1,499 matches
-
Principatelor Române. Dezamăgirea cea mai mare a lui Cuza nu era provocată nici de modul în care înțelegea Imperiul Otoman să se raporteze la el ca ales al românilor, nici de presiunile rusești din întreaga perioadă de domnie, ci de distanțarea pe care o lua tot mai mult Franța față de statul român și de el ca reprezentant al său, în toamna anului 1865. Cu siguranță, schimbarea de atitudine față de Cuza punea câteva serioase semne de întrebare cu privire la viitorul lui în fruntea
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
alți cercetători, cu atât mai mult cu cât "ambele presupun nenumărate corelaționări, care duc, finalmente, la consolidarea comparatisticii, la diversificarea uneltelor ei și la obținerea unor rezultate cu o bătaie infinit mai lungă decît aceea a metodologiei tradiționale" (Mănucă: ConvLit). Distanțarea intervine în momentul în care analiza merge către intertext, înțeles ca raport stabilit de fiecare autor cu romantismul, pentru ca mai departe să fie urmă rită relația dintre autorii în cauză: "un intertext care se arată mai cuprinzător decât pare la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ontologică" (Irina Petraș), Ioana Em. Petrescu studiază legătura intertextuală dintre cei doi romantici în punctul de convergență reprezentat de lucidi tatea receptării propriei condițiii istorice, dar și în zona localizată cu ajutorul simbolurilor în proximitatea mitului. Apropierea Eminescu-Hegel, în fapt, contrară distanțării teoretice exprimate de poetul român față de exuberanța frazeologică dictată de optimismul hegelian, atrage discursul critic mai mult decât influența schopenhaueriană exercitată asupra operei eminesciene: "deși creația eminesciană cunoaște unele momente ce se înscriu sub semnul ironiei romantice (parțial Sărmanul Dionis
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pre-contu rare (vagă, incertă, insinuantă) a sunetului, Onde nu se știe a cui fiică este...Poate a sunetului, poate a trecerii timpului. Sau iubita din Umbra mea personifică undoietele oglinzi din Sărmanul Dionis. Opțiunile onomastice din cele două variante semnalează distanțarea față de magie sau religie 43. Hipertextul descrie adâncirea în mări cu "undoiete oglinzi", imagine prin care adâncirea se oglindește și devine înălțare. În hipotext nu se mai simte nevoia înălțării/adâncirii poate și pentru că protagoniștii au atins dimensiunea edenică. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Această solemnitate a epigrafului determină apariția dimensiunii simbolice a citatului, simbolistica lizibilă sau criptată. De fapt, rolul lui este atît de important, încît face adesea obiectul unei "deturnări care îl parodiază sau lasă în ambiguitate nivelul la care trebuie perceput, distanțarea lui față de text sau, mai degrabă, față de enunțare" (A. Compagnon, p. 338). Astfel, A. Compagnon plasează trei epigrafe la începutul cărții sale La seconde main, ou le travail de la citation: Mai întîi, nimeni nu visează că operele și cîntecele ar
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
imperfect* a cărui nuanță de aspect incoativ implică începutul procesului. Prin imperfect, perspectiva enunțătorului asupra procesului părăsește momentul prezent al scriiturii pentru a se situa într-o lume virtuală care va fi ulterior definită; perfectul compus indică, de fapt, o distanțare și prezintă rezultatul unui demers "științific". Din punct de vedere al timpurilor verbale folosite, [P5] și [P9] prezintă diferențe care concură la fixarea validității generale a propozițiilor vizate. Cele două propoziții funcționează în jurul modalității/ posibilității. Unica modalitate/a putea face
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
dimensiuni diferite ale acesteia. Conceptul de creativitate este destul de vag, în mintea omului obișnuit, acesta fiind asociat, de regulă, cu creații artistice, invenții tehnice sau descoperiri științifice și presupune un mod de a fi, imaginație, originalitate, talent, libertate interioară și distanțare de stereotipuri. Chiar și pentru cercetătorii acestei însușiri umane deosebit de valoroase, mult timp, creativitatea a fost limitată la domeniul artistic și mai apoi științific, fiind asociată inițial de psihologi cu revelația pură sau chiar cu un proces patologic. Psihologia a
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
și Scherer, 1992) sunt alcătuite din itemi care descriu diferite mijloace utilizate pentru a face față situațiilor problematice: rezolvarea rațională a problemei (inclusiv căutarea de informații), căutarea de sprijin social, reamenajarea pozitivă (sau reevaluare pozitivă) a situației, fuga-evitare, reprimarea cognitivă (distanțare sau minimalizarea amenințărilor), recurgerea la gândirea magică, autoacuzarea, exprimarea afectelor, reprimarea afectelor, spiritul combativ sau acceptarea confruntării, stăpânirea de sine etc. Conceput ca o trăsătură stabilă de personalitate sau ca un răspuns la anumite situații stresante specifice, coping-ul este studiat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de dificultăți.” Sublimarea ia în considerare existența celuilalt, prezent în mod virtualca eventual cititor. Ea depășește egocentrismul reveriei banale, pentru a se ridica până la statutul de operă care poate fi comunicată. Uneori însă, scriitorului nu-i reușește întru totul această distanțare. Ne vom găsi atunci în fața unor opere aflate undeva între reverie și creație (ceea ce se cheamă „literatură de citit în tren”), pe care Freud (1908c/1985) le descrie cu malițiozitate. În această literatură sunt reluate ca atare toate elementele reveriei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
participarea corporală și refuz. Ne gândim, de pildă, la pacienții victime ale unor maladii somatice grave (Revidi, 1994) pentru care refuzul realității reprezintă un mecanism operant în fața factorilor de agresiune reprezentați de boală sau de posibila lor moarte. De asemenea, distanțarea față de angoasa de moarte poate produce efecte de remisie sau chiar de vindecare, mai ales în anumite forme de cancer. Tot astfel, refuzul specific subiecților cu cardiopatii, asociind trăirea unui sentiment de putere absolută și de controlare a realității, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
adică această capacitate de ajustare la starea moravurilor. Aceasta este întotdeauna într-un fel magică. Dar numai ea conferă adevărata legitimitate, valoarea sa spirituală oricărei puteri: politică, economică sau simbolică. În termeni obișnuiți, ,,identificarea" cu spiritul timpului necesită, prin urmare, distanțarea față de doxa dominantă, această "opinie" mai mult sau mai puțin doctă al cărei motor principal este slăbiciunea sau lașitatea. "Să întoarcem stridia", recomanda Platon (Republica, 521c), revoluție a privirii care să fie în stare să înțeleagă, fără prejudecăți, importanța efervescențelor
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
doar de la îndoială la uimire, stăpânește adică un univers al contrariilor pașnice. Predica focului (1993) pare să anunțe o nouă etapă, cea ironică, perceptibilă mai puțin în limbaj (neașteptat de aspru, chiar sarcastic pe alocuri), și mai degrabă în plăcerea distanțării de sine și de ceilalți, distanțare ce ia forma adecvat-carnavalescă a ascunderii într-o alteritate, în cazul dat, Axios Tracul, prezență poetică atât de interesantă încât, până la urmă, e greu de decis dacă e vorba de disimularea într-o identitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
adică un univers al contrariilor pașnice. Predica focului (1993) pare să anunțe o nouă etapă, cea ironică, perceptibilă mai puțin în limbaj (neașteptat de aspru, chiar sarcastic pe alocuri), și mai degrabă în plăcerea distanțării de sine și de ceilalți, distanțare ce ia forma adecvat-carnavalescă a ascunderii într-o alteritate, în cazul dat, Axios Tracul, prezență poetică atât de interesantă încât, până la urmă, e greu de decis dacă e vorba de disimularea într-o identitate străină sau de o lepădare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
atât scade participarea intelectuală a indivizilor, chiar dacă participarea afectivă continuă să se mențină la cote ridicate. Factorul rațional este aproape eliminat, la fel atitudinea critică. Mijloacele de comunicare moderne, susține J. Habermas, pun stăpânire pe public, căruia îi refuză orice distanțare emancipatoare, adică posibilitatea de a lua cuvântul și de a contrazice. Exercitarea rațiunii de către membrii publicului receptor tinde să dispară. Alți autori ca G. Reisman sau J. Ellul au reproșat comunicării de masă faptul că nu angajează un efort susținut
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
definirea „forntierelor” și a conținutului clasei de mijloc dat fiind heterogenitatea sub-grupurilor care compun clasa de mijloc. Dincolo însă de diferențele care le caracterizează, sub-grupurile care formează clasa de mijloc din România au și o trăsătură comună: urmăresc în permanență distanțarea de clasa de jos și apropierea de elita socială. Pentru a-și atinge obiectivul, oamenii nu numai că trebuie să adopte atitudini, comportamente, moduri și stiluri de viață specifice elitei sociale, ci mai ales să achiziționeze capital care, potrivit lui P.
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
coordonatele României anilor 50 -, o Îmbunătățire a aprovizionării populației din marile orașe. Existau semnele unei schimbări, desigur, totul foarte timid. Pe plan politic, șeful partidului, după ce Își neutralizase principalii adversari din conducere, realizează că este necesară - și posibilă - o anume distanțare de xe "Moscova"Moscova. Tendința se va accentua după Congresul al XX-lea al Partidului Comunist sovietic, din februarie 1956, când, o dată cu demascarea lui xe "Stalin"Stalin, părea evident că xe "Hrusciov"Hrușciov urmărește schimbarea liderilor est-europeni staliniști. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
precede schimbarea adevărată, aici conștiința de sine introducând cezura salvatoare fie și numai prin simpla ei exercitare luminătoare. Este, de aceea, admis că pentru a reinterpreta vechiul trebuie să te separi cu adevărat de el, să beneficiezi de avantajul unei distanțări, ceea ce în cazul interiorității este realizat de către dedublarea reflexivă. Astfel, comportându-se ca un întreg, egoul îmbracă temporar haina unei staze premergătoare și se lasă observat, înglobat și depășit pentru a se regăsi pe sine transfigurat la finalul unui proces
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
făcând legătura dintre suprastructura individuală și cea universal-spirituală (concentrată în filosofia eternă a unei comunități). Capitolul 4 Conștiință de sine și adaptare. Norma morală ca parte a unui sistem de exigențe situaționale Conștiința reflexivă, cu formele sale elaborate și cu distanțarea specifică intervalelor sale de dedublare, este expresia răgazului și în etică, depășind spontaneitatea unui discernământ punctual către modalități opționale mult mai fundamentate, a căror justă funcționare cere chibzuință răbdătoare și o știință constituită (cu rol de suport tehnic al intuițiilor
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
obiectivitatea unui parcurs neutral, ci implică amprentă personală, marcă individuală, semnătură de autor. Ea pregătește momentul culminant în bună conlucrare cu atenția contemplativă care operează în proximitatea obiectului de studiu și aduce perspectiva înnoitoare a răgazului, deturul necesar unei corecte distanțări de fenomenalitatea realului aprehendat. În sfârșit, ea se implică în procedura corectei încununări a unei opere, care presupune încredere în toate demersurile ce au conlucrat la realizarea ei, adică o stabilitate cu ecou reflexiv, o întemeiere solidă în toți afluenții
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
lui Vinea: "Niciun zvon. Lumea e de mine departe" (Ivoriu), "până departe, până-n poveste, - oglindă-ne" (Una)19. Tema e novalisiană - de inspirație kantiană și schellingiană - și, prin extensie, un bun câștigat al întregului romantism. Se știe că pentru Novalis distanțarea față de obiect înlocuiește cunoașterea imperfectă ("proza" sau "consoana") cu acea cunoaștere în perspectivă care este "poezia" sau "vocala". Doar ceea ce se îndepărtează cheamă și poate fi chemat, doar departele sună și răsună, punând totul într-o altă perspectivă. Desprinsă din
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e acolo pe o culme. Pe altă culme/ Din nisipul fierbinte se rostogolește un astru aprins"? O lume de culmi, se pare, configurată la altitudinea unei imposibile cuprinderi; nu imaginarul tărâm de nicăieri, rod al spaimei de real și al distanțării compensatorii, ci lumea reală a cărei culme e veșnicia însăși, slava ei întrevăzută în aprinderea astrului. Imaginația realizează conversiunea ascensională prin care ceea ce apare deasupra sensibilului și sub inteligibil se arată a fi fâșia îngustă a unei liziere invizibile 3
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca fapt de a apărea în lumina lumii, în centrul autarhic al ochiului lumii, ci în strălucirea discretă a ceea ce apare nevăzut, în imaginea inaparentului, a acelui incognito învăluit în "splendoarea de la marginea lumii"17. Marginea e smerirea, descentrare și distanțare, cu atât mai pregnantă cu cât e mai ștearsă din vedere, dar și recentrare, reducție până la miez, "ca o descreștere, a lumii, înspre fruct"18. Apoi, complementar, o descreștere a trupului, căci - precum în viziunea platoniciană 19 - "trupul e un
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
percepția, înscriind-o în orbita unui fenomen pe care nu îl are în vedere. Un imposibil paradoxal al manifestării, căci trandafirii de acolo cresc în nevăzut la fel cum cresc și în vedere. Ce creștere își imprimă sensul în această distanțare fără limite, în absența căreia imaginea nu ar fi cu putință? Cum putem înțelege ceva ce se pune și crește în vedere, dar pe care nu îl avem ca atare în vedere? Nu e însă o creștere a invizibilului în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de stînga nu și-au renegat public rătăcirile ideologice. Au mărturisit, cel mult, că sînt dezamăgiți, fără să ajungă la o dezabuzare radicală, care să producă un rapt în credo-ul lor. Le-ar fi trebuit, pentru asta, o dublă distanțare: față de nexul social la care se raportau și, în egală măsură, față de acțiunea însăși. Ceea ce le putea aduce un necesar coeficient de devianță, fără să-i transforme inevitabil în judecători sau mai rău în procurori ai realului. Lupta pentru adevăr
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
nu ne propunem, deci, să emitem o judecată axiologică 49 deși în unele cazuri se poate întâmpla să fie vorba chiar despre o treaptă calitativ superioară -, ci avem în vedere o interpretare critică a ideilor predecesorilor, ceea ce presupune, dincolo de necesarele distanțări și contestări, o continuitate, dacă nu strict ideatică, măcar de preocupări cu aceleași probleme. Să nu uităm că până și un istorist autentic ca Droysen consideră epocile istorice drept "stadii ale cunoașterii de sine, ale cunoașterii lumii și ale cunoașterii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]