1,307 matches
-
picioarele, scuipând, sâsâind s‑urile, proiectându‑și posteriorul În afară, parodiind mersul unui evreu cu platfus. Toate acestea au fost descrise de Keynes prietenilor săi din grupul Bloomsbury. Ravelstein nu avea o părere prea bună despre intelectualii din grup. Îi displăceau gustul lor pentru viața În natură, bufoneriile lor bizare și ceea ce numea el „comportament de curlandiști”. Nu‑i acuza pentru clevetelile lor. El Însuși se delecta prea mult cu bârfa pentru a se preta să‑i critice. Dar afirma că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
arătă noua ei înfățișare. Un mesteacăn alb, înalt, vibrând ușor în adierea brizei venind dinspre balcon. Se studie îndelumg, răsucindu-se pe toate părțile, mișcându-se când mai aproape de oglindă, când spre televizorul din capătul celălalt al dormitorului. Nu-i displăcea noua înfățișare. O tulbura doar gândul că nu mai știa cu ce să se îmbrace. La unsprezece avea întâlnire la terasa de la Operă cu Adina, sora lui Stelian, văduvă și ea, în relație acum cu un directoraș de pe la o firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gândul că nu aveam să ne vedem prea mult. Jucau vreo douăzeci de oameni în piesă; nu era un one woman show de Beckett în care reflectoarele să fie ațintite pe Helen tot timpul spectacolului. Nu că mi-ar fi displăcut ideea de a o vedea pe Helen îngropată până la gât. —A trebui să și citesc piesa, m-am plâns lui Janey. Mi-am zis că e și cazul, pentru că n-am mai văzut-o de ani de zile. Dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vestimentația sculptorului respectiv sau nu m-aș fi prefăcut că știu mai puține lucruri despre problema aceea decât în realitate. Evident, era un subiect dureros pentru mine și vorbind despre el îmi răsuceam cuțitul în rană. Cu toate astea, îmi displăcea profund metoda pe care o alesese pentru a mă aborda. Mobilul a fost lăsat să cadă în capul cuiva în mod intenționat, sării eu. Dar nu de către mine. Pe cei de la poliție i-au convins dovezile găsite. Mobilul era perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ei că ăla a fost motivul pentru care se sinucisese - o fi fost metoda la indigo sau o fi lăsat vreun bilet? Nu voisem să-i întreb pe polițiști. Aș fi arătat mai mult interes decât aș fi vrut; îmi displace profund să le dau informații și, nu știu de ce, nu-mi venea să le spun despre prietenia lui Hazel cu Shirley Lowell. Oricum, probabil că or să le spună alții. Deci, cine ar putea să știe? S-o iau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Fry1. Totuși, deși îl văzusem de multe ori jucând, în seara aceea nu numai că mă făcuse să mă tăvălesc pe jos de râs, dar îmi devenise și simpatic. Încetasem mai degrabă să-l mai consider neconvingător decât să-l displac. Bună, zise el, salutându-i pe cei din grup cu mișcare a capului. Avea în mână o bucată de foetaj vârfuit cu creveți, din care mușcă cu atât de multă delicatețe încât abia dacă se desprinseră câteva bucățele din blatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
duce băieții tăi la cimitir acum, mă pot ocupa de el mai târziu În dimineața asta. Dă-mi un telefon după prânz și-ți voi putea spune cu exactitate. Dar nu cred că e loc de Îndoială, Guido. Doctorul pregetă, displăcându-i faptul că trebuia să-i spună lui Brunetti cum să-și facă meseria. — N-ai de gând să-l cauți prin buzunare? Chiar dacă o făcuse de multe ori În cariera sa, Brunetti ura această primă intruziune În intimitatea mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
meseria. — N-ai de gând să-l cauți prin buzunare? Chiar dacă o făcuse de multe ori În cariera sa, Brunetti ura această primă intruziune În intimitatea mortului, această primă și Îngrozitoare impunere a puterii Statului asupra liniștii celui dus. Îi displăcea că trebuia să le scotocească jurnalele și sertarele, să le frunzărească scrisorile, să le pipăie hainele. Dar, fiindcă trupul fusese deja mișcat din locul unde fusese găsit, nu avea motiv să-l lase neatins până ce fotograful avea să-i Înregistreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
tren care pleca din Vicenza la ora aceea era un personal care oprea În toate gările dintre Vicenza și Veneția, dar, dat fiind că intercityul de Milano nu venea decât peste patruzeci de minute, Brunetti optă pentru personal, chiar dacă Îi displăcea o călătorie cu atât de multe opriri, cu perpetua schimbare de pasageri și marele val de studenți care urcau și coborau fără excepție la Padova. În cantină, luase un exemplar al unui ziar de limbă engleză ce zăcea abandonat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era Încă În renovare și se trezi brusc În Campo del Ghetto. Se așeză pe-o bancă și privi oamenii care treceau pe lângă el. Nu aveau nici o idee, absolut nici una. Nu aveau Încredere În guvern, se temeau de mafie, le displăceau americanii, dar acestea erau toate idee generalizate, nefocalizate. Simțeau prezența conspirațiilor, așa cum simțiseră Întotdeauna italienii, dar le lipseau amănuntele, dovezile. Aflaseră destule, din lungi secole de experiență, ca să știe că dovezile erau acolo, din abundență, dar aceleași secole brutale Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
trăire a sa, mișcându-și o mână pe coapsă, sus-jos, sus-jos, sus-jos, cuprinsă de freamătul interior care o putea duce chiar în (patul imens din mijlocul atelierului de pictor cu mustață á la Dali) brațele celui de pe scenă. Nu-i displăcu ideea. Ba chiar se văzu nevoit să recunoască faptul că era chinuit de o stare excitantă, ar fi dezbrăcat-o acolo de rochia aceea verde (nu, greșit, ar fi rupt rochia aceea verde de pe ea, poate chiar cu dinții, prizonier
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de haină pe care o porți". O chestiune pentru a ilustra clar circumstanțele acestui caz ne-a dat de gândit, pentru că ni se părea că aceasta jignire adusă Preasfintei Sale Maici, care deja a arătat răutate și dispreț, i-a displăcut lui Dumnezeu mai mult decat aproape oricare alta fărădelege gravă. Și aceasta din două motive bazate pe dovezi. Unul este pentru că până în ziua de azi se poate vedea foarte usor murdăria de pe fața Sfanțului Chip, care nu a căzut niciodată
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
pentru Șaman 161 prima oară acest lucru la Înmormântarea mamei mele, când eu aveam trei ani și Îmi amintesc cu precizie cât de mult Îmi plăcuse castelul fierbinte care mi se Înălța În palmă, dar și cât de mult Îmi displăcuse remarca unei vecine că nouă, copiilor, nu ar trebui să ni se dea să ținem lumânări aprinse În mâini, ca nu cumva să ne ardem. Ce văzuse roberto În Kosovo ? Nu mare lucru. Nimic care să nu mai fi fost
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Am remarcat pentru prima oară acest lucru la înmormântarea mamei mele, când eu aveam trei ani și îmi amintesc cu precizie cât de mult îmi plăcuse castelul fierbinte care mi se înălța în palmă, dar și cât de mult îmi displăcuse remarca unei vecine că nouă, copiilor, nu ar trebui să ni se dea să ținem lumânări aprinse în mâini, ca nu cumva să ne ardem. Ce văzuse Roberto în Kosovo ? Nu mare lucru. Nimic care să nu mai fi fost
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fel de ciné-vérité În care el avea un rol incert, părintele-nepărinte, un turist spectral, o umbră ce căuta alte umbre, fiii-nefii, fiicele-nefiice. Iar morala din concepte doar Îl atingea, un contact profesional; Thomas cîștiga bani din acest frecuș, nu-i displăcea situația, chiar se dovedea conștiincios. CÎt dinspre Ingrid, nu venea o primejdie imediată. Adanil aducea echilibru. Cam instabil; se anunța un viitor deschis, nimic nu era sigur; dar nici nu s-ar fi putut petrece cine știe ce prăpăd, după cum se așezau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
funcționari, poate chiar profesori sau așa ceva. Vorbeau în locuri comune de gazetă, întrebîndu-se de una, de alta, amintind o întîmplare, indignîndu-se, dar fără să se prindă, ca și Sohațchi, de nici o idee. Asta liniști numaidecât pe Titi, căruia discuțiile îi displăceau. Sohațchi făcu pe scurt istoricul cunoștinței lui cu Titi, povesti întîmplări de la școală. Titi îndrăzni și el și adăugă altele, Sohațchi trecu în pantomimă, își puse pe cap șapca pe care o avusese la liceu, imită șchiopenia unui profesor și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el, ca să rămână în amintirea lui ca o apariție luminoasă. Domnișoara Otilia trebuie să fie o fată inteligentă. După câte mi-ai spus, înțeleg că te iubește. Lui Felix, numele Otilia în gura altuia, precum și convorbirea în jurul chestiunilor intime îi displăceau, de aceea lăsă capul în jos. Îl distra aprinderea cu care Weissmann debitase teoria lui antimatrimonială, dar, spirit prudent, nu credea în ea. Vioiciunea colegului îl surprinsese la început, ca și lectura lui, și în fața unei așa de violente activități
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și ai să-i dai. - Asta am să văd eu, trimit eu pe Felix, n-ai grijă dumneata. - Eh! făcu Stănică, dezamăgit.Lui Felix îi fu frică de putința ca Stănică să spună despre el o vorbă care să-i displacă. Pentru a înăbuși orice prostie a acestuia, Felix înfipse mâinile în clape și începu să descifreze o pagină din Folies d'Espagne de Arcangelo Corelli. Prins asupra faptului, Stănică ieși din odaia lui Costache și plecă, după ce făcu muțește, cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la suflet, victima chiar a bunătății lui. Liberat prin aceste două ipoteze de Olimpia, făcea apoi planuri mărețe, fie că noua G. Călinescu nevastă era o femeie "consumată", fie că, mai bătrână, avea o considerabilă avere. Nici Georgeta nu-i displăcea. Era frumoasă, cu relații care erau mai degrabă folositoare decât dezonorante, cu putințe admirabile de a-l împinge. Firește, Georgeta contrazicea conceptul lui de femeie sfântă, dar dacă în fundul nemărturisit al sufletului tocmai calitatea de curtezană cu trecere îl atrăgea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să supună ochiul față de puterea ochiului pentru a-și face arătată puterea. Victor Hugo știa despre ce este vorba cînd scria: "A obliga mulțimea să te privească înseamnă a-ți arăta puterea". Îndepărtîndu-i încetul cu încetul pe cei care-i displac sau pe cei care-i sînt potrivnici, conducătorul înalță în jurul lui o vastă oglindă care-i trimite înapoi gîndurile, voința și îi reflectă atotputernicia 531. Acest comentariu vi se va părea sumar cînd știm în ce măsură omul a fost ascultat, adulat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Mc. Gregor, prin publicarea cărții Partea umană a întreprinderii, în 1960, a introdus conceptul de Teoria X și Y. Teoria X și Y analizează două concepte diferite care privesc motivația generală a lucrătorilor. Dacă teoria X presupune că angajaților le displace munca și că ei vor acționa eficient numai într-un mediu de lucru puternic controlat, teoria Y presupune că angajații acceptă munca și responsabilitatea în vederea îndeplinirii obiectivelor organizației, cu condiția ca munca să le fie recompensată. Cartea arată în continuare
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
de tot ceea ce nu e ea însăși (ca să revenim la cunoscuta frază a lui Valéry) reprezintă, de fapt, separarea formei lirice de forma literară epică 207. Esențială ni se pare, din această perspectivă, tocmai acea putere de evocare, ce îi displăcea în mod particular lui Mallarmé. Nu întâmplător, în studiul său consacrat limbajului poetic, Eugen Coșeriu 208 întrebuința destul de frecvent termenul de evocare. Pornind de la considerentele lui Karl Bülher cu privire la cele trei funcțiuni de bază ale semnului, grefate pe triada simptom-semnal-simbol
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
toate creaturile acestea care își dau numele de oameni. Să știi că te-am văzut cum suferi în Camera de Așteptare cu ei. Nu era milă acolo, ci compasiune! Deși te-aș sfătui să rămăi cu mine știu căt îți displace ceea ce trebuie să faci. Iar dacă asta te face fericit acceptă. Discuțiile dintre aceste două perechi fură întrerupte de Lucas ce sosi în cameră împingănd un pat de o persoană cu rotite. În acel moment Roșul sau Diavolul îi întrebă
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
Era doar un instrument acum. Încet, încet Gavriel începuse să se obișnuiască cu această activitate - în care Ștefan lua controlul asupra lui pentru a-și scrie lucrarea. Se întămpla o dată pe săptămănă, de cele mai multe ori noaptea caci lui Ștefan îi displăcea să rămănă fără cerneală în momentele importante, adică fără Gavriel. Așa cum opera lui Ștefan începea să cunoască paragrafe, pagini, capitole așa și timpul se scurgea. Secundele se transformau în minute , minutele în ore pănă cănd Gavriel împlini un an de
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
Ei, dragă fra' Tommaso, fii atent: în ochii multora, eu trec drept un ticălos, sunt, cum să zic?, un infect, ce trebuie evitat. Tommaso asculta în liniște, dar nu își dădea seama despre ce e vorba; omul acela nu-i displăcea; în haosul acelei stranii spovedanii, a acelei grăiri în cascadă, se regăsea ceva intrigant și atractiv laolaltă, mai ales în acea împrejurare. Fusese o zi lungă, iar la gestul săvârșit în Catedrală adăugase fuga de confrați; trebuia să se întoarcă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]