1,706 matches
-
acestea, temele decadente, mai ales când constituie o configurație stabilă, precizează o arie de interes în această zonă. Un al treilea mod de a preciza diferența este unul estetic, John Reed este printre puținii care a încercat o astfel de disociere, iar teoria sa merită discutată. Cele trei criterii enunțate mai sus trebuie coroborate pentru a obține un rezultat cât mai obiectiv, chiar dacă ceea ce este validat la un nivel, nu trece obligatoriu și la următorul. Ca și în literatură, cel puțin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se află cultul artei, al artificiului estetic asociat ambiguităților sexuale, ca o contranatură, impersonat exemplar de către personajul huysmansian din În răspăr, Des Esseintes, pe care istoricul de artă îl socotește chiar "arhetipul"20 acestei ontologii estetice. Rapetti identifică și o disociere sub raport tematic a celor două curente, iar pentru decadentism "izolarea în pulsiunile morbide constituie subiectul principal al acestei literaturi [...]"21. Sau mai degrabă, fenomenul apare fie ca interfață și consecință estetică a decadenței politice, fie ca un hibrid socioestetic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
club simbolist, un rol esențial este jucat de doi literați, J.-K-Huysmans și Joséphin Péladan, ambii emblematici pentru decadentismul european. Prin urmare, contaminările estetice se află în chiar miezul discuției, ceea ce face dificil, cel puțin pentru istoricii de artă francezi, disocierile radicale de "partea blestemată", decadentismul. O mise en abîme a unei selecții de gust simbolisto-decadent, mai pronunțat decadent având în vedere "selecționerul" se regăsește în romanul lui Huysmans, la rândul său critic de artă avizat și influent. Selecția sensibilității decadente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mare parte din temele decadente se regăsesc ilustrate cu această amprentă stilistică sau printr-un decorativism specific, astfel că se stabilește o relație aproape simbiotică între hiperrafinamentul decadentismului și estetica curbilinie a "Stilului Modern" denumit uneori și Erotic Style. Această disociere nu rămâne străină de apariția unui stil nou, modern, secesionist: Art-Nouveau, Modern Style, Jugendstil care rupe cu tradiția academică pentru a edifica un alt gen de artă decorativă, care nu se disociază radical de decorativismele tradiționale, spre exemplu al artei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de Curtea-Veche, în stilul neologizant al lui Huysmans din A rebours, sau al lui D'Annunzio din Il Piacere, în general în romanele ca fapt de stil, pentru care stilul constituie marca definitorie. Preocupările pentru stil conduc la decadentism, principala disociere a decadentismului de naturalism o constituie, printre altele, estetizarea de reflex stilistic a categoriilor negative a temelor naturalismului. David Weir situează diferența în aproximativ aceeiași termeni: "Diferența dintre determinismul naturalist și decadență este diferența dintre mecanismul unei maladii și maladia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
detaliului-ornamental menit să acopere golul sau dacă nu, cel puțin să-l mascheze. Centrul vid conduce deopotrivă la focalizarea sa maladiv-obsesională și aici avem un întreg scenariu al seducției mortifere -, dar și la dispersia ornamentală. John Reed realizează astfel o disociere între "arta decadentă" și o "artă a decadenței" pe baza unor separări similare: "Așa cum a fost literatură decadentă și o literatură a decadenței, poezie decadentă și poezie a decadenței, astfel există artă decadentă și o artă de decadenței"37. Arta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Puvis de Chavannes (1824 -1898) o face criticul român Virgil Cioflec într-un articol publicat puțin timp după moartea pictorului. Virgil Cioflec evidențiază o linie de evoluție a picturii sale de la vis la viziune, de la legendă la poezie, prin disocierea treptată de realitate, care alunecă într-un plan secund, adesea cel al economiei strict tehnice a limbajului pictural. Fapt definitoriu pentru simbolism, pictorul pictează idei trecute prin filtrul oniric și transfigurate la nivelul unei viziuni. "De Chavannes cugetă. Gândirea-i
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
figurilor lui la limita dintre frumusețe și diformitate, caracterul compulsiv al acestei acumulări de femei cu forme ample, cu buze cărnoase, cu păr abundent și despletit, îl plasează pe Rosetti la antipodul preceptelor lui Ruskin"89. Descrierea "efigiilor feminine" și disocierea de preceptele esteticii ruskiniene subliniază apariția unei noi dimensiuni în pictura lui Dante Gabriel Rossetti, care o apropie de sensibilitatea decadentă, și anume, artificialitatea. Femeile care apar în pictura din această perioadă a lui Rossetti au ceva statuar și sumbru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la edificarea unei arte naționale ale lui Tzigara-Samurcaș diferă de cele ale lui Leon Bachelin, cei doi critici se regăsesc în afirmarea importanței pe care o au artele industriale. Și Tzigara- Samurcaș împărtășește în spiritul modernității opinia lui Bachelin că disocierea dintre artele majore, pictura, sculptura etc. și artele minore, artele decorative, industriale, este caducă. În acest sens, în articolul său, "Tinerimea artistică", publicat în 16 martie 1903 în revista Sămănătorul, criticul elogiază demersul unei bune părți a artiștilor Tinerimii de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
manifestare nouă românească, între prerafaelitismul englez și boeklinismul (sic) german"183. Un alt tablou discutat este Zimți de nori, fapt care-i permite lui Simionescu-Râmniceanu să reflecteze cu privire la miniaturismul aproape japonizant al artei lui Teișanu. Sugestia esteticianului ține de o disociere a procedeelor decorative pe baza disocierii între Arts and Crafts pe de o parte, și pictura de șevalet, pe de altă parte. Secretul artei lui Teișanu era cel evidențiat și de Bachelin, stilizarea elementului de natură până la obținerea unui fractal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și boeklinismul (sic) german"183. Un alt tablou discutat este Zimți de nori, fapt care-i permite lui Simionescu-Râmniceanu să reflecteze cu privire la miniaturismul aproape japonizant al artei lui Teișanu. Sugestia esteticianului ține de o disociere a procedeelor decorative pe baza disocierii între Arts and Crafts pe de o parte, și pictura de șevalet, pe de altă parte. Secretul artei lui Teișanu era cel evidențiat și de Bachelin, stilizarea elementului de natură până la obținerea unui fractal stilistic în măsură de fi reprodus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a golului hârtiei (ce devine astfel motiv), c-un pămătuf de frunze, sau cu vrejul unei plante neexistente"184. III.3. Arta bizantină și simbolismul În studiul său din 1909, Arta în România, Tzigara-Samurcaș aprecia apariția picturii moderne tocmai prin disocierea de arta bizantină. În sensul acestei secesiuni fondatoare, criticul atribuia lui Nicolae Grigorescu opera de pionierat, al cărui merit "de a fi mijlocit tranzițiunea de la bizantinism la pictura adevărată, dezrobindu-ne de hieratismul bizantin"185 ar constitui piatra de hotar a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
utopică, dar adecvate sensibilității romantice pe portativul ideologic al gândirii conservatoare. Ștefan Petică, Traian Demetrescu cultivă un socialism utopic, Alexandru Bogdan- Pitești cochetează cu anarhismul, fapt care-i și aduce expulzarea definitivă din Franța. Se impune pe această turnantă o disociere a tipului romantic de cel decadent. Ultimul ilustrează absența unui ideal umanitar, dublată de o mefiență funciară în capacitatea societății de a asigura binele public. În parte, această atitudine ține și de un reflex resentimentar față de tot ceea ce reprezintă ordine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
numai în recile coridoare sau sălile oficiale ale palatelor, într-un cuvânt ea s-a modernizat reînnoind tehnicele și genurile vechi (...)"305. În "Salonurile sculptorilor români" (1919), Francisc Șirato sesiza dimensiunea simbolistă a sculpturii din titlul lucrărilor, realizând o importantă disociere între limbajul plastic și cel literar. "Pictura și sculptura sînt arte, înainte de toate, reprezentative iar nu narative"306. Absența acestei disocieri, pe care criticul o vede ca pe un defect, caracterizează sculptura de factură simbolistă expusă în Salon, considerat la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
305. În "Salonurile sculptorilor români" (1919), Francisc Șirato sesiza dimensiunea simbolistă a sculpturii din titlul lucrărilor, realizând o importantă disociere între limbajul plastic și cel literar. "Pictura și sculptura sînt arte, înainte de toate, reprezentative iar nu narative"306. Absența acestei disocieri, pe care criticul o vede ca pe un defect, caracterizează sculptura de factură simbolistă expusă în Salon, considerat la rândul său o decepție: "De altfel intențiile simbolice, de esență literară, sînt microbi epidemici în sculptura de la Salon și se vădesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
variațiuni tematice ale sculpturilor rodiniene, cât și la exprimarea unor états d'âme, suferința, melancolia, disperarea, meditația, visarea, sau cu termenii Adrianei Șotropa, prin "Importanța acordată sugestiei, Ideii, sentimentelor, rolul activ al spectatorului (...)"312. Într-un alt registru, cel al disocierii de această dată dintre sculptură și pictură, S. Maur sesiza deopotrivă la Teodor Burcă și Horia Boambă, cu ocazia expoziției ținute în salonul Sindicatului Artelor Frumoase, raportul strâns al sculpturii simboliste cu pictura, precizând că Boambă, "unul dintre puținii noștri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este plasat în afara acestui concurs de subtilități, în dimensiunea "technică", de studiu de nud, fără o altă finalitate decât cea a exercițiului de virtuozitate plastică. Indiferent de validitatea judecăților criticului, acesta articulează un discurs critic coerent, vizând elemente de detaliu, disocieri subtile, o bună cunoaștere a subiectului și, mai presus de orice, gust. Verona, ca pictor român, este astfel plasat într-un context prestigios, măcar pe filiera temei, chiar dacă criticul nu găsește și un alt spațiu de rezonanță, alte filiații. Pictura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
of Salomé in Romanian Art547, care realizează o trecere în revistă a utilizării personajului în arta plastică românească. Efectul produs de piesa lui Oscar Wilde constituie un reper inconturnabil pentru arta plastică, și poate fi transformat într-un criteriu de disociere între arta decadentă, care privilegiază momentul climactic al sărutului pe gură al capului tranșat, sărut pe care Salomeea îl obține abuziv, și reprezentările "clasice", care nu includ acest sărut mortifer. Chiar atunci când el nu apare explicit, ceva s-a schimbat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este îndepărtat de către substrat de la situl activ, astfel încât viteza maximă de desfășurare a reacției, vmax, nu se modifică; * pentru atingerea vmax, sunt necesare concentrații mari de substrat, ceea ce conduce la creșterea constantei, KM, cu un factor de reprezintă constanta de disociere a complexului enzimă substrat, cu E notând concentrația enzimei și cu I, concentrația inhibitorului. Inhibiție necompetitivă: în acest tip de inhibiție, inhibitorul se poate lega atât la enzima liberă, cât și la complexul enzimă substrat, inhibând, astfel, formarea produșilor de
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
inhibitor alosteric); consecințele inhibiției incompetitive asupra echilibrului reacției sunt reducerea vmax, deoarece cantitatea de complex format, ESI, depinde de concentrația inhibitorului. Inhibiția ireversibilă (numită și inactivare) este caracterizată prin dependența efectului reacției enzimatice de concentrația inhibitorului (și de constanta de disociere, KI), având drept urmare distrugerea activității enzimei. Studiul inhibiției enzimatice este util, din punctul de vedere al înțelegerii mecanismului de interacțiune a enzimelor cu substraturile lor, al rolului proceselor de inhibiție în reglarea enzimatică, dar și din punctul de vedere al
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
cu aceia care au o polaritate semnificativă. Metoda Scatchard pentru determinarea constantei de legare. Pentru a caracteriza tăria cu care se formează un complex proteină-ligand, se evaluează mărimea constantei de legare (numită și constantă de afinitate), respectiv a constantei de disociere (inversa constantei de legare). Ecuația cu ajutorul căreia se poate calcula constanta de afinitate a unui ligand pentru o anumită proteină, numită ecuația Scatchard sau Rosenthal Scatchard, exprimă o dependență liniară între datele experimentale obținute în procesul de formare a complexului
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
alte condiții experimentale. Timpul necesar atingerii echilibrului va fi mai lung, în cazul în care ligandul este în concentrație foarte mică. Când se determină timpul de echilibrare, se folosește o concentrație mică de ligand (10 20 % din valoarea constantei de disociere a complexului). Reprezentarea liniară a ecuației Scatchard, care descrie legarea moleculă ligand, conduce la determinarea constantei Scatchard, k, dar și a stoechiometriei, n, prin determinarea intersecțiilor cu cele două axe. Intersecția dreptei cu ordonata se face la valoarea n/k
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
unele probleme cu privire la posibilitatea ca prin această metodă să se diminueze caracterul euristic al Învățării și să se reducă participarea creativă a elevilor În procesul de Învățământ. Trebuie evidențiat Însă că Între algoritmică și euristică se stabilesc relații complementare, de disociere și conjugare funcțională. Activitatea creatoare presupune și beneficiează de utilizarea unor procedee de lucru algoritmice. În același timp, există posibilitatea ca, odată verificate și 17 completate, procedeele euristice să se transforme În algoritmi, iar la nivelul ei elementar euristica rezidă
Metode moderne in instruirea practica a elevilor by Mariana Burnaz () [Corola-publishinghouse/Science/1616_a_2939]
-
călătorie ne apar drept germenul latent, extinderea viziunii malthusiene asupra naturii vii drept impulsul hotărâtor, contactul strâns cu practicile selecției artificiale drept ocazia excepțională pentru articularea și testarea noilor principii ale explicației. Iar gradualismul, recunoașterea rolului eminent al întâmplării și disocierea ideii evoluției vieții pe pământ de cea a progresului pot fi socotite orientări ale gândirii care au permis elaborarea a ceea ce desemnează expresia „modelul selecționist al evoluției“, model opus celui numit „instrucționist“. Intrate astăzi în uzul curent, aceste sintagme au
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
o raționalitate autocritică, mai cu seamă în cazul lui William Occam (1300-1344), care nu conferă realitate decît lucrurilor individuale. Renașterea va elibera antagonismele pînă atunci virtuale dintre contribuțiile culturale creștine, iudaice, grecești, romane. Se operează în mod răsunător o primă disociere între mesajul evanghelic, legat el însuși printr-un cordon ombilical de Vechiul Testament, și Dogma catolică. Revenirea la textele sfinte revitalizează mesajul lui Iisus și al apostolului Pavel privind întîietatea credinței, revigorează măreția Dumnezeului lui Abraham, pune sub semnul îndoielii divinizarea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]