5,812 matches
-
camaraderie, care fusese nelipsit până cu o zi înainte. Convingerea absolută că dulcea și inocentă prințesa Curcubeu, pentru care, de fapt, porniseră peste mări, dispuși să înfrunte atâtea pericole, se transformase în ființă cea mai respingătoare și mai demnă de dispreț de care auziseră vreodată umpluse toate sufletele de amărăciune și risipise toate iluziile. Eforturile atâtor bărbați, femei, bătrâni și copii care munciseră zi și noapte ca să construiască navă cea mai rapidă pe care și-ar fi putut-o visa; sacrificiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care o conduseseră peste ocean și, mai ales, singurătatea văduvelor celor care se prăpădiseră în această riscantă misiune, se transformau, peste noapte, într-un efort inutil, care nu reprezenta nimic în fața fascinației pe careo exercita asupra acelei copile demne de dispreț penisul nemăsurat al asasinului propriului ei tata. Ce rușine, o, zeule Tané! Ce grozăvie! Tapú Tetuanúi nu reușise să găsească niște cuvinte mai potrivite care să exprime ceea ce simțea și, după ce le repeta furios, mai bine de două ore, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
regală. Îi ajunge să fie cine este. —Păcat... se tângui scufundatorul. Sunt convins că n-am găsi niciodată un rege mai înțelept, măi nobil și mai viteaz. În schimb avem regina cea mai tâmpita, măi scroafa și mai demnă de dispreț... remarcă Chimé din Farepíti, indicând cu un gest silueta prințesei, care rămăsese ghemuita la prova, cu privirea ațintita asupra insulei. De ce-o fi viața mereu atât de nedreaptă? — Ea nu va deveni niciodată regina insulei Bora Bora, replică Tapú
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pat, strigând că are gropi în picioare care o dor. După câteva minute, cerea îngrozită să i se ia de pe trup lipitorile scârboase care-i sugeau sângele. Sanda alergă disperată la doctorii care o operaseră. O primiră cu un profund dispreț și arătară o totală lipsă de interes față de bolnavă. Simțind că-i moare copila, femeia dădu buzna în cabinetul medicului șef al spitalului. Astfel, într-o zi care, parcă, nu mai sosea, un doctor veni să consulte bolnava, îi prescrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
disciplină. Urî și mai mult toate reprezentantele acestui sex "slab" dar mai ales pe fata din liceu, care continua să-i bântuie fanteziile, visele, amintirile. Așteptase, cu o răbdare despotică, trecerea celor zece ani, pentru a-i arunca în față disprețul. Gândul că o va găsi măritată, la brațul cine știe cărui specimen masculin, îl scutura de groază. Ea, însă, i se înfățișase singură, speriată și pierdută, amăgindu-l iarăși, trezindu-i speranțele adormite. Lacrimile amare i-au luat mințile. La fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
două jumătăți de măr care, de-acum înainte, nu aveau altă soartă decât aceea de a se rostogoli în adânc sau de-a se ridica spre lumină doar împreună. Persecuțiile Nuții începură atunci când Luana nu mai reuși să-și ascundă disprețul pe care-l simțea. Avu pretenția absurdă să i se adreseze cu "Să trăiți, șefa!" Însăși madam Cordel își cocoșase spinarea aplecându-se slugarnic ani de zile, aruncând din gura colorată "Să trăiți, sefu'!", spre hazul tuturor. Când Radu plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și nepă sător al lui Din ce voia el să zică de fapt. Putea să dea un sens vorbelor lui doar când observa unele mici semne, cum ar fi fost ușoara Îngustare a ochilor, plăcere, sau apariția gropițelor, sarcasm ori dispreț. — Din același motiv ca al tău, i-a răspuns. Nu mi-am ter minat treaba. Pur și simplu nu mă simt În stare să-i părăsesc pe copiii ăștia. — Vasăzică ții cu ei! Dacă prin asta vrei să mă Întrebi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sabiei, partea Întâi, și Trei păpușele din Hong Kong. Ah, credeam că mai rulează Încă Din Rusia, cu dragoste. James Bond s-a terminat ieri, Îmi pare rău, domnișoară Farah! Oricum, niște prostii imperialiste occidentale, a zis Johan. Luna viitoare aducem Disprețul. Nu știu despre ce-i vorba, dar pare să fie bun. Franțuzoaica de pe afiș arată tare bine! E-n regulă, Seng, atunci trei bilete pentru spectacolul de la miezul nopții, te rog. Ce film ziceai că e? Fluturii Îndrăgostiți. Pe-aici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bine, și care era atât de Înnebunită de iubire, Încât se Încredințase că toată viața avea să rămână subjugată de acel băiat frumos. Margaret nu-și mai amintea de nimic altceva din poveste. Tot ce reținuse era ridicolul și vagul dispreț trezit de ideea că cineva s-ar putea Îndrăgosti atât de prostește de o persoană pe care nici măcar n-o cunoaște și și-ar Îngădui să se lase copleșită Într-un asemenea hal. Când te Îndrăgostești faci o alegere. Dacă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
privește o jucărie cu care nu e obișnuit. Habar n-are ce e, s-a gândit ea și a adăugat: E ceva aparte și de foarte mare valoare. El n-a răspuns, doar a privit-o cu un fel de dispreț rușinat, pe care Margaret l-a recunoscut drept semnal al incapacității lui de a Înțelege. E un lucru de mare preț pentru poporul indonezian, a adăugat ea. — V-aș ruga să nu ne spuneți nouă pe ce pune preț poporul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ocolișuri, voia să-și clarifice ipoteza. Omul tresări, se încruntă, se încordă. O clipă, descumpănit, inginerul crezu că se va arunca asupra lui. Dar semnele furiei dispărură tot așa de rapid precum apăruseră și-i răspunse cu buzele arcuite a dispreț. A început să devină o modă, nu-i așa, să-i considerați pe toți cei care se deosebesc cu ceva de ceilalți, sectanți. E mai ușor să te lepezi de ei? Marcu își dădu, în sfârșit seama că omul din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cafea, presupuse Carmina și fără să fie încordată, se lăsă la voia întâmplării. Sidonia Trofin era o femeie cu pretenții de mare intelectuală. Avea o părere extrem de bună despre propria sa persoană. De aceea, față de semenii din jur, nutrea un dispreț categoric, greu de disimulat. Motiv pentru care intra adesea în conflict cu oamenii, se plângea că este neînțeleasă și se separa de restul colectivului, făurindu-și singură, pentru ea o aureolă anume, neperturbată de apropierea cuiva. Dar stările ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sidonia tăcerea și roti țigara în suportul de alamă ca să-i curețe bine scrumul, își îngustă și mai mult ochii și mănunchiul de riduri să mută în jurul orbitelor, Fana s-a măritat, îi comunică sec și își flutură mâna a dispreț. Nu știu, nu mă întreba ce face sau ce este cu copchila asta. Își cuprinse brațele cu mâinile, se cocârjă în scaun, se legănă de câteva ori făcând să oscileze papucul, abia ținut pe vârful piciorului. Gestul ei exprima o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
despre bărbatul acela pe care vi l-am prezentat odată, am mare nevoie să vă cunosc părerea. A, spuse Alexe și arătă cu țigara spre ea, mica lichea. Trase din țigară, slobozi fumul în tavan și făcu un semn de dispreț cu mâna. Mă, e prea mărunt ca să mai comporte discuții. Știa că n-o să ajungă la nici o înțelegere cu Alexe. Știa că după vorbele spuse n-o să mai poată să obțină de la el vreo explicație. Privi sertarele. Nu, Ovidiu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în vorbele lui tandre. Știa că sunt contrafăcute, că sunt clișee, nu credea decât în momentul acela când o iubea, cu un fel de disperare, de violență, atunci știa că și-a lepădat odată cu hainele și masca, regia, programarea, plictisul, disprețul, dorința de mărire, totul, știa că a rămas un simplu bărbat, fără nume și că ea ar dori să existe aievea, în viața de zi cu zi, să-l boteze într-o zi, să-i spună "Vineri" și să existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
noaptea, Carmina deja se culcase. S-a întâmplat ceva? l-a întrebat când a apărut lângă el în cămașă de noapte. Ovidiu arăta aproape desfigurat de neliniște. Asta mă întreb și eu, i-a răspuns și a privit-o cu dispreț. Pe urmă a avut o ridicare a bărbiei, un gest de mândrie la el, nelămurit. Ce mai este? Nu știu, mă întreb de ce continui să mă bălăcesc în mocirlă, m-am săturat de asigurări și dezmințiri, în tine nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe tine, nenorocito. Ușa a pocnit tare din stânga și m-am speriat așa cum m-am speriat ieri, refuzându-l în mine dureros, party is over! am zis, Păianjenul Pinochio, adică CUM, a bufnit ușa așa cum nu-mi place niciodată, adică dispreț, plec și tu nu însemni nimic, adică plec și tu rămâi în urmă pierdută între tine și bufnitura care îți mai bufnește odată în ureche, pe care apoi o procesezi în plex într-un fel de cădere în prăpastie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
grup constituit cine știe când. Personal cu mers de accelerat, preciza plin de importanță soțul ei, Încă nedumerit În fața acestei contradicții cu care călătoreau de două ore. Parcă am face revelionul la același cazan, șuieră bărbatul de lângă geam, privind cu dispreț viermuiala din jur. Oameni sunt și ei, interveni din nou doamna În vârstă, nemulțumită de trufia domnului de lângă geam. Antipatic de la Început. Vor să ajungă și ei undeva. La părinți, la rude, la prieteni... Sunt atâtea posibilități... Și dumneavoastră doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chiar dacă unele gesturi suplineau prin expresivitate absența cuvintelor. Și dacă Între timp vine locomotiva? Până ajungi tu din nou În tren cu scleroza ta, noi vom fi departe, interveni doamna În vârstă cu o voce În care se amestecau mila, disprețul și o bucurie răutăcioasă. Și-apoi ce să auzi? Că nu-s În Parlament. Noi musai să ajungem acasă! Încolo, treaba lor. Cum o să plece trenul fără șef? Întrebă domnul cu Magazinul. Mă doare În cot de șef, domnule! Vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de ce vorbești așa complicat? E greu să vobești simplu când te pricepi la cuvinte! zise Andrei. Vocea răgușită sublinia, dacă mai era nevoie, dificultatea Întreprinderii, dar și excesul de umilitate. Mai bine te-ai pricepe la femei, răbufni Amalia cu dispreț, chit că În sinea sa era mândră de Învățătura lui Andrei, adunată cu trudă din cărți și dicționare. Să știi atâtea cuvinte și să nu le folosești, ar fi Într-adevăr mare păcat chiar dacă uneori, ca acum de pildă, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
umil de locul ce Îi era destinat și va anunța sec: Scurt poem epic dintr-un roman poetic. Va aștepta resemnat ca ovațiile să se risipească, apoi, ca nimeni altul, va duce lucrul la bun sfârșit. Scris la ordinator, În disprețul bătrânilor poeți ai orașului, partizani neînduplecați ai penei de gâscă, poemul avea să fie publicat În numărul de sâmbătă al Glasului, pe o pagină Întreagă, cu poză și prezentare entuziastă semnată de Alex Fard, rampa critică a marilor glorii locale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
devină patetic, uman, cu doza cuvenită de compasiune și Înțelegere față de cel cocoțat pe suferință ca pe niște picioroange de milog trufaș. Flavius-Tiberius schiță doar un zâmbet. Grațian avea o Întreagă teorie asupra suferinței identitare, pentru care nu nutrea decât dispreț. Iolanda se uita mirată la Petru: Carevasăzică așa arată un cinic. Își propuse să citească mai atentă Caietul cu vise. Flavius-Tiberius Îi lăsă pe cei doi să se privească În voie și se Îndreptă spre ieșire, mormăind mai mult pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Socotiți aproape idioți din oficiu, elevii de la „Vorkuta maia” nu prezentau nici un risc social. Iar pentru cei trei profesori nu era mai mare pedeapsă decât să aibă un astfel de auditoriu pentru lucrurile pe care le iubeau mai mult. Un dispreț binefăcător, Întrucât după un meci În Franța, Klaus, elev În clasa a XII-a și rugbist la Remin, a adus tot ce a găsit de Soljenițân, inclusiv Arhipelagul Gulag. Cine să caute la vamă cărți subversive În sacoșele unor idioți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fără porc și dator vândut, ce mă fac? Cum o să fiu și eu nagy ember? Când Înjunghie Húnór bácsi porcul nici nu guiță. Are moarte ușoară ca pe o masă de operație... Tăcu. Luă sticla de bourbon și bău cu dispreț o gură. O puse apoi la loc și continuă să vorbească În memoria porcului dispărut: Când ai un porc ca lumea În cămară, trăiești ca Într-un buncher. Ce ne-am fi făcut noi fără slănină pe vremea migrațiunilor? Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nostru și se plimba voios câte o oră sau chiar mai mult de fiecare dată. — Nu, i-am spus, luăm doar o pauză scurtă. Dar data viitoare poți să faci ce vrei. Doi ochi mari și verzi mă priviră cu dispreț printre barele subțiri. — Cum stăm? am întrebat și i-am întins sticla lui Scout. Ea ridică privirea din carnețelul roși, luând-o. — Bine. La capătul pasajului ăluia ar trebui să fie intrarea în subsolul unei biblioteci. Acolo trebuie să ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]