a fi necesar și din cauza unor
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
în lungi campanii de promovare a principiilor morale în evaluarea istoriei literare române din perioada regimului comunist. În paralel cu critica, Gheorghe Grigurcu n-a încetat să scrie și să publice poezie: de factură modernistă, concentrată, metaforică și conceptualizantă, subtil-livrescă, disimulând teribile fervori existențiale și intelectuale. Nu întâmplător compune, mai ales în ultimele perioade, aforisme. Volume publicate Poezie: Un trandafir învață matematica (1968); Trei nori (1969); Râul incinerat (1971); Salută viața (1972); Înflorirea lucrurilor (1973); Apologii (1975); Rigoarea văzduhului (1978);Contemplații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ale unui ziar, dar care, totuși, în cursul unei conversații, nu ar putea nici o clipă să treacă drept o frază înzestrată cu sens. (1999: 124) Pornind de la faptul că "enunțul este dat întotdeauna prin intermediul unei consistențe materiale, chiar dacă aceasta este disimulată și chiar dacă, abia apărută, ea este condamnată imediat să dispară" (1999: 23), Foucault are în vedere cazul extrem al aceleiași fraze (sau propoziții) care nu este niciodată identică cu ea însăși ca enunț, în momentul în care coordonatele situației de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
tendința sa critică și tendința sa sistematică, între raționalitatea deschisă și raționalitatea închisă, și trebuie să se autocritice neîncetat, pentru a nu se autodistruge. De asemenea, umanismul european suportă și produce un antagonism profund între credința în universalitatea sa, care disimulează un europocentrism dominator, și potențialitatea sa într-adevăr universalizantă, deschisă asupra tuturor indivizilor și culturilor, care demască și critică europocentrismul. Ceea ce este important în cultura europeană nu sunt doar ideile conducătoare (creștinism, umanism, rațiune, știință), ci aceste idei și contrariile
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de aici și tendința multora de a o socoti decisivă, atribuindu-i o funcție-pilot. Nu-i mai puțin adevărat că, la nivelul dotărilor materiale, există argumente care pot valida opinia. Discursul asupra modei, cum arăta Roland Barthes (Système de la mode), disimulează pe de o parte semnificantul sub funcțional, pe de altă parte arbitrarul sub necesar, potrivit unei duble „raționalizări“ care instituie moda ca un fel de „drept natural“. Amintita „raționalizare“ și-a spus și la noi cuvântul. Îl citim cu claritate
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
tentația pe care o exercită ideea națiunii etnice, și mai mult la pretenția națiunii iacobine înfrumusețate cu valori universale dar obstinate ideii de a supune unui guvern unic populații străine de acesta. Un astfel de antrenament poate, de altfel, să disimuleze un altul. Se cuvine să ne amintim legat de aces-tea, de precedentul istoric al Declarației maghiare din 1849, care revendica "dreptul inalienabil al Ungariei de a fi stat independent, cu toate apartenențele și dependențele sale"432. Revoluționarii liberali ai Budapestei
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
privință, critica marxistă a adus o contribuție esențială, divulgând caracterul mistificator al iluziei romanești. Ocupându-se de Misterele Parisului, celebru best-seller al literaturii populiste de la jumătatea secolului trecut [secolul al XIX-lea, n. n.], Marx și Engels au demonstrat că romanul disimulează o tendință conciliatoare față de sistemul dominant al relațiilor de clasă sub o retorică a filantropismului social. Caracterul reformist și mic-burghez al operei lui Sue (pe care l-a denunțat cu o mare luciditate și criticul rus V.G. Belinski) e rezumat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să le poată distinge. Numai cei care au urcat, prin strădanie sârguincioasă, treptele inițierii, numai cei al căror ochi lăuntric al minții a început să se deschidă - numai aceștia pot primi lumina învățăturilor sacre. Similar, poezia lui Mircea Ivănescu își disimulează, prin orice mijloace, natura lirismului, pentru ca numai cititorii inițiați de poezie să o descopere. În termenii teoriei literare, unui astfel de mod de înțelegere a literarității poetice i se potrivește ca o mănușă conceptul de secretivitate, pomenit deja mai sus
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
F. Popa, S. I. Vidu, op. cit., 2012, p. 202 și urm. 294 Simulația implică acordul părților pentru realizarea unui act aparent, fictiv și în mod distinct a unui alt act secret (numit contraînscris), cel dintâi având rolul de a-l disimula pe cel de-al doilea, care, singur, reprezintă voința reală a părților cu privire la raportul juridic încheiat. A se vedea și dec. civ. nr. 1792/1991 a Trib. Mun. București, în Culegere de practică judiciară, 1991; I. Mihuță, op. cit., p. 67
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
articole sau cronici referitoare la cele mai diverse domenii (cultură, economie, istorie, politică etc.). Textele care se referă propriu-zis la domeniul literar nu sunt extrem de multe astfel încât subtitlul amintit poate fi privit, mai degrabă, ca o mască folosită pentru a disimula adevărata intenție a redactorilor, aceea de a-și afirma, în revistă, opiniile social-politice. 3.2. Pledoaria pentru o literatură socială Primul număr al celei de-a doua serii se deschide cu articolul Prefață 103, menit să precizeze statutul revistei, să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de o asemenea natură, e joc parodic și autoparodic, pentru că orice alunecare spre "metafizica" romantică este imediat amendată. Lucrurile certe sunt clișeele comun acceptate și pe care universul nou le refuză. Poezia are un anumit tragism, inspiră o tristețe ascunsă, disimulată în indiferența cu care e construit universul poetic, dar marcat prin trimiterea la El Greco. Refacerea textului din altele e subliniată și de trimitele la "parafraze", textul se pierde-n intertext, singurele modificări sunt date de renunțarea la registrul solemn și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
oscilează, între a cataloga decizia României ca fiind doar o decizie pripită, ilogică, neplăcută, chiar fără însemnătate, atâta vreme cât, în sine, nu reprezintă decât o consecință a unei alte decizii, adoptate la Washington, fără semnificații majore, în fapt, în spatele ei fiind disimulat fie un interes economic, fie unul de afirmare în plan internațional ca actor de importanță strategică, și a atribui gestului autorităților de la București conotații profunde, cu implicații majore pentru Rusia, în principal ca urmare a faptului că presupune afectarea echilibrului
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
leurs semblables" [Maupassant, La Confession, în La parure, p.565]. La Maupassant adevăratul și falsul nu se deosebesc în nici un fel: bijuteriile sunt adevărate, garnitură e falsă, iar aparent totul e invers. Însă finalitatea teatralității nu este doar în a disimula, ci și în a crea un consens euforic, ca în piesele lui Molière. Aparențele arată partea frumoasă a lucrurilor, recreând atmosferă hedonista din perioada cercetată. A părea înlocuiește categoriile clasice ale frumosului/uratului 161. Pentru Pariziana, forma e deasupra fondului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sau victima este), doritoare de o viața publică strălucită. Lipsa de profunzime o face să nu ia lucrurile prea în serios. Este o filosofie de viață, care ajută Pariziana să suporte mai bine diversele situații și probleme. Aparentă de superficialitate disimulează gustul pentru clandestin, care este o trăsătură esențială a personalității sale164. Teatralizării îi sunt supuse nu doar partea publică, ci și cea secretă, clandestina a existenței Parizienei, se joacă teatru nu doar în fața altora, dar și din proprie plăcere. Existența
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
o produc cu realitatea însăși 185. Pariziana este, în mare parte, un subiect și un personaj de factură teatrală, prin accentul pe care îl pune pe exterior, aparentă (mimica, gesturi, costume, decoruri), si nu pe interiorul său, pe care il disimulează cu mare grijă, ca o adevarată actrița. Artist fiind "acela care-și are centrul în sine însuși" (Fr.Schlegel), Pariziana corespunde acestei definiții. Această ipostază însă nu descinde în cazul personajului nostru în abisurile interioare, ale autoanalizei și căutării propriei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
doar accidental actrița: ea nu are nici voce, nici talent, putem spune chiar că este o mai bună actriță în viață decât pe scena teatrului în care evoluează. Toate acestea demonstrează că Parizienele inversează valorile și rolurile. A ști să disimulezi a devenit o artă remarcabilă a Parizienei. Pariziana îi apreciază și pe alții în funcție de abilitățile lor de actor, precum Michèle de Burne pe Marillot: "Elle songeait, contente: "Îl n'est pas bête et joue bien la comédie"" [Maupassant, Notre cœur
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
nu cunoaște ezitarea, incertitudinea, necesitatea cotidiană și vitală a compromisului. Ea știe să impună bărbaților capriciile și legea să, întruchipând puterea femeii asupra bărbatului și asupra lumii. Guvernarea femeilor pariziene are sorți de izbândă, deoarece se bazează pe simulare. Ea disimulează superioritatea intelectuală feminină (când este cazul) prin scoaterea în evidență a intereselor mărunte. Astfel, ele au reușit să înșele vigilenta bărbaților 214. Trebuie însă să ne dăm bine seama că aceasta stratagema nu a fost una benevolă, cadrul intrigilor feminine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
dégageant leș hanches" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.270]. Toaletă este unul dintre principalele mijloace de seducere, când ea face să transpară corpul. Cand "afișează" corpul, este un apel la dorința sau poate deveni un obstacol, cănd toaletă îl disimulează și îl închide. Rochia nu are o valoare estetică în sine, daca nu exprimă tensiunea corpului. "Et puis elles trottinent d'une façon incomparable; et le seul frémissement de leur tournure nous fait courir des désirs dans leș moelles ..." [Maupassant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
accelerat mai ales după 1600 și s-a concentrat în afara spațiului nostru continental (numai schismele metodiste din aria anglo-americană sunt mai numeroase, de exemplu, decât ansamblul rupturilor consumate la nivel european, înainte de Reformă). Europa a reușit cel mai bine să disimuleze discontinuitățile istoriei sub forma organică a "emergentelor" creatoare, treptat incluse în propriul sistem de reprezentări; și nicăieri nu se observă mai limpede această propensiune decât în Biserica Catolică, al cărei pluralism intern ordine, congregații, curente menține și îmbogățește ansamblul" (Baconsky
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ca pe un destin inexorabil, cu tendința de a se abandona pasiv celor care-l îngrijesc. Alți pacienți manifestă un refuz conștient de a recunoaște că au diabet zaharat, au o reacție de pseudoacceptare (acceptă că are diabet dar își disimulează condiția în societate și în mediul profesional, de teamă că ceilalți își vor schimba imaginea despre el). Procesul de acceptare activă a diabetului se manifestă ca fiind un proces de maturizare, de identificare pe care diabeticul trebuie sa-l parcurgă
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
dacă opera În totalitate Îngăduie și alte interpretări, ca acelea al „Florilor de mucegai”, structura dominantă a viziunii poetice rămâne aceiași. Poetul Testamentului e un spirit justițiar, un răzbunător al nedreptăților stratificate dar niciodată uitate, Însă un răzbunător cu metode disimulate În formele subtile ale ficțiunii artistice. Împrejurarea conferă poeziei lui Tudor Arghezi, dincolo de valoarea estetică, dar nu fără concursul ei, o demnitate distinctă și de mare preț În ierarhia culturii românești moderne. Testament e una dintre mărturiile acestei demnități. GEORGE
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
măsurile cunoscute de opinia publică privind instalarea camerelor de luat vederi în sălile de examen. — Știți unde n-ați ajuns cu reforma în învățământ? Șpagă la profesor să-ți înscrii copilul la o școală mai bună, șpăgi continue, în timpul școlii, disimulate sub tot felul de ajutoare către profesor și așa mai departe. — Asta face parte din ceea ce se cheamă, vrând nevrând, mica corupție. Noi avem o competență pe investigarea corup ției la nivel înalt și mediu. Eu nu cred că se
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
cum sunt; H. R. Patapievici, Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, ultimul folosit de autori într-un citat care jignește un popor și o cultură, citat pe care hârtia îl suportă cu greu, dar pe care autorii îl folosesc cu satisfacție disimulată la sfârșitul cuvântului introductiv. Aș încheia prin ceea ce prof. Alfred Rusescu, unul din fondatorii școlii de pediatrie românești, el însuși beneficiar al unei burse Paulescu la Notre Dame de Perpetuel Secours, spunea cu ocazia unei evocări a operei savantului: „În privința
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Avem în Ibrăileanu. Către o teorie a personalității un eseu critic de cea mai bună calitate, de o subtilitate bizantină, explorând fără timidități ipotezele critice anterioare și respingându-le, atunci când e cazul, cu argumente și umor. Erudiția eseistului este veritabilă, disimulată prin tot felul de eschive ghidușe; în același timp, autorul se exersează în arta divagației elegante și a formulării memorabile. Pe mai multe pagini, Antonio Patraș scrie, paradoxal, despre lipsa de personalitate a criticului literar în genere (!) și despre „eternul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
maniera construirii acesteia; pe de altă parte, prin chiar ipostaza dramaturgului este reprezentată o "dublă enunțare": "a) direct, prin didascalii care stabilesc personajele, cronotopii și conțin indicații privind posibilitatea interpretării textului 59; b) mediat, prin intermediul personajelor (în care autorul se disimulează) și al partiturilor vorbite încredințate acestora, adică al textului dramatic propriu-zis" (A. Ubersfeld, apud Măciucă, 1989, pp. 137-138); * decodificare tridimensională 60 a mesajului artistic la un prim nivel al receptării și interpretării, regizorul decodează mesajul transmis de către autor/dramaturg; la
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]