1,246 matches
-
unul la modul real. Încruntându-se, Hugo și-a dat seama că era imposibil să explice toate astea fără să pară că vrea să se scuze. Dar, ținând cont de felul în care Alice se uita la el - pe jumătate disprețuitoare, pe jumătate amuzată - Hugo trebuia să spună ceva în apărarea lui. —Amanda a insistat că vrea să stea acasă și să aibă grijă de copil, a început el. A spus c-ar fi o plăcere, că asta e cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
decât de doi cretini, care conduceau un Saab și-și căutau o casă de vacanță la țară. Putea, foarte ușor, să-i sune și să reprogrameze vizionarea. Unde vrei să ne întâlnim? E o cafenea lângă... —Cafenea? a zis Alice disprețuitoare. Nu vreau cafea. Știu că nu e decât opt și jumătate’, dar vreau o băutură. Și una a naibii de tare, dacă nu te deranjează. * * * —Glumești, a gâfâit Hugo după o oră și mai multe pahare de băutură, când Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ai lui Neil îl sfredeleau provocator pe Hugo. —Și de unde știi tu asta? Pur și simplu știu. Hugo era conștient că argumentul lui nu ținea. Ai încredere în mine, a adăugat el. Neil i-a aruncat lui Hugo o privire disprețuitoare. După care a explodat. Să am încredere în tine? a tunat el, încât capul și gâtul i s-au umflat ca la broaște. Cred că glumești, Fine. Ai venit aici plin de tine, te-ai dat mare agent imobiliar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
succes. Și mai ales, are legătură cu partea cu mariajul fericit, a adăugat ea pe un ton tânguitor. Amanda a zâmbit satisfăcută. —A, am înțeles. Vrei să știi cum mă descurc? a zis ea izbucnind într-un hohot de râs disprețuitor. Sincer, draga mea, și eu aș vrea să știu cum reușesc. Dar, sigur, întreabă-mă. O să-ți spun ce știu. —Ăăă, păi... a ezitat Laura. Apoi a vărsat totul, fără nici o barieră, așa cum pățești când vomiți. A povestit cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se spusese de nenumărate ori. Atunci când Hugo le explica faptul că motivul era legat de creșterea copilului, nu reușea decât să înrăutățească situația. Reveniți în realitate, îi venea lui Hugo să strige de fiecare dată când pleca urmărit de priviri disprețuitoare. Bărbații sunt și ei părinți. Surpriză! Așa stă situația. Atunci când nu visa la o viață de familie fericită alături de Alice, Hugo se imagina șeful unei agenții imobiliare înfloritoare, care să aibă numai angajați cu jumătate de normă. Și, în special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
J&B-ul nu mai avea niciun gust. Din nou. Aruncă o privire către Magician - ți-ai fi dorit să fie ucigătoare, dar uite că nu se întâmplă nimic, e tot acolo, nu dispare, nu imploră milă, are aceeași atitudine disprețuitoare. Surâde. Nu. Rânjește -, apoi reveni în fața laptopului. Ținea minte (încă mai țin minte ceea ce scriu, domnule!) că terminase un paragraf în momentul în care alimentarea străzii cu energie electrică revenise la normal. Câteva secunde stătu cu ochii închiși. Apoi trase
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sic et sempliciter, poate să ne dea de gândit: «Vă conjur, o, frații mei, rămâneți credincioși pământului și să nu-i credeți pe cei ce vă vorbesc despre speranțe suprapământești. Cu bună știință, ori nu, aceștia sunt otrăvitori. Aceștia-s disprețuitori ai vieții, muribunzi, intoxicați, sunt cei de care-i sătul pământul: să piară, deci!». În realitatea noastră contemporană în care putem fi mărturisitori ai evangheliei, trecerea de la o radicalitate de ochii lumii la o profeție trăită, poate fi nu doar
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
familia mea. Cu mii de mulțumiri Stănică Rațiu" Pascalopol citi scrisoarea, privit în tăcere de ceilalți și așteptat de comisionar, și ar fi voit să râdă în tihnă. Se stăpâni. Nu era deloc înșelat asupra caracterului lui Stănică și, deși disprețuitor pentru sumele mici de bani, avea totuși disciplina sufletească de a nu se lăsa păcălit. Îi veni gândul fugitiv de a citi măcar scrisoarea celorlalți. Se feri să nu înfurie însă pe Simion, deși i-ar fi plăcut să agaseze
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
consultația, că Titi, insist, Titi cere divorț pe motivul de mai sus. Lucrul poate să aibă întorsături neplăcute. Frații sunt ofițeri, nu poți susține că sora lor e o prostituată. Te pot da în judecată pentru calomnie. - Aș, ofițeri, zise disprețuitor Aglae, cine știe ce șnapani! S-au îmbrăcat în uniformă ca să-l sperie. - Sunt ofițeri, mamă, lămuri mereu, ușor jignit, Titi, îi cunosc eu bine. Au și un unchi colonel, care m-a cununat. - Precum vezi, urmă Stănică, chestia e dificilă. Cel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
emanațiile răutăcioase ale visului. Să meargă în oraș, nu mai era vreme. Se dădu jos în curte, să se plimbe. Abia atunci își aduse aminte de Simion. - Cum îi mai este bătrînului? întrebă el pe Marina. - Eh, bătrînul! zise aceasta, disprețuitoare. Ai mai văzutdumneata drac mort? Uite-l, bătrânul se plimbă prin curte. Felix rămase înmărmurit. Aruncă ochii peste gard și într-adevăr zări pe Simion, care se plimba cu mâinile la spate și cu capul în pământ, foarte agitat. Crezu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că Simion n-are nimic, că așa se maimuțărește el totdeauna. Când Felix căută să-i strecoare bănuiala că ceva e schimbat în felul lui de a fi și că ar fi trebuit totuși să se cheme doctorul, Aglae râse disprețuitor: - Dumneata nu-l cunoști pe Simion. Totdeauna a fost nițel scrântit. Dacă m-aș lua după doctori! I-a venit rău, și atâta tot. Totuși purtarea lui Simion începu să pună pe Aglae pe gânduri. Simion își examina hainele și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
explicație și dăm un sens vieții. Un băiat de popă zise că Dumnezeu "e o dogmă care nu se discută" și că "noi trebuie să credem în tot ce e absurd". În sfârșit, cel care stârnise discuția strâmbă din buze disprețuitor. - Spune tu, mă, atunci, dacă ești mai deștept! se supărasebăiatul de popă. Ia te uită la el! Ce te strâmbi așa, parcă tu știi! G. Călinescu - Mă, zise filozoful, Dumnezeu sunt eu, tu, pământul, cerul,tot ce există pe lume
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
eu? D-aia nu v-ascultă Dumnezeu. Înspăimântat, mai mult de ideea că cerșetoarea ar fi putut să știe că are parale la el, îi dădu zece bani, pe care baba îi luă nemulțumită și bodogănind un "bogdaproste" mai mult disprețuitor. Moș Costache predă în taină doctoria Otiliei, rugînd-o să i-o dea regulat, după cum scrie în rețetă. Pretinse că era trebuitor să țină dietă și consultă pe Felix, punând mereu întrebări explicative, ce se înțelegea prin dietă. Se făcu chiar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
intra și puțin reproș la adresa altora, așa nu mai cade șervetul jos. G. Călinescu Otilia pufni de râs, în indiferența studiată a Paulinei, care alergă la bucătărie și se-ntoarse cu Marina, căreia îi dădea numeroase instrucțiuni, primite cu ochi disprețuitori. Paulina adusese lui moș Costache ouă fierte, și acesta, lacom, întindea mâna să le ia, dar quasinevasta nu-l lăsă. Ceru o farfurie mică Marinei ("Repede, repede, madam Marina, domnul nu trebuie să aștepte!"), o puse înaintea bătrânului, și cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
săruta prin ședințe, cu vorba și cugetul, părțile rușinoase ale câte unui Portret de Partid și de Stat, apoi piețele mierii, cu zdruncinătură puțină, fără trafic, lanțurile șeherezadice ale magazinelor sustrase circuitului public, scurtcircuitate adică, policlinicile secrete, piscinele arogante și disprețuitoare în care înotau odrasle speciale, transparente, fără vezică, destinate încă din pungile seminale sau din mistica cursului scurt de materialism-dialectic să devină pe viață prim-secretari. Deasupra Împotrivitorului, cârd de norișori gri-trandafirii, mânați de la spate de suflul unor guri nevăzute
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Înmiresmatul și Fiorosul Marcel. În cabina Daciei 1300, căzut sub bancheta din față, sub efectul toxic al glasului crainicei Victoria Andrei, țocăindu-și buzele și răsucindu-se, șoferul taximetrului oprit de străin își traversa straniul său semi-leșin. La coada autoturismului, străinul, disprețuitor, nici nu mișcase. - ...Niciodată nu mi-aș fi închipuit, recuplă în același registru monoton Norocosul, decimând în treacăt alt pâlc de insecte, capturate în șănțulețul unei încuietori și înhățînd fără patos trei dintre ele și deșertîndu-și-le în deschizătura tristă a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
uită cu dușmănie în ochii lui: - Te-ai săturat ? Mă mai lovești ? Stai jos ! Stani se gândea revoltat. - Tot el, nesimțitul, face pe năpăstuitul! Angelescu știa că și-a făcut un dușman, însă nu-i păsa. - Un elev! Se gândea disprețuitor ! Ajuns acasă le-a povestit părinților, cu lacrimi în ochi ce a pățit. Nu voia să se mai întoarcă la școală. Nu i-a mai ars nici de învățat în ziua respectivă! Nu putea să mai raționeze. - Dă-i naibii
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
deși corecția aplicată profesorului nu putea fi identificabilă sau poate tocmai de aceea se răzgândise. Angelescu când îl vedea de la distanță, își punea capul în pământ preocupat brusc de starea asfaltului sau privea în altă direcție iar Stani îl privea disprețuitor! Nu s-a mai auzit să bată pe cineva. Tatăl lui a fost cu această ocazie singura dată la liceul Mircea, în rest mama lui mergea anual la începutul fiecărui an, deși diriginta organiza ședințe lunare cu părinții nu avea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
numească într-un fel la demonstrație. Îi treceau prin minte denumirea tuturor triunghiurilor< isoscel, echilateral, oarecare și, dreptunghiular. Parcă îl obseda acest cuvânt și nu era în stare să îl găsească pe cel potrivit. Era extrem de nervos iar profesorul râdea disprețuitor. Laur s-a înfuriat și a ieșit din sală. A venit asistentul Popescu după el, însă a refuzat să mai intre în sală. Profesorul îl trimisese după el, vroia să-i dea examenul. - Vin în toamnă, îi spuneți profesorului că
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
suflet, la fierberea elementară a simțirii, la incontrolabilul afectelor. Tot ceea ce în noi e nestăpânit, tulbure, iraționalul alcătuit din vis și bestialitate, deficiențe organice și aspirații turmentate, ca și explozii muzicale ce umbresc puritatea îngerilor și ne fac să privim disprețuitor spre crini - constituie zona primară a sufletului. Aici se află melancolia acasă, în poezia acestor slăbiciuni. Când te crezi mai îndepărtat de lume, adierile melancolice îți dovedesc iluzia apropierii tale de spirit. Forțele vitale ale sufletului te atrag în jos
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ale îndoielii, intensitatea nu este niciodată echivalentă celei din disperare. Un anumit diletantism și un gen particular de superficialitate caracterizează scepticismul față de fenomenul atât de complex și de ciudat al disperării. Mă pot îndoi de orice, pot arunca un zâmbet disprețuitor asupra lumii, dar aceasta nu mă împiedică să mănânc, să dorm liniștit sau să mă căsătoresc. În disperare, de a cărei profunzime nu te poți convinge decât trăind-o, aceste acțiuni nu mai sânt posibile decât cu efort și suferințe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
denigreze feminismul înainte ca acesta să aibă posibilitatea de manifestare în spațiul publicxe "„spațiupublic"xe "„public". În acest mod, atunci când cineva își asumă identitatexe "„identitate" feministăxe "„feministă" și discurs feminist, este a priori tratat cu suspiciune și adesea cu ironie disprețuitoare, dacă nu cumva i se refuză accesul la mass-mediaxe "„mass-media"35. Multe femei și mulți bărbați care activează pentru drepturile femeilor și pentru egalitatea de gen sau care au o atitudine coerentă cu mișcarea feministăxe "„mișcare feministă" refuză să își
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
îmbufnați și prea dedați afacerilor; altceva decât în port! Observa o frenezie necunoscută până atunci, ceva ce aducea a furie în mers și în purtări. Încercă să vorbească cu un bătrân așezat la masa unui han. Bătrânul, cu un surâs disprețuitor, îi răspunse: Toți sunt neguțători, aleargă nebunește după aur și argint și țin caii și catârii în galop până-i termină. Și care e motivul unei asemenea grabe? Au o întâlnire la care trebuie neapărat să ajungă? Se duc la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în buzunarul drept al pantalonului. Scoase un pachet de țigări pe care îl arătă tuturor. Calu făcu un semn și Faraon îi puse țigările în palmă. Găsi apoi o batistă mototolită, Calu clătină din cap și atunci Faraon o aruncă disprețuitor pe jos. Continuă cu buzunarul stâng, unde găsi ceva mărunțiș. Calu făcu iarăși semn, primi bănuții, apoi îi întinse unul, făcând semn și spre Marchiză, care își primi partea. Fu apoi rândul lui Chisăliță. Faraon îl apucă pe pitic de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
glas de contralto în surdină. E-ngrozitor, numai tu poți să mă scapi. Ioanide nu clipi la tutuire și păstră o atitudine blândă, nici paternă, nici complice. - Sunt oricând gata să-ți dau un sfat bun. - Ce sfat? ripostă fata disprețuitor. Vreau să scap de chinul acesta. Te rog să vii cu mine. Arhitectul nu îndrăzni a mai cere lămuriri cu vorba, deschise numai ochi mari, interogativi. - Tata a chemat un cunoscut al nostru, un doctor, care a venit cu un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]