1,391 matches
-
o expresivitate exactă, răspicată, solemn-oraculară, riguroas-impersonală. Discursul său era un triumf al logicii. Octavian Paler se temea cel mai mult de lipsa de viitor a prezentei cacofonii social-poltice generalizate: toți au ceva de spus, haotic, impur ca într-o ireversibilă disoluție. Condiția de "acrobat" între ce-a fost și ce este a continuat să-i fie colacul de salvare. Amenințat, insultat și hulit (ca toți cei care, cu ani în urmă, au avut nebunia de a nu fi lași) de disidenți
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
păstrează tehnica prozodică din Plumb, are efecte muzicale sumbre provocate de rimele ("vestmânt" "vânt"; "plouând" "plângând"). Având ritmul iambic, rimă onomatopeică, versurile semnifică o ceremonie a singurătății și a spaimei. Stările specifice eului liric simbolist (nevroza, golul istoric, spleen-ul, disoluția eului) sunt evidențiate și de refren, verbele de percepție și de stare: "aud", "tresar", "parcă dormi", "mi se pare", "sunt singur", verbele la persoana I, ca și pronumele personal sau reflexiv ("mă duce-un gând", "mi se pare", "mă găsesc
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dramatism opțional. Intelighenția îți trăiește cu lucidă pasiune rolul ce și l-a adjudecat anevoie, în cadrul unui proces evolutiv care implică o treptată radicalizare, însă și nesiguranță, reveniri, confuzie. La un capăt se situează formarea de programe ideologice, la altul disoluția lor. De la Revoluția franceză, lumea a trăit sub obsesia ideologicului. Se risipesc acum, sub ochii noștri, reverberațiile unei obsesii. Mulți cred a sesiza fapt imposibil chiar moartea oricărei ideologii. O atmosferă de crepuscul, impregnată cu amintiri dureroase, de melancolie, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de aproape politicul, s-a vorbit stăruitor și de o independență în cultură. Există chiar o teorie a emancipării culturale (P.H. Chombart de Lauwe ș.a.), revendicată predilect pe seama lumii a treia și mai recent în țările sistemului socialist pe cale de disoluție. În sfera politică, diverse formule integrative se și află la lucru. Însă integrarea europeană e un proces dificil și complex care nu poate fi redus la aspecte economice, politice, militare. Ea presupune în primul rând interculturalitate. Cronica, XXV, 25 (22
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Nu există victorie finală fără istorie", declara Joseph Joffe (1979)6, pe când în Estul Europei aveau loc convulsii caracteristice pentru criza de sistem în care comunismul intra ireversibil. El final de la historia (J.C. Bermejo Barrera, 1987) redevenea o temă "fierbinte". Disoluția regimurilor din Est și demolarea zidului de la Berlin, la finele anului trecut, păreau să încheie un ciclu, la definirea căruia istoricii erau chemați a-și spune cuvântul, alături de politologi, sociologi, antropologi. Analize remarcabile pe această temă s-au produs în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fi acestea. În sfîrșit, nu aș dori să trec sub tăcere curajul intelectual și civic al autorilor acestei prime istorii complete a comunismului occidental. În ciuda faptului că, în 1992, anul apariției cărții, după prăbușirea comunismului real din Estul Europei și disoluția ori metamorfoza cvasi-democratică a partidelor comuniste Vestice, "decomunizarea" avansase în oarecare măsură, nu condamnarea, ci tratarea obiectivă a comunismului și a tradițiilor sale rămăsese încă o chestiune redutabilă în spațiul cultural francofon. N-ar trebui să uităm că, exact atunci
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
selecții atente. Un prim pas spre transdisciplinaritate este abordarea integrată care presupune o anumită modalitate de orientare a interpretării textului literar, în sensul interrelaționării mai multor conținuturi. Integrarea este un proces complex care merge progresiv de la modelul clasic disciplinar până la disoluția barierelor disciplinare transdisciplinaritatea. Ideea este aceea de a încerca o lectură coerentă asupra textului lui Max Blecher care să meargă dincolo de granițele înguste ale disciplinei, pornind de la alte texte literare expresii ale suferinței, bolii și morții. Discursurile unor autori precum
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
aceasta netă între cele patru instanțe poate fi găsită, absolut independent de lucrarea de față, în studiul lui M. Pradines: Tratat de psihologie generală. După ce definește funcția conștientă, autorul vorbește despre un inconștient constituțional (supraconștientul) și despre un inconștient de disoluție (subconștientul). După ce face această distincție, autorul adaugă: "Cu toate acestea, va trebui să facem distincție aici și între un inconștient banal și comun, în absența căruia nu ar putea exista nici o activitate conștientă, și un inconștient extraordinar și rar, fără
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în consecință, astfel încît sunt extrem de greu de surprins liniile de forță cu adevărat semnificative ale mișcărilor în curs ale gîndirii economice". Textul de față reia bună parte a temelor preferate de autor: critica derivei existențiale generalizate, obsesia bunăstării consumeriste, disoluția principiilor, risipa epistemică, necesitatea regîndirii propriilor temeiuri ontologice dublată de imperativul configurării unei noi paradigme culturale și economice, vizînd omul concret, "situat în lume", dar și proiecția spirituală a acestuia. Putem vorbi despre un fundament metafizic al economiei ca știință
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
na T. Cei doi nu se întâlnesc pe același nivel cosmic, cu eroii baladei, ci în același regim primordial Apa. Dacă e să ne orientăm după afirmația lui Jean-Pierre Richard, iubirea devastatoare a protagoniștilor duce, în ultimă instanță, la o disoluție a ființei. Exponentul tematismului francez susține că omul și scriitorul Flaubert nu sunt constituiți din compartimente, geniul romancierului unește și omogenizează, asemeni unei ape curgătoare, viața sa interioară, experiența concretă și expresia metaforică: "În mod spontan, Flaubert nu e un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe bună dreptate, concluzia că preferința aceasta conotează o oarecare neliniște, o conștiință a instabilității provocate de pasiune, aproape o condamnare a iubirii. Părerea noastră e că traduce realitatea esențială după care, prin natura și structura sa, iubirea e o disoluție a ființei. Un studiu psihanalitic ar da desigur rezultate și mai probante".169 (s. n.) Temperamental, este aproape evident că autorul român poate fi apropiat de Flaubert, "absența compartimentelor" și fluidul interior fiindu-i imanente, fapt remarcat indirect de către cei din
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
din anturajul său: într-o stare de perpetuă anxietate, cu ochii care întotdeauna păreau a căuta ceva, o inteligență vioaie și mereu în stare de a veni cu o idee originală pe marginea oricărui subiect de discuție. Dragostea pătimașă înseamnă disoluția ființei, după cum observam și din alt adevăr dezarmant, relevat anterior în lucrarea noastră: în romanul Patul lui Procust, doar bărbații capabili de o iubire aflată în proximitatea patologicului plâng: D., Ladima și Fred. Moartea bruscă și violentă nu duce doar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de funcționare și eficiență a funcției de alter-ego, o continuă căutare înafară, o exterioritate a unei analogii eu-tu, neinstaurate sau pierdute (sublinierea mea, Gh. S.)174"; • psihozele, "[...] modelul psihotic se referă la boli mintale grave care dezorganizează psihismul până la disoluția persoanei și au un determinism corporal. În această optică apare evident că psihoza nu se poate delimita numai în cadrul unei patologii a nivelelor de conștiință și că ea trebuie descifrată în perspectiva unui proces de deformare și regresiune a persoanei
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
declanșa anomalia, contagiul, teroarea, cataclismul. Dialogul îngropat în textul epic compact este pe cât de fluent, pe atât de bine dozat, încât dezînsuflețirea și chinul, ce se vor instala în curând, vor face și mai credibilă primejdia ce poate duce la disoluția unei comunități umane, oriunde s-ar afla, într-o lume globalizantă, pe cât de supertehnologică, pe-atât de vulnerabilă. O probă de geniu literar este și rolul de compoziție jucat de însuși Saramago: naratorul completează fișa psihologică a cecității, o trăiește
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vaporizarea și centralizarea eului. Totul este aici, nervul care palpită, inima care bate vaporizînd trupul și centrîndu-1 pe unica voință de a trăi, de a exista. Lupta neîncetată pentru a nu rămîne În Încremenirea momentului. Vaporizarea tremurului al palpitului Înseamnă disoluția, explozia eului liric care contaminează astfel totul. Visul, alături de opiu, de reverie, duce la o expansiune imaginativă.” Eroul este acela care se află necontenit În centru”(Emerson) Hyperion este aidoma unui pescar care se joacă cu prada sa. Citesc din
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
chiar de dialoguri lacunare cu scriitorii preferați, de la Arthur Rimbaud și Pablo Neruda la Dinescu, Ivănescu sau Baștovoi (Cu demonii supraviețuirii pe umăr, Cu puțin timp înainte de prima cădere nervoasă). Rezultatul este, firește, cel așteptat: în ordinea strict existențială, ipostazele disoluției cuplului se estompează, iar criza provocată de ruptură este depășită. Ceea ce este cât se poate de evident în chiar ultimul text din carte, Erată : "poeme de închiriat,/ poeme de apă minerală,/ de calciu și de magneziu,/ de chitară,/ poeme cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
economică, accentul pus pe instituțiile istorice și legătura stabilită între acestea din urmă și modurile de dezvoltare pe termen mediu și lung. În abordarea comparativă a marilor sisteme, chestiunile centrale sunt cele legate de formare, interacțiune cu ansamblul, evoluția și disoluția instituțiilor economice, dar și a celor non economice, care condiționează viața economică. Acum, siste-mele sunt interpretate, în general, ca mari configurații instituționale sau structurale, istorice, evolutive. Analiza sistemică este centrată mai curînd pe megainstituții decît pe microinstituțiile de care se
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
al unei peratologii romantice, vrea să depășească limita permisivității și posibilității umanului "limită" sugerată de enigmatica și, totodată, maiestuoasa balenă albă -, neglijînd tocmai faptul că umanul nu poate fi decît limitat și imperfect. Rezultatul hybris-ului său devine astfel previzibil: disoluția apocaliptică în plan ontologic. Dacă tragedia lui Vere e acceptarea necesității, cea a lui Ahab ajunge să fie una de inacceptare funciară a condiției date. Ambele forme de expresie tragică se suprapun însă pe palierul anihilării finale a protagoniștilor. În
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
devenind nu numai o "dispută" erotică, ci și o "anexă" a identităților celor doi. Se poate observa că și id-ul (se-ul), și ego-ul/supra-ego-ul (eul/supraeul) lui Cathy intră, din perspectiva deschisă de Emily Brontë, într-o perfectă disoluție. O privire fugitivă asupra personajelor masculine lămurește, pe deplin, misterul. Mai mulți critici (Margaret Homans, Philip K. Wion ș.a.) au menționat originea obscură a lui Heathcliff. Teoretic, el este doar un copil de țigan, găsit de domnul Earnshaw, într-una
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
realiste ale "culorii locale", fenomen ce trebuie legat de intervalul trăit de autor în provincie în preajma redactării romanului în casa părinților săi), Dorothy își asumă postura cu o conștiinciozitate vecină cu masochismul. Biserica se află, literal și figurat, în pragul disoluției. În vreme ce stabilimentul se ruinează gradual, visteria parohiei s-a golit complet. Mai mult, vechii enoriași pleacă fie spre congregații învecinate (datorită aroganței reverendului din Knype Hill), fie spre lumea personală, sub puseurile ateismului tot mai accentuat. În decorul psihologic al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dezvăluie totuși, la rîndul lui, un bizar handicap psihologic: este dependent de prezența fizică a soției Katy în viața sa. Cînd aceasta pleacă pentru a-și îngriji mama bolnavă, Henry cade bolnav și întreaga casă intră într-un fel de disoluție stranie (singurii care se agită administrativ sînt Rivers și bătrîna servitoare, negresa Beluah). Reîntoarcerea lui Katy devine astfel vitală. Numai că revenirea intempestivă are un preț. Mama lui Katy, ramasă singură, moare, iar femeia, profund demoralizată, cedează atracției pentru John
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
at Arms/Sub arme 1952, Officers and Gentlemen/Ofițeri și gentlemeni 1955 și Unconditional Surrender/ Capitulare necondiționată 1961), bazată pe experiența militară a scriitorului, pune, similar, parcursul scenic al personajelor pe calapodul trilateral al (re)găsirii identității ca efect al disoluției vechiului sine în traumă și disperare. Același tipar moral și tipologic revine în romanul cu succes internațional (1934), A Handful of Dust/ Un pumn de țărînă (aluzie intertextuală la poemul lui Eliot The Waste Land/ Tarîmul pustiu, impusă ca titlu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o temă comună a "triun ghiului amoros", așa-zicînd, ca necesitate de supraviețuire a destinului individual -, ajungînd reperabile exegetic, surprinzător, pe același palier metodologic. Voi spune însă, de la bun început, că, dacă, la Lodge, "triunghiul amoros" funcționează ca o metaforă de disoluție a identității, la Grandes, acesta reprezintă tocmai cheia regăsirii ei. Optica romancierilor, deși aparent similară în contextul strict al construcției ficționale, diferă, ultimativ, în trimiterile sale etice și psihologice. Home Truths al lui David Lodge este, la origine, o piesă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
East Side (partea săracă a metropolei) și încearcă din răsputeri să supraviețuiască financiar de pe o zi pe alta. În sfîrșit, tinerii de culoare Coalhouse Walker (muzician ragtime) și Sarah formează cea de-a treia familie expusă terorii rasiale și, ulterior, disoluției. De fapt, "disoluția" apare în cazul tuturor familiilor menționate, iar ea sugerează, la o reprezentare largă, dispariția tiparului socio-cultural al Americii tradiționale. Tata (fost militar de carieră) pleacă, de exemplu, într-o expediție la Polul Nord, alături de exploratorul Robert Peary (evenimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
săracă a metropolei) și încearcă din răsputeri să supraviețuiască financiar de pe o zi pe alta. În sfîrșit, tinerii de culoare Coalhouse Walker (muzician ragtime) și Sarah formează cea de-a treia familie expusă terorii rasiale și, ulterior, disoluției. De fapt, "disoluția" apare în cazul tuturor familiilor menționate, iar ea sugerează, la o reprezentare largă, dispariția tiparului socio-cultural al Americii tradiționale. Tata (fost militar de carieră) pleacă, de exemplu, într-o expediție la Polul Nord, alături de exploratorul Robert Peary (evenimentul și personajul istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]